Delapidare

Sentinţa penală nr. 247/23.04.2010

Prin rechizitoriul nr. 5270/p/2007 din 14.07.2009 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 15.07.2009 sub nr. 14356/301/2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. D. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prev. şi ped. de art. 2151 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, constând în aceea că în perioada 01.01.2005 – 30.04.2007 în calitate de administrator şi-a însuşit, în mod repetat, fără nici un drept, din gestiunea Asociaţiei de Proprietari suma de 63713,05 lei, sumă pe care nu a restituit-o nici până în prezent.

Această situaţie de fapt ca şi încadrarea juridică dată faptei au fost reţinute în urma administrării următoarelor mijloace de probă: plângerea părţii vătămate Asociaţia de Proprietari reprezentată legal de T. C., proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, raport de expertiză contabilă nr. 8295/20.11.2007, supliment de expertiză judiciară contabilă nr. 1971/26.02.2008, declaraţie inculpat şi alte înscrisuri.

În faza cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la ascultarea inculpatului conform art. 323 Cpp care nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, precizând totodată că nu poate să-şi explice existenţa pagubei reţinute în actul de sesizare, precum şi pe martorii T. M., U. N. şi pe expertul G. L., conform art. 327 rap. la art. 85 Cpp, declaraţiile acestora fiind consemnate, citite, semnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, la data de 11.05.2007 partea vătămată Asociaţia de Proprietari prin reprezentanţii săi legali a formulat o plângere la Secţia 13 Poliţie împotriva inculpatului S. D., administrator casier al asociaţiei ce şi-a desfăşurat această activitate în perioada 2002 – aprilie 2007, prin care solicită tragerea la răspundere a acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 Cp.

Astfel, în perioada iunie 2002 – aprilie 2007 inculpatul S. D. a îndeplinit funcţia de administrator în cadrul Asociaţiei de Proprietari.

În această calitate inculpatul administra şi gestiona bunurile şi salariile asociaţiei, desfăşura activitatea de încasare a cotelor de întreţinere şi a altor sume pe care le achitau proprietarii de apartamente dar şi făcea plăţi către furnizorii de servicii (prestatori de utilităţi).

În data de 6.06.2007 urmare a unei note de informare emisă de RADET s-a întrunit Adunarea Generală Extraodrinară a membrilor asociaţiei de proprietari în care, administratorul nu a putut justifica modul în care au fost folosiţi banii rezultaţi din încasarea lunară a cotelor de întreţinere, cu această ocazie Adunarea Generală a dispus revocarea din funcţie a inculpatului, formularea unei plângeri penale, efectuarea unor verificări contabile, dar şi preluarea înscrisurilor şi actelor care se găseau în posesia inculpatului.

Deoarece actele nu erau ţinute corespunzător, nefiind îndosariate şi nu exista un borderou pentru acestea, s-a procedat la sigilarea de către comisia de cenzori şi preşedinte a tuturor documentelor primite în vederea prestării pentru o eventuală documentare şi analiză ulterioară.

În vederea lămuririi aspectelor sesizate în cauză prin ordonanţa organelor de cercetare penală s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, urmată de întocmirea unui supliment de expertiză.

Astfel, în urma efectuării expertizei contabile judiciare nr. 8295/20.11.2007 întocmită de d-na expert G. L., precedată de suplimentul de expertiză nr. 1971/26.02.2008 întocmit de acelaşi specialist a rezultat că inculpatul S. D., în calitatea lui de administrator al asociaţiei de proprietari cauzat asociaţiei un prejudiciu total de 63713,05 lei pentru perioada 01.01.2005 – 30.04.2007.

De asemenea instanţa a observat că în mod neîndoielnic, inculpatul în perioada anterior precizată a fost singura persoană îndrituită de Adunarea Generală care a administrat şi gestionat în fapt fondurile asociaţiei de proprietari, ocupându-se de încasarea cotelor de întreţinere, de plata tuturor serviciilor şi furnizorilor de utilităţi precum şi rezolvarea oricăror probleme de întreţinere şi gospodărire a blocului O. din Bucureşti.

În baza probatoriului administrat, instanţa constată că în perioada 1.01.2005 – 30.04.2007, inculpatul S. D. a fost administrator casier al Asociaţiei de Proprietari, că în această perioadă doar inculpatul a făcut încasări şi plăţi în numele asociaţiei şi nu şi o altă persoană, că toate documentele predate de inculpat noilor reprezentanţi ai asociaţiei au fost puse la dispoziţia expertului desemnat de organul de urmărire penală şi că pe baza aexpertizei contabile efectuate dar şi a suplimentului a rezultat un prejudiciu total de 63.713, 05 lei.

Având în vedere toate acestea, instanţa a constat că probatoriul administrat dovedeşte existenţa faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar şi caracterul continuat al faptei precum şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea acesteia. În acest sens instanţa are în vedere că sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de delapidare este o infracţiune comisivă care are conţinuturi alternative, putându-se realiza sub aspectul elementului material prin acţiunile de însuşire sau folosire de bani pe care îi gestionează sau administrează.

În speţa de faţă, în ceea ce priveşte realizarea elementului material al infracţiunii s-a consumat prin actiunea de însuşire, aceasta s-a dovedit prin lipsa constatată în gestiunea asociaţiei deşi inculpatul a negat parţial în faza de cercetare şi urmărire penală şi a negat în totalitate acest fapt în faza cercetării judecătoreşti.

Instanţa a apreciat că însuşirea banilor de către inculpat rezultă din înregistrarea nereală ori omisiunea înregistrării în registrul de casă a tuturor operaţiunilor efectuate, de pretinse plăţi nesusţinute de documente justificative; din faptul că inculpatul a fost singura persoană care a efectuat încasări şi plăţi în numele asociaţiei; din faptul că în cauză, din concluziile expertizei judiciare întocmite dar şi a suplimentului precum şi a mărturiei expertului G. L., rezultă o diferenţă care nu se regăseşte în casieria asociaţiei şi pe care inculpatul nu a putut să o justifice; din faptul că în cauză nu au rezultat date care să ateste că această diferenţă a fost determinată de faptele altei persoane.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a apreciat că inculpatul a săvârşit fapta în forma de vinovăţie cerută de lege, prin însuşirea banilor asociaţiei inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, rezultat pe care l-a urmărit, sau cu privire la care a acceptat producerea lui.

Nu în ultimul rând, instanţa apreciază că fapta inculpatului are un caracter continuat în raport de perioada întinsă de timp în care a fost săvârşită fapta şi în raport de consemnările repetate în registrul de casă, fără a exista drept dovadă vreun document justificativ.

De asemenea, instanţa remarcă faptul că inculpatul, pe perioada cât a îndeplinit funcţia de administrator, nu a ţinut registrele asociaţiei potrivit legii, în registrul de casă nu erau operate în mod cronologic operaţiunile economice efectuate, nu se determina soldul existent la finele fiecărei zile, puţinele documente de efectuare de plăţi nu îndeplineau condiţiile pe baza cărora se făceau plăţile, însă de care expertul a ţinut seama la calculul prejudiciului, că în această perioadă sumele nu erau depozitate în cont bancar sau plăţile nu se făceau către furnizori din acest cont, iar sumele de bani erau ţinute de administrator.

În drept, fapta inculpatului S. D., constând în aceea că în perioada 01.01.2005 – 30.04.2007 în calitate de administrator casier al Asociaţiei de Proprietari şi-a însuşit suma totală de 63.713, 05 lei din banii asociaţiei pe care i-a administrat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prev. de art. 2151 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.

Aşadar instanţa a reţinut existenţa acestei infracţiuni chiar dacă inculpatul nu a fost angajat cu contract de muncă la partea civilă. Astfel inculpatul a desfăşurat o însărcinare în serviciul persoanei juridice pagubite, de administrare şi gestionare de fapt a bunurilor acesteia, iar membri asociaţiei şi reprezentanţii legali au avut cunoştinţă că inculpatul le administrează şi gestionează patrimoniul asociaţiei.

Prin urmare instanţa conform art. 334 Cpp a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S. D. prin apărătorul său ales din infracţiunea prev. de art. 215 1 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp în infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp întrucât în cauză nu subzistă nici obiectul juridic special, dar nici elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, pentru fapta săvârşită (închisoarea de la 1 la 15 ani), gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârşire al acesteia (pe o perioadă mare de timp) dar şi de valoarea prejudiciului care relevă o atingere importantă adusă patrimoniului părţii vătămate, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală refractară ideii aflării adevărului.

Constând astfel comportarea bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, prin inexistenţa antecedentelor penale pe de o parte, dar şi pericolul social concret ridicat al faptei şi valoarea ridicată a prejudiciului, împrejurarea că nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii în faţa instanţei ci numai parţial în faza de urmărire penală, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii dozată la 3 ani, singura în măsură să conducă la corijarea inculpatului.

În raport de natura şi pericolul social concret al faptei săvârşite dar şi persoana inculpatului, în temeiul art. 71 Cp, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c Cp.

Apreciind totodată că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 Cp, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 Cp.

În baza art. 359 Cpp, a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cp.

În baza art. 71 alin. ultim Cp, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că înainte de citirea actului de sesizare, partea vătămată Asociaţia de Proprietari a depus la dosar (fila 22) o cerere de constituire de parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 159.861 lei despăgubiri civile actualizată cu indicele de inflaţie la momentul plăţii efective reprezentând daune materiale şi morale după cum urmează:

- 63.765,77 lei – datorie (facturi – eşalonare I şi II) RADET înregistrată la 30.04.2007, din care 63.713,05 lei prejudiciul material constatat prin raportul de expertiză administrat în faza de urmărire penală, iar 52 lei diferenţa reţinută în facturile emise de furnizor;

- 29.072,92 lei penalizări eşalonare I şi II RADET;

- 17.022,33 lei penalizări după eşalonare furnizori RADET. Menţionând că penalităţile sunt imputabile inculpatului S. D. întrucât acesta, deşi scriptic avea sumele necesare din încasările cotelor de întreţinere, nu a achitat facturile în mod repetat către furnizorul RADET pentru perioada ianuarie 2006 – mai 2007. Această concluzie se desprinde şi din raportul de expertiză contabilă administrat în cauză în faza de urmărire penală;

 - 50.000 lei contravaloarea daunelor morale suferite de membri asociaţiei ca urmare a privaţiunilor la care au fost supuşi (lipsă apă caldă, căldură, plata nedatorată a penalităţilor aplicate de furnizori etc).

Având în vedere probatoriul administrat, instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în raport de prejudiciul creat asociaţiei de proprietari prin fapta de însuşire a sumelor de bani, cuantumul prejudiciului fiind cel stabilit în expertiză de 63.713,05 lei.

Cu privire la celelalte daune materiale solicitate de către partea civilă, instanţa a apreciat că probatoriul administrat nu dovedeşte că aceste penalizări sunt consecinţa directă ori indirectă a faptei săvârşite de inculpat şi care face biectul prezentei cauze. De asemenea, instanţa nu identifică existenţa raportului de cauzalitate între fapta săvârşită de inculpat şi un eventual prejudiciu nepatrimonial (moral) pretins că ar exista în cauză de către partea civilă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 14 şi art. 346 Cpp şi art. 998 şi urm. C.civ., instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obligat inculpatul la plata sumei de 63.713,05 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă şi a respins în rest celelalte pretenţii civile privind acordarea daunelor materiale şi morale solicitate, ca neîntemeiate.

Domenii speta

Spete similare