Cerere de suspendare mandat de executare a pedepsei inchisorii si a mandatului european de arestare .Inlaturarea in recurs a dispozitiei instantei de fond privind suspendarea executarii mandatului de executare . Trimiterea cauzei pt continuarea judec...

Constată că prin încheierea penală pronunţată de Judecătoria Mediaş  s-a admis cererea  condamnatului M V  C  şi s-a dispus suspendarea mandatului de executare emis de Judecătoria Mediaş respingându-se totodată, cererea condamnatului de suspendare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria Mediaş în acelaşi dosar.

S-a mai constatat că până la data pronunţării respectivei încheieri condamnatul M V C nu a fost arestat în baza mandatului de executare a cărui suspendare a fost acordată.

Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Mediaş a reţinut că M V C  a solicitat revocarea măsurii arestării şi punerea lui în libertate, cerere ce a fost precizată la un termen ulterior în sensul că ea este făcută în baza  art. 461 lit. c şi d C.p.p, şi s-a solicitat ca pe calea contestaţiei la executare să  se dispună anularea mandatului de executare  emis la 07.09.2009, motivat prin aceea că judecata s-a făcut în lipsa condamnatului, iar procedura de citare a fost făcută la alte adrese decât aceea unde a locuit efectiv.

Instanţa de fond a procedat prin încheierea din 23.12.2009 la analizarea motivelor de suspendare a mandatului de executare,suspendare solicitată la 12.12.2009, reţinând în motivarea soluţiei dispoziţiile art. 2o din Constituţia României, art. 5 şi 13 din CEDO în sensul desfăşurării unui proces echitabil, dreptului la un recurs  efectiv şi prioritatea  normelor internaţionale în raport cu legislaţia internă.

În plus a reţinut din actele dosarului de fond, al Judecătoriei Mediaş că judecarea procesului s-a efectuat în lipsa inculpatului, procedura de citare s-a efectuat în Italia şi în Mediaş, , dovezile procedurilor de citare de la ambele adrese indicând că acesta nu a primit personal citaţiile fiind mutat de la adresă sau a refuzat primirea pentru citaţiile  comunicate în Italia. S-a mai reţinut că acuzatul a fost reprezentat de avocaţi aleşi, el nu a fost audiat în cursul judecăţii, nici la fond, nici în căile de atac, are un drept legal de şedere în România dovedit cu cartea de identitate eliberată în anul 2007 de Serviciul de Evidenţă a populaţiei Mediaş şi a locuit efectiv în România în ultimii 2 ani, în Medias  potrivit procesului verbal de verificare încheiat de organele de poliţie locale, .

Având în vedere că în cauză, condamnatul pretinde o violare a drepturilor sale, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în consecinţă pronunţarea unei hotărâri nelegale de condamnare, emiterea unui mandat de executare nelegal, instanţa a apreciat  că petentul beneficiază în sensul  art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, amintit de Curte în cauza Schmouni  c. Franţa de dreptul la o cale  efectivă de atac, la nivel intern, în scopul de preveni sau de a redresa violările drepturilor  înscrise în Convenţie înainte să fie supuse organelor Convenţiei, motiv pentru care  s-a apreciat necesar a se dispune suspendarea executării mandatului de executare emis de  instanţa de executare până la soluţionarea contestaţiei  la executare, măsură care se va pune în executare de îndată pentru a avea efecte.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş, solicitând  rejudecarea cauzei după  desfiinţarea hotărârii de suspendare a mandatului de executare emis, motivat de aceea că motivele invocate de contestator au făcut obiectul căilor  ordinare de atac, iar situaţia nelegalei citări poate fi invocat în cadrul unei contestaţii  în anulare. S-a mai argumentat că procedura  contestaţiei la executare se referă la incidente care se ivesc pe parcursul executării hotărârilor penale definitive şi care privesc executarea. Prin intermediul acestei proceduri nu se poate modifica soluţia care  a căpătat autoritate de lucru judecat.  Instanţa care se pronunţă asupra cererii de contestaţie la executare poate dispune doar  anularea formelor de executare sau executarea în sensul obiectului contestaţiei după ce s-au produs dovezi în sprijinul motivelor prev. de art. 461 C.p.p., iar acestea sunt întemeiate ceea ce nu poate fi vorba în cauză.

Examinând prezentul recurs prin prisma  acestor motive, cât şi din oficiu sub toate  aspectele de legalitate şi temeinicie conform dispoziţiilor art. 3856 C.p.p. tribunalul a reţinut că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei dedus judecăţii este o contestaţie la executare formulată de condamnat în baza art. 461 lit. c, d C.p.p. M V C a fost condamnat  la 2 ani închisoare prin sentinţa  penală  ce a rămas definitivă prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia in 2009. În căile de atac, instanţele au luat în considerare motivul invocat de inculpat referitor la nelegala lui citare, constatând că atunci când s-a dezbătut cauza în fond el a primit şi a semnat personal procedura de citare  având cunoştinţă de proces. Acelaşi motiv a mai fost invocat de inculpat într-un al 2-lea  apel făcut împotriva aceleiaşi sentinţe ce rămăsese definitivă, apel respins  ca inadmisibil .

Motivul nelegalei citării, a fost invocat  de MV şi în prezenta contestaţie la  executare însă acesta putea fi invocat doar în cadrul unei contestaţii în anulare, care să fie promovate la instanţa competentă să o judece. Trebuie amintit şi faptul că art. 6 din CEDO impune în primul rând respectarea procedurii interne, care în speţă este încălcată. Contestaţia în anulare  pentru cazul prevăzut de art. 386 lit. a C.p.p. se introduce la instanţa  de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv Curtea de Apel care a pronunţat decizia penală prin care sentinta de condamnare a ramas definitiva

Calificând cererea condamnatului ca fiind o contestaţie la executare, instanţa nu putea dispune suspendarea executării mandatului de executare, întrucât procedura reglementată de art. 461 – 464 C.p.p. nu prevede posibilitatea dispunerii unei astfel de  măsuri. Doar în cadrul  contestaţiei în anulare  este reglementată de art. 390 C.p.p. măsura suspendării executării unei hotărâri definitive, care este lăsată la aprecierea instanţei. Prin urmare instanţa nu-şi poate  asuma funcţia de legiuitor creând prin analogie o instituţie juridică  care nu a fost reglementată de acesta,  oricât de întemeiată i s-ar părea.

Fiind deci ivit cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 19 C.p.p. măsura suspendării dispusă prin încheierea atacată a fost nelegală sens în care recursul declarat a fost admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p,  şi rejudecându-se cauza s-a  înlăturat dispoziţia  privind suspendarea executării mandatului de executare  emis de Judecătoria Mediaş 

Cauza  s-a  întoars la Judecătoria Mediaş pentru continuarea judecăţii asupra fondului contestaţiei la executare, celelalte dispoziţii  ale încheierii atacate fiind menţinute.

Domenii speta

Spete similare