Violul savarsit asupra unei victime care nu a implinit varsta de 15 ani pe timp de noapte

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului  G V G pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1,3 C.p. cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

În fapt s-a reţinut că în seara zilei de 1.11.2009 în jurul orei 22,00, partea vătămată  Ţ C, în vârstă de 12 ani a fost invitată de vecina sa T A în vârstă de 15 ani la domiciliul acesteia. După un interval relativ scurt de timp T A a părăsit încăperea în care se aflau Ţ C şi fratele său G G V în vârstă de 17 ani sub pretextul că merge la toaletă. Aceasta a revenit în încăperea unde se aflau Ţ C şi inculpatul G G V, însă după câteva minute a părăsit din nou camera în care se afla împreună cu cei doi, fiind chemată în stradă de prietenul său D, cu care de altfel a şi plecat spre localitatea Vârd.

Profitând de faptul că a rămas singur cu minora Ţ C, inculpatul a încuiat cele două uşi ale camerei în care se aflau. Deşi Ţ C s-a speriat şi a încercat să iasă din cameră, inculpatul a luat-o în braţe, i-a pus mâna pe gură să o împiedice să ţipe, după care a pus-o pe pat şi cu cealaltă mână a început să o dezbrace.

După ce a reuşit să o dezbrace, a continuat să îi acopere gura cu mâna, în timp ce cu cealaltă mână a imobilizat-o urcându-se peste ea. Din declaraţia minorei rezultă că inculpatul a reuşit să o penetreze după care a întreţinut cu aceasta în mod repetat raporturi sexuale.

În jurul orei 3,00 inculpatul i-a permis părţii vătămate Ţ C să plece spre domiciliul său, nu înainte însă de a-i atrage atenţia că dacă spune vreunei persoane despre cele întâmplate o va agresa.

În cursul zilei de 2.11.2009, minora a rămas la domiciliul ei până în momentul în care un membru al familiei sale a observat starea precară de sănătate a acesteia, sesizând medicul din localitatea Chirpăr. În urma consultului medical s-a constatat că minora prezintă leziuni la nivelul organelor genitale. Ulterior, partea vătămată a povestit cadrelor medicale şi familiei că în noaptea precedentă a fost obligată de către inculpatul G V G să întreţină raporturi sexuale fără consimţământul ei.

În urma consultului efectuat la Serviciul de Medicină Legală  a fost întocmit raportul de constatare medico-legală  care a concluzionat că minora ŢC a prezentat rupturi la nivelul vaginului şi perineului, care s-au putut produce prin acţiunea violentă a unui factor traumatic mecanic local, posibil în cadrul unui raport sexual vaginal recent care a putut data din noaptea de 1.11.2009.

În urma consultului s-a decis intervenţia chirurgicală asupra organelor genitale ale minorei, aceasta fiind internată cu diagnosticul „Ruptură perete vaginal posterior şi perineală sângerândă. Hematom labial drept post agresiune sexuală”.

Inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, faţă de acesta fiind dispusă măsura arestului preventiv prin încheiere penală , măsură menţinută ulterior în temeiul art. 300 ind.1, 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b C.p.p. până la soluţionarea pe fond a cauzei.

Din analiza probelor administrate în cauză instanţa a reţinut în fapt că inculpatul şi partea vătămată, sunt vecini, locuiesc în apropiere, partea vătămată fiind în relaţii de prietenie cu sora inculpatului. În acest context atât partea vătămată cât şi sora inculpatului, martora TA, se vizitau reciproc, astfel că în contextul prieteniei cu sora inculpatului, în seara săvârşirii infracţiunii, partea vătămată Ţ C a mers în vizită la aceasta. Inculpatul, care este fratele cel mai mare dintre cei 4 fraţi, ceilalţi fraţi fiindu-i lăsaţi în grijă de mama acestora, care a fost plecată în străinătate. Aşa fiind deşi inculpatul la rândul său este minor era obligat să se îngrijească singur atât pe sine cât şi de fraţii săi mai mici. Faţă de lipsa de supraveghere a oricărui adult, inculpatul nu a avut nici o reţinere de a profita de naivitatea şi lipsa de discernământ a părţii vătămate, în vârstă de numai 12 ani pentru a o forţa să întreţină relaţii sexuale. În noaptea de 1.11.2009, în timp ce se afla în locuinţa inculpatului, după ce toţi cei trei fraţi ai inculpatului au adormit, inculpatul a forţat-o pe partea vătămată să întreţină cu acesta relaţii sexuale.

Apărarea inculpatului, conform căreia nu ar fi autorul violului şi că acesta ar fi martorul O D sunt infirmate de declaraţia părţii vătămate care deşi contradictorie, sub anumite aspecte a arătat că inculpatul este cel care a violat-o.

Partea vătămată a doua zi după săvârşirea faptei ca urmare a leziunilor suferite prin săvârşirea faptei a fost nevoită să mărturisească cele întâmplate martorei H G-M de profesie medicală sanitară, aceasta fiind solicitată de să o consulte pentru a discuta cu minora de către unchiul minorei martorul F D.

Astfel martora declară că minora i-a comunicat că în seara precedentă, fiind chemată la locuinţa inculpatului de către sora acestuia cu care era prietenă, a rămas la un moment dat singură în cameră cu inculpatul, acesta împiedicând-o să iasă din cameră şi forţând-o să întreţină relaţii sexuale. Această împrejurare i-a comunicat-o partea vătămată şi asistentei medicale care a examinat-o pe minoră, respectiv martora S M M.

Instanţa a constatat că într-adevăr a prezentat o stare de fapt parţial reală, întrucât a încercat să ascundă faptul că a rămas până târziu în locuinţa inculpatului precum şi faptul că în toiul nopţii, i-a însoţit pe martorul O D şi pe sora inculpatului, undeva în afara satului, unde sora inculpatului s-a întâlnit cu prietenul acesteia.

La întoarcere, minora nu s-a întors acasă, însoţindu-i pe cei trei la locuinţa inculpatului, unde toţi s-au aşezat pe pat pentru a se uita la televizor, cu excepţia minorei care a rămas ghemuită lângă sobă. În camera respectivă se aflau cei doi fraţi mai mici ai inculpatului, care dormeau într-un pat separat împreună cu sora acestora, martora T A, iar în celălalt pat s-au aşezat inculpatul împreună cu martorul O. La un moment dat martorul O văzând că toată lumea dormea cu excepţia sa şi a minorei, s-a hotărât să plece, şi deşi a întrebat-o pe partea vătămată dacă merge acasă aceasta a refuzat. Refuzul minorei de a merge acasă, precum şi ascunderea de către minoră în declaraţiile date că i-a însoţit pe cei doi martori (O D şi T E), precum şi pe inculpat în sat în timpul nopţii este explicabilă. Astfel, întrucât nu avea acordul bunicii sau al unchiului în a cărei supraveghere se afla, şi se temea evident de consecinţele sau pedeapsa pe care aceştia i-ar fi aplicat-o  întrucât au plecat fără ştirea lor. Însă ascunderea acestei împrejurări a fost confirmată de martorii O D, T E şi, chiar de inculpat nu are nici o relevanţă cu privire la săvârşirea faptei.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale martora T E, a arătat că a doua zi fratele ei de 10 ani i-a mărturisit că în timpul nopţii partea vătămată a rămas împreună cu inculpatul şi „au făcut prostii”, ceea ce confirmă faptul că inculpatul este autorul faptei. De altfel, în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, susţinând că a avut acordul acesteia. În mod nejustificat în faţa instanţei, inculpatul şi-a modificat declaraţia negând săvârşirea faptei, şi susţinând că autorul faptei ar fi martorul O D. Însă varianta avansată de inculpat a fost infirmată aşa cum s-a subliniat mai sus de declaraţiile martorilor O D şi sora inculpatului, declaraţiile celor doi martori fiind concordante, precum şi cu declaraţia părţii vătămate care, la câteva ore de la săvârşirea faptei l-a indicat ca autor al faptei pe inculpat. Nici împrejurarea susţinută de inculpat că minora ar fi fost de acord cu întreţinerea relaţiilor sexuale întrucât pe de o parte la vârsta extrem de fragedă a minorei aceasta nu şi-ar fi putut exprima un consimţământ valabil, întrucât nu conştientizează consecinţele negative ale întreţinerii unor relaţii sexuale la vârsta de 12 ani, consecinţe care s-au produs în cazul minorei, printr-o vătămare şi suferinţă nu numai fizică, dar şi psihică. Chiar dacă s-ar putea accepta că minora iniţial ar fi putut accepta, este evident că după ce actul sexual a devenit dureros şi vătămător, minora a refuzat să suporte suferinţa pe care acest act sexual i-a provocat-o, iar prelungirea contactului sexual pe durata a 3-4 ore nu s-a realizat în nici un caz cu acordul minorei, care suferise de altfel între timp şi o hemoragie puternică.

Toate aceste împrejurări stabilite atât în mod direct cu declaraţiile martorilor audiaţi şi cu actele medicale, respectiv raportul de constatare medico-legală conform căreia minora prezenta o ruptură de perete vaginal posterior şi perineală sângerândă, dar şi un hematom labial drept post agresiune sexuală (ceea ce au dovedit suferinţa fizică din timpul actului sexual) au creat convingerea instanţei că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată împotriva voinţei acesteia. Pentru aceste considerente s-a  respins cererea de schimbare a încadrării juridice

Fapta inculpatului de a întreţine relaţii sexuale împotriva voinţei minorei în vârstă de 12 ani, pe timp de noapte întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol săvârşită asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Tribunalul a subliniat însă, că săvârşirea faptei a fost posibilă în mare parte şi ca urmare a lipsei de responsabilitate a persoanelor adulte care aveau obligaţia de a-i supraveghea atât pe minora parte vătămată, cât şi pe inculpat, la rândul său minor la data săvârşirii faptei.

De altfel, referatul de evaluare presentenţial a subliniat climatul familial dezorganizat, promiscuitatea morală prezentă în familie (mama inculpatului având 7 copii din trei relaţii diferite), l-au determinat pe inculpat să prezinte grave carenţe psiho-sociale şi educaţionale, fiind el însuşi o victimă a mediului în care a fost crescut fapt ce a facut dificilă reintegrarea sa socială. Referatul a subliniat analfabetismul inculpatului, gradul crescut de influenţabilitate, rezistenţa crescută la frustrare şi autocontrol scăzut, ceea ce a impus un demers susţinut din partea autorităţilor de asistare al inculpatului în vederea asigurării unei şcolarizări minime, dezvoltării abilităţilor sociale, redimensionarea cognitivă a valorilor prosociale, dezvoltarea autocontrolului. Conştientizarea consecinţelor acţiunilor sale periculoase asupra altor persoane a justificat aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, urmând ca în perioada executării pedepsei inculpatul să urmeze cursuri şcolare precum şi să beneficieze de consiliere psihologică.

Faţă de natura şi gravitatea faptei s-a  interzis inculpatului, exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, e Cod penal.

S-au  aplicat dispoziţiile art. 88 C.p., 350 C.p.p. privind starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14, 346 C.p.p. raportat la art. 998-999 Cod civil s-au  acordat  despăgubirile civile materiale de 450 lei reprezentând transportul minorei şi reprezentantei legale la sediul organelor judiciare.

S-au  acordat daune morale în sumă de 30.000 lei, cuantum pe care instanţa l-a apreciat ca fiind echitabil în raport de suferinţa fizică precum şi de prejudiciul moral încercat de partea vătămată, la o vârstă extrem de fragedă.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente T E la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă  în sumă de 1.708 lei cu dobânda legală până la data plăţii.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente T E la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.100 lei, din care 150 lei onorariu avocat oficiu pentru  partea vătămată ŢC F.

Domenii speta

Spete similare