Viol cu lipsire de libertate

Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

Sesizarea instanţei

Prin rechizitoriul nr. ... din 30.05.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui înregistrat pe rolul acestei instanţe sub numărul ... a fost trimis în judecată în stare de libertate I.I., aflat sub control judiciar,  trimis în judecată pentru comiterea pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi tentativă de viol fapte prev. si ped. de art. 205 alin.1 si art. 32 rap. la art. 218 alin.1 din C.P., ambele cu aplic, art. 38 alin. 1 C.P. 

În esenţă, în cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului  I.I. că în perioada 07.04.2017, orele 19:00-08.04.2017, orele 19:00, a reţinut în interiorul locuinţei sale pe persoana vătămată S.A. împotriva voinţei acesteia, şi care, pentru a o constrânge să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii şi picioarele, a legat-o cu un cablu de mâini, producându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 13-14 zile de îngrijiri medicale. 

În susţinerea actului de sesizare  au fost indicate următoarele mijloace de probă:

-declaraţiile inculpatului;

-declaraţia persoanei vătămate;

-declaraţiile martorilor C.V., D.A. şi N.E.;

-proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto;

-procese verbale de examinare criminalistică;

-raport de expertiză medico-legală.

Camera preliminara

Prin Încheierea din 04.07.2017, dată în Camera de Consiliu, judecătorul de cameră preliminară,  în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a constatat competenţa materială şi teritorială a instanţei, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.... din 30.05.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  Vaslui privind pe inculpatul I.I. şi a dispus începerea judecăţii.

Judecata

Persoana vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal , iar la termenul de judecată din 14.09.2017 aceasta a declarat că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului I.I. cu privire la infracţiunea de tentativă de viol şi n u are pretenţii civile de la inculpat

Inculpatul  I.I. a declarat că doreşte ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura de drept comun, declaraţia acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei ( filele 22-23).

La termenul din 14 februarie 2017, după ce s-a dat citire actului de sesizare, s-a procedat la audierea inculpatului şi a persoanei vătămate.

În declaraţia dată, inculpatul recunoaşte faptul că i-a legat persoanei vătămate mâinile cu cablul, dar numai pentru a o calma, însă după câteva secunde i-a dat drumul. 

În probaţiune, inculpatul a solicitat, iar instanţa a încuviinţat, proba testimonială, astfel că au fost  audiaţi martorii N.E. şi C.V. (filele 64, 65-66). La termenul din 26.10.2017,  inculpatul a declarat că renunţă la audierea martorei D.A., instanţa luând act de această renunţare.

S-a ataşat la dosar fişa de cazier judiciar pentru inculpat ( fila 12). 

Analizând materialul probator administrat în cursul urmării penale coroborat cu declaraţia inculpatului şi declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Se poate constata că pe parcursul procesului penal, inculpatul şi persoana vătămată au avut o atitudine oscilantă, schimbându-şi declaraţiile.

Dispoziţiile art. 103 Cod procedură penală stipulează că probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Astfel, nu există o ordine de prioritate  cu privire la declaraţiile date de inculpat în cazul în care acesta îşi schimbă declaraţiile de-a lungul cercetărilor,  neexistând o valoare probatorie dinainte stabilită a acestora.

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei de judecată libertatea de a aprecia concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat de art. 5 Cod de procedură penală, impune instanţei să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Simpla retractare sau modificare a unor declaraţii nu poate duce la înlăturarea, în mod automat şi nemotivat, a declaraţiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează şi cu alte probe ale dosarului şi nu există o ordine de preferinţă între declaraţiile date în mod succesiv. Trebuie apreciat care dintre declaraţii reflectă adevărul: declaraţia dată într-un moment foarte apropiat de producerea faptei, declaraţie în care se relatează pe larg, cu amănunte, evenimentul, sau cea dată după scurgerea unui interval de timp în care se exprimă îndoiala cu privire la acelaşi aspect redat fidel în primele declaraţii.

În consecinţă, în urma coroborării declaraţiilor date de inculpat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanţa stabileşte care dintre acestea corespund adevărului.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: la data de 07.04.2017 în jurul orelor 18.00, persoana vătămată S.A. se afla împreună cu martora N.E. pe strada Dimitrie Bolintineanu din mun. Vaslui. Acestea s-au întâlnit cu numitul I.I., persoană care le-a invitat la locuinţa sa de pe strada Progresului nr. 37 pentru a consuma băuturi alcoolice. Cele două au mers împreună la adresa mai sus menţionată. în jurul orelor 19.00 martora N.E. a plecat spre casă, la inculpat rămânând persoana vătămată. Rămas singur cu persoana vătămată, inculpatul i-a propus acesteia să întreţină raporturi sexuale, persoana vătămată refuzând. În cadrul acestor discuţii, inculpatul cu persoana vătămată s-au lovit reciproc, aşa cum rezultă atât din declaraţia inculpatului cât şi din declaraţia persoanei vătămate. La un moment dat, inculpatul i-a legat mâinile vătămate cu un cablu, pentru a o linişti după cum precizează inculpatul. Persoana vătămată confirmă faptul că era agitată şi că şi ea l-a muşcat de buze pe inculpat şi că cablul nu era strâns legat astfel că s-a putut dezlega prin ridicarea mâinilor şi depărtarea lor. Nu a rezultat în ce condiţii persoana vătămată a rămas în continuarea la domiciliul inculpatului, persoana vătămată evitând răspunsul, însă aceasta a precizat că avea posibilitatea să se mişte şi a ieşit în curte să-şi facă nevoile, WC-ul fiind în curte.

Din declaraţia iniţială a  persoanei vătămate rezultă faptul că aceasta nu a fost lăsată să plece din locuinţă şi, doar în data de 08.04.2017, în jurul orelor 19:00, în timp ce inculpatul dormea, a reuşit să fugă şi s-a adăpostit la locuinţa martorului C.V..

In urma efectuării cercetării la faţa locului s-a constatat faptul că unica ieşire din locuinţa lui I.I. este uşa principală ce este prevăzuta cu sistem de închidere tip yală cu butuc pentru care, conform declaraţiei persoanei vătămate, există o singură cheie ce s-a aflat în permanenţă în posesia numitului I.I.. De asemenea camera în care s-au consumat faptele prezintă o singură fereastră în trei canate, fereastră ce are pe tocul exterior mai multe cuie ce blochează deschiderea acesteia. Holul ce face accesul în cameră este de asemenea prevăzut cu o singură fereastră ce este blocată în totalitate prin exterior cu mai multe bunuri ce sunt depozitate, lucru ce face imposibilă deschiderea acesteia. Conform declaraţiei persoanei vătămate aceasta nu a putut părăsi locuinţa lui I.I. fiind tot timpul într-o stare de temere cauzată de comportamentul agresiv al inculpatului.

În declaraţiile date de inculpat, acesta a precizat faptul că, deoarece persoana vătămată se zbătea şi l-a lovit, inculpatul i-a aplicat acesteia două lovituri cu pumnul în zona feţei şi, când şi-a dat seama că nu o poate stăpâni, i-a legat mâinile cu un cablu

De asemenea, din declaraţia martorului C.V. dată în faţa instanţei rezultă că la momentul la care persoana vătămată a ajuns la domiciliul martorului, după ce a plecat de la domiciliul inculpatului, aceasta apărea lovită şi i-a povestit că a fost legată de scaun cu mâinile la spate şi când a adormit inculpatul, a reuşit să se dezlege şi a descoperit unde este cheia de la cameră a plecat de la inculpat. Martorul a mai precizat că la momentul la care persoana vătămată a rămas la inculpat, cei doi nu erau împreună.

Coroborând declaraţia dată de acest martor în faţa instanţei cu declaraţiile iniţiale ale persoanei vătămate, instanţa reţine că lipsirea de libertate a existat chiar dacă ulterior persoana vătămată a încercat să-şi schimbe declaraţia pentru a înlătura răspunderea penală a inculpatului.

Instanţa constată că în ultimul cuvânt, inculpatul a precizat că sâmbătă i-a spălat hainele persoanei vătămate şi, deşi la întrebarea instanţei, a precizat că persoana vătămată mai avea şi alte haine, a continuat spunând că atunci când vătămata i-a spus că vrea să plece, i-a pus hainele acesteia la uscat. Instanţa concluzionează că în fapt, persoana vătămată nu avea alte haine şi că inculpatul a lipsit-o de libertate pe aceasta în ziua de sâmbătă, prin spălarea hainelor vătămatei, fără acordul acesteia, împiedicând-o astfel pe aceasta să plece, în respectiva perioadă persoana vătămată neputând pleca pentru că nu avea haine, acestea fiind ude.

Art. 4 Cod procedură penală reglementează prezumţia de nevinovăţie. Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Instanţa apreciază că nu există nicio îndoială cu privire la săvârşirea infracţiunii de către inculpat. Apărările inculpatului au fost înlăturate prin coroborarea probelor, dovedindu-se dincolo de orice dubiu că în perioada 07.04.2017, orele 19:00-08.04.2017, orele 19:00, inculpatul a reţinut în interiorul locuinţei sale pe persoana vătămată S.A. împotriva voinţei acesteia.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declaraţiile persoanei vătămate; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor N.E. şi C.V. (filele 64, 65-66).

În ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la viol,

Instanţa constată că  în şedinţa publică din 14.09.2017 persoana vătămată  a declarat că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului I.I. şi nu are pretenţii civile de la inculpat.

Potrivit dispoziţiilor art. 218 alin.5 rap. la alin.1 Cod penal, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Retragerea plângerii prealabile – constând într-un act de voinţă unilateral al persoanei vătămate, pentru o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă, de a retrage plângerea – se bucură de o reglementare distinctă, nouă, reprezentând o instituţie juridico-penală cu un conţinut normativ propriu. Este o instituţie cu un caracter mixt, constituind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege (privite sub aspectul dreptului penal material), cât şi o cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale (art. 16 alin.1 lit.g Cod procedură penală),  în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală ( privită sub aspectul dreptului procesual penal).

Art. 158 alin.2 Cod penal prevede că retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Condiţiile retragerii plângerii prealabile sunt:

1.să intervină în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile – art. 158 alin.1 Cod penal;

2. să fie formulată de către titularul dreptului (persoana vătămată/altă persoană care are calitatea necesară  - art. 159 alin.3 Cod penal raportat la art. 289 alin.2 Cod procedură penală);

3. să reprezinte o manifestare expresă şi explicită de renunţare la plângerea prealabilă formulată ( mandat special, înscrisuri autentice);

4. să intervină până la pronunţarea unei hotărâri definitive ( art. 158 alin.1 Cod penal).

Constatând îndeplinite condiţiile expuse mai sus, instanţa, în baza art. 396 alin. (1) și (6) Cod procedură penală  raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală  şi art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, art.158 Cod penal şi art. 218 alin.5 Cod penal, va înceta procesul penal faţă de inculpatul I.I., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol prevăzută de 32 rap. la art. 218 alin. 1 Cod penal, constatând retragerea plângerii prealabile formulată de către persoana vătămată S.A..

În ceea ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate:

În drept, fapta inculpatului I.I. constând în aceea că în perioada 07.04.2017, orele 19:00-08.04.2017, orele 19:00, a reţinut în interiorul locuinţei sale pe persoana vătămată S.A. împotriva voinţei acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, prev. de art. 205 alin.1 Cod penal.

În cazul în care se constată că fapta săvârşită aduce atinge valorilor sociale ocrotite de legea penală şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancţiuni penale.

Având în vedere că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa urmează să dispună condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanţa va ţine seama de limitele de pedeapsă  fixate în art. 205 alin.1 Cod penal.

Pentru ca o pedeapsă să-şi poată îndeplini funcţiile ce-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, aceasta trebuie să  corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care  îl prezintă persoana inculpatei cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii. Ea trebuie să fie aleasă şi dozată astfel încât prin  funcţiile ei să realizeze un efect preventiv maxim.

Vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă prin mijloacele de probă aflate la dosar.

Având în vedere că fapta există, este prevăzută de legea penală, este nejustificată şi imputabilă inculpatului, fiind săvârşită cu intenţie directă, forma de vinovăţie cerută de norma legală,  instanţa urmează să dispună condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul  incriminator.

Pentru ca o pedeapsă concretă să-şi atingă scopul şi implicit să contribuie la realizarea ţelurilor urmărite de legea penală, ea trebuie să acţioneze plenar, prin toate funcţiile sale. Aceasta înseamnă că acea pedeapsă trebuie astfel aleasă şi dozată încât - prin ambele sale funcţii - să realizeze un efect preventiv în ceea ce-l priveşte pe infractor şi, în mod corespunzător, dar indirect, un efect preventiv adecvat în raport cu ceilalţi membri ai colectivităţii.

Orice pedeapsă aplicată şi executată adresându-se unei anumite persoane concrete, care a săvârşit o anumită infracţiune, este evident că funcţiile sale nu vor putea acţiona eficient în direcţia prevenirii decât dacă, prin genul şi întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret.

Adaptarea pedepsei implică şi cerinţa de a se ţine seama, sub multiplele ei aspecte, de persoana infractorului. Infractorul - persoană fizică concretă - este cel care trebuie reeducat şi intimidat pentru a nu mai săvârşi alte infracţiuni; voinţa, raţiunea sentimentele sale trebuie să fie în aşa fel influenţate încât el să-şi modifice comportamentul, iar acest rezultat să nu fie numai de moment trecător, ci de durată, statornic.

Or, pentru ca o asemenea transformare în procesele psihice şi în conduita celui condamnat să poată fie operată prin mijlocirea pedepsei, este imperios necesar ca la stabilirea acesteia să se aibă în vedere personalitatea condamnatului, în toată complexitatea structurii sale.

Faţă de aspectele reţinute, raportat la gravitatea infracţiunii dar şi la antecedentele penale ale inculpatului, instanţa apreciază că o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare este justă şi proporţională.

La individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei aplicate, instanţa apreciază că, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului,  scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, motiv pentru care în baza art. 91 Cod penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de supraveghere de  2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin.1 Cod penal, termen care se calculează potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. 2 Cod penal de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

În baza art.93 alin.1 lit. a-e Cod penal pe durata termenului de supraveghere va impune inculpatului  I.I. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.93 alin.2 lit. b  Cod penal, va impune inculpatului I.I. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Vaslui sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate privind efectele infracţiunilor de violenţă.

În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul I.I. va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei mun. Vaslui – GOSCOM S.A.  sau Direcţiei de Asistență Socială şi Protecția Copilului Vaslui, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, în condiţiile art. 57 raportat la art. 52 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 94 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.93 alin.1 lit. c-e se comunică Serviciului de Probaţiune Vaslui.

În baza art. 94 alin.2 Cod penal, supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit.b Cod penal se face de Serviciul de Probaţiune Vaslui.

În baza art. 94 alin.2 Cod penal, supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin.3 se face de Serviciul de Probaţiune Vaslui.

În baza art.91 alin.4 Cod penal, va  atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere  cu consecinţa executării pedepsei în regim de detenţie, în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse de instanţa, în cazul în care nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite de instanţă până la expirarea termenului de supraveghere, precum şi în cazul în care mai inculpata mai săvârşeşte o infracţiune pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 11.04.2017 la 14.04.2017, inclusiv.

Menţine măsura preventivă a controlului judiciar luată prin încheierea nr. 34/DLC din 14.04.2017 pronunţată în dosarul nr. ... al Tribunalul Vaslui, faţă de inculpatul I.I..

În baza art. 399 alin.1,4 Cod pr.pen. rap. la art.  241 alin.1 lit. c Cod pr.pen., măsura preventivă a controlului judiciar, dispusă împotriva inculpatului prin încheierea din 13.02.2014 dată în dosar nr. 7156/333/2013 a Judecătoriei Vaslui, va înceta de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul I.I., urmând ca, în temeiul art. 5 alin.5 din Legea nr. 75/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art.25 alin.1 Cod procedură penală va lua act că persoana vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 274 alin.1 Cod pr.pen., va obliga pe inculpatul I.I. la plata către stat a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi a judecății.

Suma de  520 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu la cameră preliminară şi la instanţă va fi achitată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare