Evacuare

Dosar nr. 3573/189/2009 - evacuare.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 159/A

Sedinta publica de la 28 Septembrie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE DIANA ELENA SÎRGHI

Judecator MIRELA-CRISTINA TÂRLEA

Grefier ANCA CIOCAN

-------------

Pe rol pronuntarea asupra apelului civil formulat de  apelanta VV, în contradictoriu cu  intimat VV, având ca obiect – evacuare.

La apelul nominal facut în sedinta publica, la pronuntare, au lipsit partile.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 21 septembrie 2010, sustinerile partilor fiind consemnate în încheierea din acea zi si care face parte integranta din prezenta decizie. Din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronuntarea pentru astazi, 28 septembrie 2010, când s-a dat solutia de fata.

INSTANTA

deliberând asupra apelului declarat constata urmatoarele

Prin sentinta civila nr. 983/08.04.2010 pronuntata de Judecatoria Bârlad  a fost admisa cererea reconventionala pentru constatare drept de creanta si stabilire drept de retentie, formulata de pârâtul-reclamant VV, împotriva reclamantei Vizitiu (Munteanu) Valerica, 

S-a constatat ca pârâtul-reclamant VV are un drept de creanta la imobilului proprietatea reclamantei, situat în Bârlad,  constând în c/valoarea lucrarilor de îmbunatatiri efectuate la acest imobil, în suma de 10.049 lei.

A fost obligata reclamanta sa plateasca pârâtului-reclamant suma de 10.049 lei, reprezentând c/valoarea dreptului de creanta.

S-a constituit pârâtului-reclamant VV un drept de retentie asupra imobilului proprietatea reclamantei, situat în Bârlad,  pâna la plata de catre reclamanta, catre pârâtul-reclamant, a sumei de 10.049 lei.

S-a respins , ca neîntemeiata, cererea reconventionala prin care pârâtul-reclamant VV a solicitat sa se constate ca el are un drept de abitatie asupra imobilului proprietatea reclamantei, situat în Bârlad, 

S-a admis cererea în evacuare imobiliara, formulata de reclamanta Vizitiu (Munteanu) Valerica, împotriva pârâtului-reclamant VV.

S-a dispus evacuarea pârâtului-reclamant din imobilul proprietatea reclamantei, situat în Bârlad,  dupa ce reclamanta va plati pârâtului-reclamant c/valoarea dreptului de creanta în suma de 10.049 lei, pe care pârâtul-reclamant îl are asupra imobilului.

S-au compensat cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta, cu cheltuielile de judecata efectuate de pârâtul-reclamant si obliga reclamanta sa plateasca pârâtului-reclamant suma de 2.246,80 lei, reprezentând cheltuielile de judecata ramase dupa compensare.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin contractul de vânzare-cumparare imobiliara autentificat (fara numar) la data de 12.03.1996 la biroul notarului public Blanaru Dorin din Bârlad, Rigatuso Valerica a cumparat imobilul (garsoniera) situat în Bârlad,  compus dintr-o camera si dependinte.

Potrivit raspunsurilor date de pârât la interogatoriul propus de reclamanta,  imobilul situat în Bârlad,  a fost cumparat de catre reclamanta înainte ca reclamanta sa se fi casatorit cu pârâtul. Înainte de încheierea casatoriei lor, partile au întretinut relatii de concubinaj, aceste relatii de concubinaj  începând în anul 1998. În perioada relatiilor lor de concubinaj, partile au locuit si au gospodarit împreuna.

Prin contractul de vânzare-cumparare imobiliara autentificat cu nr. 278/4.04.2002 la biroul notarului public Trif Virgil din Bârlad, pârâtul VV a vândut imobilul (garsoniera) proprietatea sa, situat în Bârlad,  În contract s-a consemnat ca pretul vânzarii a fost de 50 milioane lei (vechi).

La data de 6.04.2002, reclamanta VV si pârâtul VV s-au casatorit; din casatorie nu au rezultat copii.

În anul 2007, reclamanta a plecat în Italia, sa munceasca. În Italia, la data de 1.03.2007, reclamanta a încheiat un contract de munca, pentru durata nedeterminata (filele 60-61 dosar).

Potrivit raspunsurilor date de pârât la interogatoriul propus de reclamanta, în anul 2002 pârâtul a vândut garsoniera pe care el o avea în proprietate cu pretul de 100 milioane lei vechi si banii obtinuti din vânzarea acelei garsoniere au fost folositi pentru cumpararea unui autoturism, pentru plata utilitatilor comune si pentru cheltuielile necesare cununiei civile a partilor. În anul 2006 reclamanta a plecat în Italia sa munceasca. Pentru a pleca în Italia, reclamanta a împrumutat bani de la numitul Vochita Ioan si, din Italia, reclamanta a trimis bani pârâtului. La garsoniera proprietatea reclamantei s-au efectuat lucrari de îmbunatatiri, care au început din anul 2002 si o parte din aceste lucrari au fost efectuate cu bani proveniti din vânzarea garsonierei pârâtului. Înainte ca reclamanta sa plece în Italia, partile cumparau alimente pe datorie, datorie pe care o plateau când partile luau salariul. Pârâtul a mai aratat ca pentru efectuarea unei interventii chirurgicale la un ochi, el a folosit banii din salariu, bani dati de parintii lui si bani împrumutati de la D V si V I.

Din interogatoriul formulat de reclamanta, reclamanta sustine ca pârâtul a vândut garsoniera proprietatea lui cu pretul de 80 milioane lei vechi.

Prin contractul de credit de consum din data de 9.03.2004, pârâtul VV a împrumutat de la SC Credisson International SRL suma de 11.499.000 lei, în scopul achizitionarii de bunuri de folosinta îndelungata.

Din factura nr.7301388/12.05.2007, rezulta ca pârâtul a cumparat tâmplarie PVC cu geam termopan (1 buc.), în valoare de 2.800 lei.

Cu factura din data de 27.08.2007, pârâtul a cumparat o hota, în valoare de 109,99 lei.

Cu factura din data de 7.10.2007, pârâtul a cumparat o combina frigorifica „Arctic”, în valoare de 1.157 lei.

Cu factura din data de 11.11.2007, pârâtul a cumparat o usa metalica, în valoare de 756,91 lei.

Prin declaratia data în instanta, martorul Dochita Vladimir, propus de pârât, a aratat ca, înainte de a se casatori, fiecare dintre parti avea în proprietate câte o garsoniera, situata în acelasi bloc de locuinte din Bârlad, . Înainte de a se casatori, timp de 3 ani partile au întretinut relatii de concubinaj. Relatiile de concubinaj ale partilor s-au desfasurat în garsoniera proprietatea pârâtului, împrejurare în care au fost platite cheltuielile de întretinere atât pentru garsoniera pârâtului, cât si pentru garsoniera proprietatea reclamantei. Dupa ce s-au casatorit, pârâtul a vândut, cu pretul de 100 milioane lei vechi, garsoniera proprietatea sa si s-a mutat în garsoniera proprietatea reclamantei. Atât reclamanta, cât si pârâtul au fost bolnavi, motiv pentru care a fost cheltuita o parte din banii obtinuti din vânzarea garsonierei pârâtului. O alta parte din banii obtinuti din vânzarea garsonierei pârâtului a fost folosita pentru cumpararea de mobilier, covor, frigider, aragaz si pentru plata datoriilor pe care le facuse reclamanta,  de-a lungul timpului, pentru utilitati. Tot din banii obtinuti din vânzarea garsonierei pârâtului, a fost cumparat un autoturism, cu pretul de 50 milioane lei vechi. Ulterior, acel autoturism a fost vândut, iar banii obtinuti din vânzarea autoturismului au fost folositi pentru ca reclamanta sa plece în Italia. Acelasi martor a mai declarat ca la garsoniera proprietatea reclamantei au fost efectuate urmatoarele lucrari de îmbunatatiri: s-au montat ferestre cu termopan, s-a montat parchet în sufragerie; s-a montat gresie în bucatarie si în baie, s-au facut transformari la structura garsonierei; s-a montat o usa la intrarea în apartament; a fost amenajat beciul de sub garsoniera; s-au montat centrala termica si calorifere. Aceste lucrari de îmbunatatiri au fost efectuate în decursul a 2-4 ani, începând din anul 2006, pe cheltuiala pârâtului, care a împrumutat bani de la rudele sale, de la CAR si de la martorul Dochita Vladimir. Pârâtul a montat singur parchetul, gresia, faianta, caloriferele. Pe durata casatoriei partilor, reclamanta nu a fost angajata în munca, astfel ca pârâtul o întretinea pe reclamanta. Reclamanta a fost bolnava, era pensionara pentru motiv de boala si toti banii pe care îi primea din pensie îi cheltuia pe medicamente.

Prin declaratia data în instanta, martorul Vochita Ion, propus de pârât, a aratat ca pârâtul a fost angajat la SC Rulmenti, în meseria de lacatus. Cu banii obtinuti din vânzarea garsonierei pârâtului, partile au cumparat un autoturism, care a fost condus numai de catre reclamanta, pârâtul neavând permis de conducere auto. Martorul a mai declarat ca la garsoniera proprietatea reclamantei au fost efectuate urmatoarele lucrari de îmbunatatiri: s-a montat centrala termica; s-au montat ferestre termopan; s-a montat usa la intrare; s-a montat parchet; s-a modernizat bucataria; s-a montat faianta; s-au schimbat usile interioare; s-a instalat interfon la scara blocului; a fost zugravita toata garsoniera; s-au pus draperii. Toate aceste lucrari au fost facute cu banii pârâtului. Pentru a obtine banii necesari efectuarii acestor lucrari, pârâtul a vândut autoturismul. Autoturismul a fost vândut dupa ce reclamanta plecase în Italia. Lucrarile de îmbunatatiri efectuate la garsoniera reclamantei au fost efectuate dupa ce reclamanta a plecat în Italia.

Pentru solutionarea cererii reconventionale, s-a dispus efectuarea unei expertize th. judiciare în constructii.

Astfel, prin raportul de expertiza th. judiciara în constructii, întocmit de expertul Croitoru Valeriu, depus la dosarul instantei la data de 9.03.2010, filele 94-98, au fost identificate si evaluate lucrarile de îmbunatatiri efectuate la imobilul garsoniera, proprietatea reclamantei, situat în Bârlad, , dupa cum urmeaza:

-strat suport pentru pardoseli, din mortar de ciment -708 lei;

-pardoseli din gresie -1.227 lei;

-pardoseli din parchet laminat -1.319 lei;

-tâmplarie ferestre PVC termopan (2 buc.) -2.053 lei;

-tâmplarie usi PVC- 2.202 lei;

-faianta la grupul sanitar si în bucatarie- 1.200 lei;

-zugraveli interioare cu var lavabil- 1.277 lei;

-demolat debara, reparatii tencuieli si amenajat spatiu chiuveta în bucatarie- 1.000 lei;

-echipare grup sanitar (lavoar, oglinda, vas WC) - 250 lei;

-apometre (2 buc.)- 120 lei;

-instalatie GN (centrala termica, instalatie utilizare, detector gaze)- 5.000 lei;

-instalatie interfon- 120 lei;

-usa metalica la intrare- 750 lei,

valoarea totala a lucrarilor enumerate fiind de 17.176 lei.

Prin raportul de expertiza s-a stabilit ca aceste lucrari de îmbunatatiri au fost efectuate în perioada 2002-2008, motiv pentru care s-a aplicat un coeficient de uzura de 10%, rezultând ca valoarea actuala de circulatie a lucrarilor este de 15.460 lei.

Din copia carnetului de munca seria AZ nr. 0423980, al carui titular este pârâtul VV, rezulta ca pârâtul a fost angajat în munca începând din anul 1975, calitate pe care pârâtul a avut-o continuu si o are si în prezent. O perioada de timp din anul 2009, contractul individual de munca al pârâtului-reclamant a fost suspendat în temeiul art. 52 alin.4 lit.c din Legea nr. 53/2003.

Reclamanta nu a facut dovada ca ea ar fi fost angajata în munca.

Fata de probele administrate, s-a apreciat ca la efectuarea acestor lucrari de îmbunatatiri reclamanta a avut o cota de contributie de 35%, iar pârâtul-reclamant a avut o cota de contributie de 65%. Pentru a aprecia astfel, s-a avut în vedere faptul ca pârâtul-reclamant a fost continuu angajat în munca, spre deosebire de reclamanta care nu a fost angajata în munca si a fost si bolnava, precum si faptul ca, din banii obtinuti din vânzarea garsonierei pârâtului-reclamant, au fost platite datoriile pentru întretinere înregistrate la imobilul proprietatea reclamantei în perioada în care partile erau în concubinaj, s-a organizat cununia partilor, s-a cumparat un autoturism care, fiind vândut, banii au fost folositi pentru lucrari de îmbunatatiri la imobil. S-a mai avut în vedere si constatarea din raportul de expertiza potrivit careia lucrarile de îmbunatatiri au fost efectuate în perioada 2002-2008, deci nu numai în perioada urmatoare plecarii reclamantei în Italia.

Pentru considerentele aratate, cererea reconventionala prin care pârâtul-reclamant VV a solicitat sa se constate ca el, pârâtul-reclamant, are un drept de creanta asupra imobilului situat în Bârlad,  constând în c/valoarea lucrarilor de îmbunatatiri efectuate la imobil, si sa fie obligata pârâta sa plateasca reclamantului c/valoarea acestor lucrari, este întemeiata, si a fost admisa.

În consecinta, s-a constatat ca pârâtul-reclamant are un drept de creanta la imobilului proprietatea reclamantei, situat în Bârlad, Aleea Parc nr. 23, bl. G3, sc.B, ap.22, constând în c/valoarea lucrarilor de îmbunatatiri efectuate la acest imobil, în suma de 10.049 lei (15.460 lei x 65% = 10.049 lei).

În temeiul principiului îmbogatirii fara justa cauza, reclamanta a fost obligata sa plateasca pârâtului-reclamant suma de 10.049 lei, reprezentând c/valoarea dreptului de creanta.

Privitor la bunurile mobile enumerate în cererea reconventionala, respectiv  lustre; hota, perdele, draperii, aragaz, frigider, televizor, calorifer electric, la termenul din 8.04.2010, avocatul pârâtului-reclamant a precizat ca aceste bunuri vor face obiectul unui proces de partaj a bunurilor comune. În aceste conditii, s-a retinut  ca bunurile mobile sus enumerate nu fac obiectul acestei judecati.

Privitor la cererea reconventionala prin care pârâtul-reclamant a solicitat sa i se constituie un drept de retentie asupra imobilului proprietatea reclamantei, situat în Bârlad,  doctrina judiciara în materie a statuat ca dreptul de retentie este un drept real de garantie în virtutea caruia cel ce detine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul respectiv pâna ce titularul bunului îi va plati  sumele pe care le-a cheltuit cu întretinerea, conservarea sau îmbunatatirea acelui bun.

Deoarece pârâtul-reclamant are asupra imobilului proprietatea reclamantei un drept de creanta de 10.049 lei, s-a admis cererea reconventionala prin care pârâtul-reclamant a solicitat sa i se constituie un drept de retentie si se va constitui pârâtului-reclamant un drept de retentie asupra imobilului proprietatea reclamantei, situat în Bârlad, pâna la plata de catre reclamanta, catre pârâtul-reclamant, a sumei de 10.049 lei.

Privitor la cererea reconventionala prin care pârâtul-reclamant a solicitat sa se constate ca el are un drept de abitatie asupra imobilului proprietatea reclamantei, situat în Bârlad,  cu referire la art. 518 din Codul civil, dreptul de abitatie se constituie prin conventie, prin testament, prin prescriptie achizitiva si prin efectul legii (cum este cazul Legii nr. 319/1944).

Or, din probele administrate nu a  rezultat  ca partile ar fi încheiat vreo conventie prin care sa se fi constituit pârâtului-reclamant un drept de abitatie asupra imobilului proprietatea reclamantei.

Nefiind îndeplinite conditiile de constituire a dreptului de abitatie, cererea reconventionala prin care pârâtul-reclamant a solicitat sa se constate ca el are un drept de abitatie asupra imobilului proprietatea reclamantei a fost respinsa ca neîntemeiata.

Privitor la cererea prin care reclamanta a solicitat evacuarea din imobilul proprietatea ei, în temeiul art. 480 din Codul civil s-a dispus evacuarea pârâtului-reclamant din imobilul proprietatea reclamantei, situat în Bârlad,  dupa ce reclamanta va plati pârâtului-reclamant c/valoarea dreptului de creanta în suma de 10.049 lei, pe care pârâtul-reclamant îl are asupra imobilului.

Reclamanta a efectuat în proces cheltuieli de judecata în suma totala de 1.009,3 lei (9 lei taxa judiciara de timbru; 0,3 lei timbru judiciar; 1.000 lei onorariu avocat).

Pârâtul-reclamant a efectuat în proces cheltuieli de judecata în suma totala de 3.256,10 lei (1.047 lei taxa judiciara de timbru; 5,6 lei timbru judiciar; 1.003,5 lei indemnizatie pt. expertul Croitoru V.; 1.200 lei onorariu avocat).

Potrivit art. 274 alin.1 si art. 276 Cod.proc.civ., s-au compensat cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta, cu cheltuielile de judecata efectuate de pârâtul-reclamant si a fost obligata reclamanta sa plateasca pârâtului-reclamant cheltuielile de judecata ramase dupa compensare, adica sa-i plateasca suma de 2.246,80 lei.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel, în termen legal, reclamanta VV , considerând-o netemeinica pentru urmatoarele motive:

1.In mod gresit instanta constituie in favoarea paratului reclamant un drept de retentie asupra apartamentului situat in Bârlad,

Prin încheierea de sedinta de la fila 102, oral, paratul reclamant a aratat ca solicita instituirea unui drept de retentie si a unui drept de abitatie asupra apartamentului.

I s-a pus in vedere sa formuleze cererea in scris si sa o timbreze, insa paratul conform cererii reconventionale de la fila 103 si-a restrâns cererea initiala si nu a solicitat decât constituirea unui drept de retentie si nu a timbrat aceasta cerere, ci a formulat doar o cerere de constituire a unui drept de abitatie, cerere pe care instanta a respins-o, in mod întemeiat.

Cum nu s-a formula si nu s-a timbrat o cerere de constituire a unui drept de retentie, instanta nu avea posibilitatea sa se pronunte asupra unei cereri care nu mai facea obiectul cauzei.

Mai mult, dreptul de retentie nu poate privi un bun imobil, ci doar un bun mobil. Daca paratul reclamant ar fi dorit instituirea unui sechestru judiciar, atunci ar fi trebuit sa se supuna rigorilor acestei institutii.

Prin urmare, se solicita instantei de apel  sa desfiinteze hotarârea primei instante si sa o modifice in ce priveste dispozitiile ce au obiect constituirea dreptului de retentie asupra apartamentului si acelea privind evacuarea paratului dupa plata drepturilor banesti ce i-au fost stabilite prin hotarâre judecatoreasca.

2.Cererea principala nu a fost timbrata cu timbru judiciar în valoare de 4,7 lei, asa cum s-a dispus prin încheierea de sedinta de la fila 100, astfel ca, daca nu se va complini aceasta omisiune, se impune anularea cererii ca netimbrata.

3.În  mod gresit instanta a solutionat cererea de plata a cheltuielilor de judecata.

Dat fiind faptul ca cererea paratului de plata a îmbunatatirilor a fost admisa doar în parte, in procent de 65%, si cheltuielile de judecata urmau a fi admise tot in acest procent. 

Prin urmare, din totalul cheltuielilor de 3.256 lei, trebuia sa i se admita doar plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2.116,4 lei.

Se solicita  instantei de apel sa se  modifice hotarârea în sensul obligarii la plata sumei de 1.107,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecata si nu la plata sumei de 2.246,8 lei.

Cererea de apel nu a fost motivata în drept.

Cererea de apel a fost legal timbrata.

Legal citat, intimatul s-a prezentat în fata instantei si a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei de fond ca fiind legala si temeinica .

În apel nu au fost administrate probele noi.

Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale în domeniu, instanta de control judiciar constata ca apelul declarat este întemeiat pentru urmatoarele considerente:

Primul motiv de apel este întemeiat. Astfel,  prin sentinta apelata prima instanta, printre altele, a dispus  evacuarea pârâtului-reclamant din imobilul proprietatea reclamantei, situat în Bârlad,  dupa ce reclamanta va plati pârâtului-reclamant c/valoarea dreptului de creanta în suma de 10.049 lei, pe care pârâtul-reclamant îl are asupra imobilului, retinând asadar în favoarea acestuia un drept de retentie.

Ori, la  termenul din data de 25.03.2010, aparatorul intimatului pârât a precizat oral ca acesta doreste sa i se instituie un drept de abitatie si sa se constate ca are un drept de retentie.

Fata de aceste precizari, aparatorul apelantei reclamante a aratat ca se opune la completarea cererii reconventionale la acest termen deoarece este tardiv introdusa.

Ulterior, prin precizarile depuse la termenul de judecata din data de 08.04.2010, intimatul a depus, în scris, completari la cererea reconventionala prin care a solicitat instantei sa constate ca are un drept de abitatie viagera, fara a mai solicita si constatarea dreptului sau de retentie..

În consecinta, prima instanta a stabilit în favoarea acestuia un drept de retentie acordând mai mult decât s-a cerut, ultima manifestarea de vointa a intimatului, si care a fost formulata în scris, este cea care de natura a investi instanta.

Mai mult decât atât, în jurisprudenta sa recenta (cauza Ileana Lazar c. României) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca, desi dreptul de retentie nu este prevazut de lege, datorita faptului ca este recunoscut si aplicat în practica, jurisprudenta în materie fiind suficient de clara si previzibila, ingerinta litigioasa îndeplineste cerinta de a avea o baza legala în sensul Conventiei.

În privinta scopului legitim urmarit, acesta poate fi retinut daca avem în vedere dreptul intimatului  de a i se plati despagubirile.

În privinta proportionalitatii însa,  instanta va avea în vedere ca privarea de proprietate a apelantei prin stabilirea la acest moment a dreptului de retentie nu raspunde criteriilor de proportionalitate, având în vedere circumstantele spetei, anume faptul ca atât ambele capete de cerere – acordarea de despagubiri si retinerea dreptului de retentie – au fost solutionate concomitent, cuantumul despagubirilor cuvenite acesteia fiind cunoscut de catre intimat doar în momentul ramânerii definitive si irevocabile a sentintei instantei de fond. Ori, retinerea a priori  a unui drept de retentie asupra apartamentului apelantei,, fara ca anterior sa i se fi dat posibilitatea sa execute obligatia corelativa prin achitarea cuantumul despagubirilor, ar constitui o sarcina disproportionata si excesiva impusa acesteia, cu atât mai mult cu cât dreptul intimatului privind achitarea despagubirilor poate fi realizat prin procedura executarii silite.

Cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat, în conditiile în care, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, în situatia în care instanta judecatoreasca învestita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca în fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita în cuantumul legal, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotarârii constituind titlu executoriu. În consecinta, legiuitorul a prevazut pentru aceasta situatie alta sanctiune, astfel ca nu poate interveni schimbarea sentintei primei instante în sensul anularii cererii ca insuficient timbrata.

Motivul de apel de la punctul 3 este de asemenea întemeiat. Astfel, apelanta reclamanta a efectuat în fata instantei de fond cheltuieli judiciare în cuantum total de 1009,3 lei (9 lei taxam judiciara de timbru, 0,3 lei timbru judiciar si 1000 lei onorariu aparator ales), iar intimatul a efectual cheltuieli în cuantum de 3256,10 lei (1047 lei taxa judiciara de timbru, 5,6 lei timbru judiciar, 1003,5 lei onorariu expert si 1200 lei onorariu aparator).

Cererea reconventionala formulata de acesta a fost admisa numai în parte, în sensul ca din totalul sumei de 15.460 lei reprezentând contravaloare îmbunatatiri solicitate de acesta prima instanta a apreciat ca i se cuvine doar suma de 10.049 lei, corespunzator cotei sale de 65% de contributie la efectuarea acestora; de asemenea, a fost respinsa cererea acestuia privind constatarea dreptului de abitatie viagera.

În consecinta, prima instanta va aprecia ca în cauza erau incidente dispozitiile art. 276 C.pr.civ., sens în care intimatului i se cuveneau cheltuieli judiciare în cuantum de 2116,465, corespunzator cotei sale, si prin raportare la aceasta suma urmeaza asadar a se efectua compensarea cheltuielilor de judecata efectuate de parti, cu obligarea reclamantei la plata catre pârâtul reclamant a diferentei rezultate.

Fata de aceste considerente, vazând dispozitiile art. 296 C.pe.civ., tribunalul va admite apelul si va schimba în parte sentinta apelata, în sensul ca va înlatura din dispozitivul sentintei apelate dispozitiile privind constituirea în favoarea pârâtului reclamant  VV a unui drept de retentie asupra imobilului, proprietatea reclamantei situat în Bârlad, pâna la plata de catre reclamanta catre pârâtul reclamant  a sumei de 10.049 lei.

În consecinta, se va dispune evacuarea pârâtului  reclamant din imobilul proprietatea reclamantei situat în Bârlad,

Vor fi compensate cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta cu cheltuielile de judecata efectuate de pârâtul reclamant si va fi obligata reclamanta sa plateasca pârâtului reclamant suma de 1.107,1 lei,  reprezentând cheltuieli de judecata ramase dupa compensare.

Urmeaza a fi pastreaza celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza dispozitiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligat intimatul la plata catre apelanta a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecata, anume onorariu aparator ales, conform chitantei depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de VV  împotriva sentintei civile nr. 983 din 08.04.2010 a Judecatoriei  Bârlad , pe care o schimba  în parte, în sensul ca,

Înlatura din dispozitivul sentintei apelate dispozitiile privind constituirea în favoarea pârâtului reclamant  VV a unui drept de retentie asupra imobilului, proprietatea reclamantei situat în Bârlad, pâna la plata de catre reclamanta catre pârâtul reclamant  a sumei de 10.049 lei.

Dispune evacuarea pârâtului  reclamant din imobilul proprietatea reclamantei situat în Bârlad,

Compenseaza cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta cu cheltuielile de judecata efectuate de pârâtul reclamant si obliga reclamanta sa plateasca pârâtului reclamant suma de 1.107,1 lei  reprezentând cheltuieli de judecata ramase dupa compensare.

Pastreaza celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obliga intimatul la plata catre apelanta a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica de la 28 Septembrie 2010

Domenii speta

Spete similare