Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii

Tribunalul Gorj - Secţia Penală

Sentinţa nr. 19/2012 pronunţată în şedinţa publică de la 07 Februarie 2012

Pe rol fiind judecarea procesului penal privind pe inculpatul T.L.F., trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. din al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru săvârşirea infracţiuni de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns inculpatul T.L.F., asistat de apărător ales, avocat Ş.S., partea civilă Z.P., asistată de avocat din oficiu S.M., lipsă fiind partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj.

 Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că la data de 06.02.2012 IML Craiova a comunicat la dosar raport de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. din , după care:

Avocat din oficiu S.M. pentru partea civilă Z.P. depune la dosar fotocopia sentinţei penale nr. din pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. din care rezultă că între inculpat şi victimă au mai avut loc conflicte, însă aşa cum rezultă din hotărâre, aceştia s-au împăcat.

Avocat ales Ş.S. pentru inculpat a solicitat în baza art. 334 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, aceasta rezultând din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Craiova, din coroborarea declaraţiilor martorilor şi declaraţia medicului legist ascultat în instanţă.

Tribunalul pune în discuţie cererea avocatului ales pentru inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, observând concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de către Institutul de Medicină Legală Craiova pe baza actelor medicale, se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 c.pen., fiind astfel de acord cu cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului.

Avocat din oficiu S.M. pentru partea civilă Z.P. a lăsat la aprecierea instanţei soluţia asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat, solicitând să se aibă însă în vedere şi declaraţiile martorilor ascultaţi în instanţă.

Inculpatul T.L.F. a fost ascultat, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, acesta solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei comise din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În continuare, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească potrivit dispoziţiilor art. 339 C.pr.pen. şi a acordat cuvântul pentru dezbateri:

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că inculpatul T.L.F. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. În continuare, a făcut o expunere succintă a stării de fapt reţinută în rechizitoriu, arătând că aceasta este susţinută de întreg probatoriul administrat în cauză atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti. A susţinut că, din declaraţiile martorilor ascultaţi în faza cercetărilor, cât şi la instanţă, a rezultat împrejurarea că după ce victima a căzut, inculpatul a continuat să aplice lovituri cu piciorul lui Z.G.G., însă din expertiza medico-legală nu rezultă că ar exista o legătură de cauzalitate nici directă şi nici indirectă între aceste lovituri şi decesul victimei. Apoi, a arătat că, în această situaţie, actul de inculpare fiind cunoscut de către inculpat, fapta săvârşită, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C.pen. fiind dovedită, în baza art. 334 C.pr.pen., se impune schimbarea încadrării juridice; pentru această faptă, a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată în cuantum moderat, având în vedere modalitatea în care a fost săvârşită fapta, persoana inculpatului care este cunoscută ca o persoană violentă, a mai avut conflicte, consuma deseori băuturi alcoolice, iar din declaraţiile martorilor a rezultat că multor persoane le-a fost teamă că se va întâmpla ceva rău în acele momente, fiind demonstrat astfel că inculpatul reprezintă un pericol social concret foarte mare. A solicitat menţinerea stării de arest a inculpatului, deducerea stării de reţinere şi arestului preventiv de la data de 18.07.2011 la zi, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj în cuantumul solicitat, cu dobânda legală aferentă până la data achitării debitului, obligarea la plata despăgubirilor civile către partea civilă Z.P., iar în ce priveşte daunele morale, lasă la aprecierea instanţei; cu privire la cheltuielile materiale, a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei şi pomenile ulterioare, în măsura în care sunt dovedite şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Avocat din oficiu S.M. pentru partea civilă Z.P. a pus aceleaşi concluzii în ce priveşte latura penală, însă cu aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, întrucât inculpatul reprezintă un pericol social concret deosebit pentru comunitate. Cu privire la latura civilă, a solicitat admiterea acţiunii civile, în măsura în care despăgubirile materiale sunt dovedite, obligarea inculpatului la plata daunelor morale solicitate de partea civilă, precum şi acordarea onorariului pentru asigurarea asistenţei juridice în prezenta cauză.

Avocat ales Ş.S. pentru inculpat a arătat că inculpatul a săvârşit fapta de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.pen., astfel cum a s-a solicitat a fi schimbată încadrarea juridică, aceasta rezultând din probatoriul administrat în cauză, din proba ştiinţifică a raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, inculpatul recunoscând şi regretând săvârşirea faptei. Sub aspectul cuantumului pedepsei şi modalităţii de executare a pedepsei, a solicitat să se aibă în vedere că cei doi, inculpatul şi victima, au fost foarte buni prieteni, la lucru, dar şi „de pahar”, fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, iar beţia, este bine cunoscut, poate constitui o circumstanţă atenuantă sau o circumstanţă agravantă; în cazul acestui inculpat se impune a fi apreciată ca o circumstanţă atenuantă, întrucât inculpatul nu a consumat alcool intenţionat, pentru a prinde curaj în săvârşirea faptei, având în vedere, de asemenea, că şi victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice; nu este o persoană violentă, aceasta fiind demonstrat şi de cazierul său, iar conflictul între cei doi s-a terminat prin împăcare; depune la dosar 2 caracterizări şi o adresă care îl privesc pe inculpat şi solicită să se reţină vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 183 C.pen.; de asemenea, a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 74 - 76 lit. b C.pen., iar în ce priveşte modalitatea de executare, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C.pen. Dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanţa va stabili un termen de încercare şi obligaţii pe care inculpatul va trebui obligatoriu să le respecte, fiind astfel realizată o mai bună reeducare a inculpatului, dar şi o prevenţie specială deosebită; în cazul în care s-ar dispune o pedeapsă cu executare, ar exista posibilitatea ca inculpatul să execute fracţia obligatorie şi, apoi, pus în libertate mai repede, însă un program de supraveghere impus de instanţă l-ar ajuta pe inculpat mult mai mult în procesul de reeducare şi reintegrare socială, totodată putându-se dispune chiar unele restricţii prevăzute de lege; la dosar este depusă şi o adresă din partea unei societăţi, al cărei administrator face cunoscut că este de acord ca inculpatul să execute pedeapsa în cadrul unităţii respective. Cu privire la latura civilă, a lăsat soluţia la aprecierea instanţei, urmând a se aprecia astfel asupra cuantumului despăgubirilor civile, însă în măsura în care acestea sunt dovedite; totodată, şi asupra daunelor morale solicitate, a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.

Partea civilă Z.P. a arătat că îşi însuşeşte concluziile apărătorului său din oficiu.

Inculpatul T.L.F., având ultimul cuvânt, a arătat că recunoaşte şi regretă fapta săvârşită, însă nu a avut în niciun moment intenţia să-i ia viaţa victimei. A arătat că îşi însuşeşte concluziile apărătorului său ales.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei penale de faţă;

Prin rechizitoriul nr. din al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T.L.F. pentru săvârşirea infracţiuni de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen.

S-a reţinut în esenţă în actul de sesizare că inculpatul la data de 18.07.2011 orele 1130, în timp ce se aflau în drumul public, i-a aplicat victimei Z.G.G. lovituri cu pumnul şi picioarele, în mod repetat în toate zonele vitale ale corpului, producându-i leziuni traumatice foarte grave, în urma cărora victima a decedat după câteva minute.

Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor S.M. (filele 21-24 d.u.p., filele 62, 132 dosar instanţă) R.E. (filele 25-26 d.u.p., filele 38, 105 dosar instanţă), A.E. (filele 27-28 d.u.p., filele 39, 109 dosar instanţă) B.C. (filele 29-31 d.u.p., filele 40, 106 dosar instanţă), U.C. (filele 32-35 d.u.p., filele 63, 110 dosar instanţă), L.B.V. (filele 36-37 d.u.p., filele 4, 108 dosar instanţă), G.G. (filele 38-40 d.u.p., filele 42, 107 dosar instanţă), L.N. (fila 111 dosar instanţă), R.A. (fila 112 dosar instanţă), procese-verbale de confruntare (filele 113-114 dosar instanţă), declaraţia medicului legist (fila 131 dosar instanţă), proces verbal de cercetare la faţa locului (filele 3-4 d.u.p.), schiţă (fila 41 d.u.p.), planşe fotografice (filele 56-76 d.u.p.), raport de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului (filele 79-81 d.u.p.), raport de constatare medico-legală-autopsie (filele 92-93 d.u.p.), bonuri şi facturi fiscale (filele 34-36 şi 167 dosar instanţă), raport de expertiză medico-legală (filele 162-165 dosar instanţă), fişa de cazier judiciar a inculpatului (fila 10 d.u.p.) coroborate cu declaraţiile inculpatului (filele, 5, 6, 12, 13, 15, 19 d.u.p., filele 8, 19, 65, 180 dosar instanţă), instanţa reţine următoarele:

În fapt,

În data de 17.07.2011, duminica, inculpatul T.L.F. s-a întâlnit cu victima Z.G.G. şi au consumat băuturi alcoolice într-un bar situat în aproprierea locuinţei lor din comuna Licurici, sat Licurici, judeţul Gorj. Aceştia au băut până în jurul orelor 200 , când au luat hotărârea de a merge la locuinţa martorului B.C., vărul inculpatului, situată în comuna Berleşti judeţul Gorj, având asupra lor o sticlă cu bere. Aici cei trei au consumat vin până în jurul orei 500 , când martorul s-a dus la culcare, cei doi rămânând împreună în altă cameră din casa martorului menţionat.

Dimineaţa la ora 1030 (18.07.2011) cei trei au plecat la magazinul din sat. Iniţial cei trei au stat la masă împreună. Aici victima a consumat vin adus de la B.C., iar inculpatul bere.

La un moment dat între victimă şi vânzătoare, respectiv martora U.C., s-a iscat un incident, întrucât aceasta a refuzat să-i dea băutură în schimbul lănţişorului şi a telefonului mobil. Iritat de acest refuz, victima a proferat cuvinte şi expresii triviale vânzătoarei şi celorlalţi consumatori, ce au fost ascultaţi ca martori.

Inculpatul ofensat de acest comportament i-a dat un pumn victimei în faţă. De menţionat că inculpatul dar mai ales victima se aflau în stare avansată de ebrietate survenită pe fondul consumului îndelungat de alcool, victima având o alcoolemie de 2,15‰ aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală (fila 92 d.u.p.). După acest incident cei doi au continuat să consume alcool dar la mese separate.

După circa 10 minute victima s-a ridicat de la masă intenţionând să plece, însă pe DN 67 a fost ajunsă de inculpat, acesta lovind-o cu palma în zona feţei, moment în care datorită stării avansate de ebrietate Z.G. a căzut pe spate - partea dreaptă -, aspect confirmat de excoriaţiile identificate cu ocazia autopsiei pe cotul şi piciorul drept, lovindu-se cu capul de asfalt.

Datorită impactului cu planul dur victima a suferit un traumatism cranio-cerebral şi cervico-vertebro-medular acut ce a condus la o hemoragie meningo-cerebrală şi medulară cervicală, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală şi a raportului de expertiză medico-legală (fila 175-176 dosar instanţă). Din aceste probe mai rezultă că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu şi/sau de corp dur, cădere şi torsionare bruscă a capului şi cele de la nivelul capului şi coloanei vertebrale cervicale superioare, produse mai probabil prin cădere (şi torsionarea bruscă a capului ca element final al căderii la o persoană cu alcoolemie mare), sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul.

După ce victima a căzut pe asfalt inculpatul a lovit-o uşor cu piciorul verificând dacă mai trăieşte. Observând cele întâmplate, martorul B.C. a plecat de la masă şi l-a luat pe inculpat, care s-a aşezat la masă. B.C. s-a deplasat din nou în drum şi a verificat dacă victima mai are puls, constatând acest fapt, întrucât victima era poziţionată pe mijlocul drumului a tras-o pe acostament. Aici a venit şi martorul L.V., cei doi încercând resuscitarea empirică a victimei. Imediat la lacul faptei au sosit şi o parte din martorii ascultaţi în cauză pentru vedea ce s-a întâmplat şi au transportat pe braţe victima pe o distanţă de aproximativ 8 m, la umbră, continuând manevrele de resuscitare, însă la scurt timp victima a decedat. Ambulanţa a venit după circa 30 de minute însă, echipajul acesteia a constatat decesul lui Z.G.G.

De remarcat că în toată această perioadă inculpatul a stat la masă şi la reproşurile martorilor a răspuns că a murit şi tatăl său iar dacă moare victima nu-i nici o problemă.

În ceea ca priveşte atitudinea procesuală a inculpatului instanţa reţine că acesta iniţial a negat faptul că a lovit victima, susţinând că aceasta s-a dezechilibrat când a încercat să scape de strânsoare inculpatului care îl apucase de mână. Numai în cursul cercetării judecătoreşti, după ascultarea repetată a martorilor, a recunoscut printr-un memoriu (fila 43) şi ulterior nemijlocit (fila 65) că a lovit victima cu palma.

Sub aspectul laturii civile instanţa reţine că mama victimei Z.P. în termen legal s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare şi pomenire ale victimei şi 80.000 lei daune morale.

Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma 718 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea deplasării autosanitarei la locul decesului.

Referitor la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul T.L.F. a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. instanţa reţine că aceasta este greşită din considerentele ce succed:

Pentru început instanţa observă în rechizitoriu, printre altele, că leziunile de la nivelul capului şi coloanei cervicale superioare sunt în legătură directă cu decesul victimei, produse cel mai probabil prin cădere, fără a fi exclusă producerea lor prin lovire cu corp dur. Această din urmă afirmaţie nu are corespondent în raportul de constatare medico-legală, aşa cum se susţine în actul de inculpare, aspect ce rezultă fără echivoc şi putinţă ce contrazicere din analiza concluziilor cât şi a întregului raport. Acest fapt este confirmat de medicul legist care a întocmit raportul de constatare medico-legală, ascultat nemijlocit de instanţa de judecată (fila 131).

Pentru a elimina orice dubiu cu privire la acest aspect, instanţa a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 163 C.pr.pen. efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Craiova, pentru a stabili: dacă în cauză există un lanţ monocauzal primar şi care sunt leziunile tanatogeneratoare care au provocat nemijlocit decesul victimei Z.G.G.; dacă există posibilitatea ca loviturile ce se presupune că au fost aplicate victimei cu piciorul şi descrise de martori, dar neconstatate ştiinţific prin raportul de constatare medico-legal întocmit în cauză, să aibă legătură de cauzalitate directă sau indirectă cu decesul victimei Z.G.G.;dacă există posibilitatea ca victima căzută la sol să fi fost lovită cu piciorul în zona capului, gâtului sau pe corp, fără a se lăsa marca traumatică şi dacă absenţa acesteia demonstrează o intensitate redusă a loviturilor, care ar putea fi interpretate că au o tendinţă de mobilizare a victimei (în ideea de a vedea dacă victima mai trăieşte) şi dacă intensitatea presupuselor lovituri aplicate cu piciorul încălţat de către inculpat victimei fiind mică, negenerând marcă traumatică locală, ar putea fi interpretate ştiinţific din punct de vedere medico-legal ca o agresiune cu intenţie vădită de a agrava starea victimei.

Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că, moartea victimei Z.G.G. s-a datorat inundaţiei sanguine cerebrale ventriculare generalizate urmare unui traumatism cranio-cerebral, între această leziune şi deces fiind legătură directă necondiţionată (lanţ monocauzal primar). Leziunea de violenţă tanatogeneratoare craniană s-a produs cu cea mai mare probabilitate prin cădere şi lovire de corp dur (sol). Totodată s-a apreciat că loviturile ulterioare ce se presupune că au fost aplicate victimei căzute, cu piciorul, nu au avut legătură de cauzalitate cu decesul şi în contextul dat nu puteau agrava starea victimei indusă de leziunile craniene tanatogeneratoare produse prin cădere.

Instanţa reţine că în sprijinul celor de mai sus, fără a da prevalenţă acestor mijloace ştiinţifice de probă, din fotocopiile efectuate cu ocazia autopsiei nu există marca locală traumatică a presupuselor lovituri aplicate cu piciorul de inculpat victimei cu o intensitate extremă aşa cum susţin o mică parte din martori, respectiv R.E., A.E. şi S.M., nefiind evidenţiate echimoze.

Or, în situaţia în care victima ar fi fost lovită cu intensitate extremă pe cap, pe gât, pe faţă şi pe corp cu piciorul (inculpatul fiind încălţat în pantofi), fapt degajat în cursul cercetării judecătoreşti, existenţa mărcii loviturilor era obligatorie. Acest lucru rezultă şi din declaraţia detaliată dată în faţa instanţei de medicul legist, potrivit căreia cu ocazia efectuării autopsiei nu au fost constatate leziuni pe cap sau în alte zone ale corpului care să ateste lovituri recente sau mai vechi. Pe de altă parte, se observă că în prezenta speţă nu este vorba de o luxaţie a coloanei întrucât aceasta ar fi condus la decesul imediat al victimei.

Mecanismul de producere al entorsei de la coloana cervicală superioară constatat, putea avea loc prin cădere, torsionare bruscă a capului, accidentală, dar şi ca urmare a manipulării şi resuscitării empirice a victimei.

Chiar dacă aceste lovituri ar fi existat, ele nu au legătură de cauzalitate cu decesul şi confirmă susţinerea inculpatului că a mişcat cu piciorul victima.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor R.E., A.E. şi mai ales S.M., potrivit cărora inculpatul a lovit de mai multe ori intens victima nu sunt veridice şi sunt înlăturate de declaraţiile celorlalţi martori, dar şi din confruntarea acestora.

Martorele au dat declaraţii contradictorii în cauză, atunci când au fost ascultate repetat şi confruntate în instanţă.

Acestea afirmă că au văzut conflictul de la o distanţă de circa 30 metri, integral. Însă nu se poate reţine acest lucru, întrucât S.M. avea o vizibilitate redusă, iar pe de altă parte martorele R.E. şi A.E. nu au putut preciza ce le-a atras atenţia asupra conflictului şi în consecinţă să-l vadă. În acest sens, cele susţinute de martora S.M. nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Ceilalţi martori ascultaţi, respectiv B.C., G.G., L.B.V., au văzut în mod direct şi nemijlocit conflictul, întrucât inculpatul şi partea vătămată au stat iniţial la aceeaşi masă, şi au auzit toate discuţiile dintre aceştia, iar când inculpatul a plecat de la masă către victimă, aceştia şi-au focalizat atenţia pe acest eveniment.

De precizat că, nici aceşti martori nu neagă că inculpatul ar fi lovit sau atins cu piciorul victima, însă nu au putut confirma că aceste lovituri au fost intense, mai ales că vizibilitatea era obstacolată de un gard.

Declaraţiile contradictorii ale celor trei martore, pot fi explicate prin faptul că acestea au fost sugestionate iniţial, iar după conflict acestea s-au sugestionat reciproc ca urmare a comunicării între ele, cum e cazul martorelor R.E. şi A.E. care după incident au plecat împreună.

În considerarea acestor argumente, instanţa reţine fără echivoc că, aceste lovituri de intensitate redusă de verificare a victimei, nu se inserează în lanţul monocauzal primar aşa cum a fost descris mai sus şi nu au avut caracter tanatogenerator. În acest sens a statuat şi suprema instanţă prin decizia nr. 292/2011.

De aici, se degajă ideea că inculpatul nu a avut nici un moment intenţia de a suprima viaţa victimei, ci doar să-i aplice o corecţie fizică, lucru pe care l-a mai făcut anterior. Lipsa de intenţie a inculpatul se desprinde şi din împrejurarea potrivit căreia, cei doi se cunoşteau de mult timp, mergeau împreună la muncă, dormeau împreună şi chiar a doua zi urmau să meargă la muncă la martorul L.N.

Faţă de cele ce preced, instanţa reţine că, fapta a fost săvârşită de inculpat cu intenţie depăşită şi în consecinţă potrivit dispoziţiilor art. 334 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul T.L.F. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C.pen.

În drept,

Fapta inculpatului T.L.F. de a lovi cu palma partea vătămată Z.G.G. care s-a dezechilibrat şi în urma impactului cu solul a suferit leziuni traumatice foarte grave, în urma cărora victima a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., referitoare la pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar şi persoana inculpatului.

Referitor la gradul de pericol social al faptei, instanţa reţine că acesta este unul ridicat, întrucât prin fapta sa inculpatul a lezat valoarea supremă a individului, respectiv viaţa.

Aşa cum s-a arătat în stare de fapt expusă, la momentul producerii faptei, atât victima, cât şi inculpatul se aflau în stare avansată de ebrietate, Z.G. având o alcoolemie de 2,15‰. Pe de altă parte, fapta a fost precedată de un incident provocat de partea vătămată, care prin comportamentul său a indignat consumatorii şi l-a determinat pe inculpat s-o lovească cu pumnul.

Inculpatul, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, avea reale dificultăţi de a menţine relaţii satisfăcătoare cu anturajul său, având un grad scăzut de integrare socială, neavând loc de muncă stabil, familie care să-l susţină, ducând o viaţă dezorganizată, datorată în special consumului frecvent de alcool.

Referitor la conduita postfactuală a inculpatului, instanţa reţine că aceasta nu este de natură să impună în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. Se observă că acesta, după incident, a avut o atitudine sfidătoare, neregretând fapta şi nici nu a încercat să acorde ajutor victimei, iar inculpatul doar în cursul cercetării judecătoreşti, după administrarea probatoriului, a recunoscut fapta. Pe de altă parte, inculpatul nu a încercat în nici un fel să recupereze din prejudiciu, astfel că, în cauză nu îşi au aplicarea nici dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. b C.pen.

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu a mai intrat în contact cu legea penală, aşa încât instanţa va reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. şi va face aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 76 lit. b C.pen.

Faţă de cele reţinute, instanţa conchide că scopul pedepsei, aşa cum este reglementat de art. 52 C.pen., în cauză poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu respectarea proporţionalităţii juste corespunzătoare faptei şi vinovăţiei. Aşa încât reeducarea, reclasarea sau reinserţia socială a inculpatului nu poate avea loc în condiţiile art. 861 C.pen., caracterizările depuse sunt formale şi în contradicţie cu cele expuse.

Dată fiind pedeapsa privativă de libertate ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa îi va aplica acestuia şi pedeapsa accesorie prev. de art. 71 C.pen., interzicându-i acestuia drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.pen. pe toată durata pedepsei principale.

Întrucât inculpatul a fost reţinut la data de 18.07.2011 şi ulterior arestat, măsură ce a fost menţinută până în prezent de instanţa de judecată, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 18.07.2011 la zi.

Cu privire la măsura arestării preventive, instanţa reţine că temeiurile care au stat la baza luării acesteia prin încheierea nr. 28 din 19.07.2011 nu au dispărut şi nici nu s-au modificat, iar durata arestării preventive este una rezonabilă, fapt pentru care în temeiul art. 350 C.pr.pen. această măsură va fi menţinută.

Totodată, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinţei în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că pretenţiile părţii civile Z.P., mama victimei, cu care se gospodărea, sunt întemeiate şi dovedite doar în parte. Astfel, din probele administrate în cauză, cheltuielile de înmormântare şi pomenire a victimei sunt în cuantum de 2.412, 35 lei.

Referitor la daunele morale, instanţa reţine că suma de 80.000 lei solicitată de partea civilă este exagerată.

Trebuie avut în vedere că prejudiciul moral constă în lezarea onoarei sau reputaţiei unei persoane sau altei suferinţe de ordin psihic şi justifică acordarea unei compensaţii materiale, compensaţii care se stabilesc prin apreciere, dar nu aprecierea de ordin general, ci avându-se în vedere criterii care rezultă din cauza dedusă judecăţii. Or, este cert că valoarea prejudiciului moral constă de fapt în evaluarea despăgubirii care va compensa prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.

În această situaţie, prejudiciile cauzate unei persoane constau în suferinţe de ordin psihic, iar normele eticii şi echităţii pledează pentru acordarea de daune morale.

Suma de 40.000 lei reprezintă o reparaţie dacă nu integrală, măcar justă şi echitabilă, care poate compensa prejudiciul suferit. Această sumă de bani are efecte compensatorii, iar pe de altă parte nu constituie nici o amendă excesivă pentru inculpat, nici venituri nejustificate pentru partea civilă.

În considerarea celor ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 14, 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C.civ. va obliga inculpatul la 2.412, 35 lei despăgubiri materiale şi la 40.000 lei daune morale către partea civilă Z.P.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată va obliga inculpatul la 718 lei despăgubiri civile către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj şi dobânda legală aferentă până la achitarea debitului, reprezentând contravaloarea deplasării autosanitarei la locul decesului.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 C.pr.pen. privind cheltuieli judiciare statului,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 334 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul T.L.F. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 183 C.pen.

În baza art. 183 C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. şi art. 76 lit. b C.pen. condamnă inculpatul T.L.F., la:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte împotriva lui Z.G.G.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.pen.

În baza art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 18.07.2011 la zi.

În baza art. 350 C.pr.pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinţei în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Admite în parte acţiunea civilă.

În baza art. 14, 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C.civ. obligă inculpatul la 2.412, 35 lei despăgubiri materiale şi la 40.000 lei daune morale către partea civilă Z.P.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată obligă inculpatul la 718 lei despăgubiri civile către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj şi dobânda legală aferentă până la achitarea debitului.

În baza art. 191 C.pr.pen. obligă inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei onorariu avocat oficiu p. civ. ce va fi avansat din fondurile M.J.L.C. către Baroul Gorj.

Cu drept de apel în 10 zile.

Pronunţată de în şedinţa publică din 07.02.2012.

Domenii speta

Spete similare