Acţiune în anulare act administrativ fiscal

 Prin cererea înregistrată pe rol sub nr. …/99/2011, contestatoarea S.C. V S.R.L. a formulat plângere împotriva deciziei nr…./20.04.2011 emise de DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, prin care s-a respins plângerea sa împotriva deciziei privind Regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. …/26.10.2010 şi a procesului verbal de control al valorii în vamă din data de 26.10.2010, încheiat de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi. Solicită contestatoarea anularea deciziei nr…./20.04.2011, admiterea contestaţiei, anularea actelor administrative nelegale, admiterea valorii la vamă aşa cum a declarat în declaraţiile vamale şi restituirea cauţiunii de 3026 lei.

 În motivarea cererii sale, contestatoarea arată că prin decizia privind Regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. …./26.10.2010 şi prin procesul verbal de control al valorii în vamă din data de 26.10.2010, încheiat de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, s-a respins valoarea în vamă declarată de contestatoare la marfa „boabe de soia”, valoare facturată 0,3 USD/kg, s-a stabilit cu titlu definitiv valoarea de 0,38 USD/kg şi s-a dispus încasarea garanţiei în sumă de 3026 lei sub formă de TVA.

 De fapt, la data de 24.09.2010, contestatoarea a importat din Republica Moldova cantitatea de 48 tone de boabe soia la preţul de 0,3 USD/kg, pentru care a depus declaraţiile vamale şi pentru care a plătit suma de 11.350 lei contravaloare TVA. Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, la data efectuării formalităţilor vamale, a luat decizia amânării determinării definitive a valorii în vamă, în baza art. 1 din HG 973/2006 şi art. 57 al. 4 şi 5 din Codul Vamal al României, liberul la vamă fiind dat după constituirea garanţiei de 3026 lei. Ulterior, în baza art. 8 din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ din 1994, ratificat prin Legea 133/1994, s-a respins valoarea la vamă declarată de contestator şi s-a stabilit cu titlu definitiv valoarea de 0,38 USD/kg, garanţia fiind încasată.

 Consideră contestatoarea că valoarea la vamă a fost stabilită arbitrar, fără respectarea dispoziţiilor legale, nu s-a avut în vedere că preţul stabilit de părţi este cel real, raportat la cantitatea mare de marfă, a fost dovedit cu facturi şi a fost negociat. Impunerea arbitrară a unor tarife aduce atingere libertăţii comerciale şi contractuale şi a libertăţii de circulaţie a mărfurilor. Decizia nu indică în mod concret cum s-a stabilit valoarea, ci enumeră doar texte de lege.

 DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei. Susţine intimata că societatea contestatoare nu a depus documente prin care să probeze valoarea tranzacţiilor pentru produsele importate, deşi i s-a pus în vedere acest lucru. Petenta nu a prezentat, la solicitare, actele necesare stabilirii valorii, respectiv contractul comercial încheiat cu vânzătorul mărfurilor, contractul şi poliţa de asigurare a mărfurilor pe parcurs extern, documente bancare privind efectuarea plăţilor externe şi extrasul contului de valută din care s-a făcut plata, orice alte documente relevante. Drept urmare, organele vamale au procedat la compararea valorii de vamă declarată cu valori declarate pentru mărfuri asemănătoare care provin din aceeaşi ţară de export, existente în baza de date a AUTORITĂŢII NAŢIONALE A VĂMILOR. Valoarea la vamă indicată de petent nu a putut fi primită deoarece art. 8 din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ din 1994 pentru determinarea valorii la vamă se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit comisioanele, cheltuielile de intermediere, costul ambalajelor.

 În cauză a fost introdusă DIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE, la cererea reclamantului, ca emitent al actelor premergătoare emiterii actului administrativ contestat.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cele ce urmează:

 Prin decizia nr. …./20.04.2011, pronunţată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de S.C. V S.R.L. împotriva Deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. ……./26.10.2010, emisă în baza procesului verbal de control al valorii în vamă nr. ……./26.10.2010 pentru suma de 3026 lei, reprezentând TVA.

 Prin decizia pentru regularizarea situaţiei menţionată, s-a respins valoarea la vamă declarată de importator pentru marfa „boabe de soia” la valoarea facturată de 0,3 USD/kg şi s-a stabilit ca valoare în vamă cu titlu definitiv valoarea de 0,38 USD/kg.

 S-a avut în vedere de organul fiscal faptul că în baza HG 973/2006 s-a amânat determinarea definitivă a valorii în vamă conform art. 57 al. 4 şi 5 din Legea 86/2006, fiind necesară ajustarea preţului în baza art. 8 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ 1994. Contribuabilul a avut 30 de zile de la ridicarea mărfii timp pentru a depune documente concludente privind determinarea valorii în vamă, conform art. 57 din Legea 86/2006, dar nu a depus asemenea documente, astfel încât stabilirea valorii s-a făcut de organul fiscal având în vedere valorile în vamă declarate pentru mărfuri asemănătoare care provin din aceeaşi ţară de export existente în baza de date a autorităţii vamale, făcându-se astfel aplicarea art. 3 lit d din HG 973/2006.

 Contribuabilul pretinde că autorităţile vamale au avut toate înscrisurile necesare la îndemână, că taxa trebuia stabilită în funcţie de preţul contractat rezultat din facturi şi că stabilirea valorii s-a realizat pe criterii netransparente.

 În drept, în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si comertţ1994 se stabileşte că „pentru importatori, procesul de stabilire a valorii unui produs in vama reprezinta o problema care poate fi la fel de serioasa ca si taxa vamala aplicata. Acordul privind evaluarea in vama isi propune un sistem de evaluare a marfurilor in vama corect, uniform si neutru, conform realitatilor comerciale. » Regula instituita prin Acordul privind evaluarea in vama este aceea ca autoritatile vamale sa determine valoarea marfurilor pe baza pretului de tranzactie platit sau de platit de catre importator, autoritatile vamale putând sa se abata de la acest principiu atunci cand au dubii serioase cu privire la corectitudinea sau acuratetea valorii declarate de importator sau a documentelor prezentate de acesta. Se prevăd cinci metode de stabilire, dupa caz, a valorii la vamă(valoarea de tranzacţie la mărfuri identice, valoarea de tranzacţie la mărfuri similare, valoarea dedusă, valoarea calculată şi valoarea construită), precum si obligatia autoritatilor vamale de a lua in considerare punctele de vedere ale importatorilor.

 Art. 1 al Acordului, care prevede regula stabilirii valorii în funcţie de preţul tranzacţiei, trebuie corelat cu art. 8 din Acord, care prevede, între altele, ajustări ale preţului efectiv plătit sau de plătit, atunci când anumite elemente specifice care sunt considerate ca făcând parte din valoarea în vamă sunt în sarcina cumpărătorului, dar nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate.

 Relevante pentru prezenta cauză sunt dispoziţiile alineatelor art. 8 cu următorul conţinut:

 „Pentru determinarea valorii în vamă conform prevederilor Articolului 1, se vor adăuga preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate:

a) elementele următoare, în măsura în care ele sunt suportate de cumpărător dar nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri:

 i) comisioanele şi cheltuielile de intermediere, cu excepţia comisioanelor de cumpărare;

 ii) costul ambalajelor considerate, în scopuri vamale, ca făcând un tot cu mărfurile;

 iii) costurile ambalajului, cuprinzând atât manopera cât şi materialele;

 La elaborarea legislaţiei sale, fiecare Membru va stabili prevederi pentru a include în valoarea în vamă sau a exclude, în totalitate sau în parte, următoarele elemente:

a) cheltuielile de transport a mărfurilor importate până la portul sau locul de import;

b) cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de manipulare conexe transportului mărfurilor importate până la portul sau locul de import; şi

c) costul asigurării.

 Orice element care va fi adăugat, în aplicarea prevederilor prezentului articol, preţului efectiv plătit sau de plătit, va fi bazat exclusiv pe date obiective şi cuantificabile.

 Pentru determinarea valorii în vamă, nici un element nu va fi adăugat preţului efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia celor care sunt prevăzute prin prezentul articol.”

 România a stabilit în Codul vamal prevederi privind calcularea valorii la vamă a mărfurilor în art. 57: „La valoarea în vam?, conform prevederilor art. 1 din acordul prev?zut la alin. (1), în m?sura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preţ, se includ:

a) cheltuielile de transport al m?rfurilor importate pân? la frontiera român?;

b) cheltuielile de înc?rcare, de desc?rcare şi de manipulare, conexe transportului, ale m?rfurilor din import aferente parcursului extern;

c) costul asigur?rii pe parcurs extern.

 În speţă, contestatorul a încheiat cu F S.R.L. din Republica Moldova un contract pentru achiziţionarea a 300 tone de soia boabe. Potrivit înţelegerii părţilor, locul şi recepţia mărfii este la sediul cumpărătorului, în România, iar marfa se va livra în vrac. Preţul stabilit, rezultat şi din facturi, care a fost şi achitat potrivit ordinelor de plată în valută, este de 300 dolari/tonă. Părţile au convenit că „transportul se face prin grija” vânzătorului, costul transportului până la cumpărător fiind suportat de vânzător.

 Mai mult, conform scrisorii de trăsură şi celorlalte documente depuse şi la documentaţia intimatei, părţile au convenit condiţia de vânzare CPT INCOTERMS(Carriage Paid To :Proprietatea, riscul si costurile de asigurari trec catre cumparator in momentul livrarii catre transportator de catre vanzator. Vanzatorul plateste transportul pana la destinatie).

 Organul fiscal a apreciat că preţul indicat de contestatoare nu cuprinde toate cheltuielile efectuate de cumpărător, şi a solicitat, în baza art. 57 din Codul vamal, să se facă dovada nu numai a preţului plătit, dar şi a altor cheltuieli efectuate de cumpărător, care nu sunt cuprinse în preţ: cheltuielile de transport până la frontiera română, cheltuielile de manipulare aferente parcursului extern şi costul asigurării pe parcurs extern.

 Or, din toate înscrisurile aflate la dispoziţia organului vamal rezultă că societatea contestatoare nu a efectuat costuri cu transportul, acesta căzând în sarcina vânzătorului, prin urmare a fost inclus în preţ.

 Din scrisoarea de trăsură rezultă chiar că vânzătorul însuşi a fost cel care a transportat marfa vrac, el ştampilând conform procedurilor de transport internaţional rubrica „transportator”, prin urmare netransmiţându-se nici costurile de asigurare a mărfii până la livrarea ei în România către cumpărător şi nerealizându-se nici cheltuieli de manipulare a mărfii care să nu fie cuprinse în preţ.

 Din adresa emisă către contestatoare, rezultă că organul vamal a solicitat pentru determinarea valorii la vamă: contractul comercial şi ofertele de preţ, contractul şi poliţa de asigurare a mărfurilor transportate pe parcurs extern, documente bancare privind efectuarea plăţilor, orice documente relevante. Cum contractul a fost depus iniţial la dispoziţia intimatei, iar plata a fost probată şi în faţa instanţei, prin ordine de plată, rezultă că problema asigurării mărfurilor pe parcurs extern este cea care a împiedicat în fapt determinarea valorii la vamă. Or, potrivit condiţiei de vânzare CPT convenită de părţi, valoarea asigurării pe parcurs extern a fost suportată de vânzător, fiind deci inclusă în preţ. Mai mult, asigurarea nu s-a transferat la cumpărător nici pe parcurs intern, astfel că preţul tranzacţionat a conţinut toate cheltuielile făcute de cumpărător, fiind pe deplin incidentă regula generală că valoarea la vamă trebuie să fie egală cu cea a tranzacţiei, fără alte ajustări. De altfel, apelarea la cea de a doua metodă de stabilire a valorii, pe baza valorii de mărfuri similare, s-a făcut netransparent, nejustificându-se de ce nu s-a putut aplica prima metodă, a valorii mărfurilor identice, şi nefurnizându-se elemente din care să rezulte de unde a rezultat valoarea de 0,38 USD/kg, în condiţiile în care aplicarea graduală a celor 5 metode este obligatorie.

 Pentru aceste considerente, instanţa va admite contestaţia, va desfiinţa actele fiscale întocmite de intimate şi va obliga pârâtele să emită decizie pentru valoarea declarată în vamă de importator. De asemenea, va desfiinţa şi reţinerea de către intimate a garanţiei stabilite şi percepute conform art. 57 al. 4 şi 5 din Codul vamal.

Domenii speta

Spete similare