Conflict negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. ……/24.01.2012, Judecătoria Paşcani a apreciat că nu este competentă teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională formulată de petentul S.C. A S.R.L. împotriva procesului – verbal de contravenţie seria ………/13.05.2011, întocmit de I.T.M. Iaşi, dispunând declinarea competenţei teritoriale în cauza de faţă în favoarea Judecătoriei Hârlău şi constatând intervenirea conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Paşcani şi Judecătoria Hârlău în condiţiile în care această din urmă instanţă s-a declarat anterior necompetentă teritorial prin sentinţa civilă nr. ……./2011 trimiţând dosarul Judecătoriei Paşcani spre soluţionare.

Procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit între Judecătoria Hârlău şi Judecătoria Paşcani, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin procesul – verbal seria ……../13.05.2011 petentul S.C. A S.R.L. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 20 şi art. 13 lit. r) din Legea 319/2006 constând în faptul că angajatorul nu a efectuat instruirea lucrătorilor MC şi CC, nu s-au întocmit fişele individuale de instruire în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă şi nu a asigurat echipamente individuale de protecţie corespunzătoare activităţilor desfăşurate (salopete, mănuşi, bocanci cu bombeu metalic, căşti de protecţie, centuri de siguranţă).

Pentru a se stabili instanţa competentă teritorial a judeca plângerea contravenţională de faţă, se impune a se afla care este locul săvârşirii contravenţiilor a căror existenţă a atras aplicarea de sancţiuni, art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevăzând că plângerea e de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Totodată se observă că faptele contravenţionale de comiterea cărora e acuzat petentul, constau în inacţiuni care se consideră a fi săvârşite, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se îndeplinească acţiunea, conduita activă la care legea obligă.

În cauza de faţă, agentul constatator a reţinut, în urma unui control efectuat la punctul de lucru din Tg. Frumos, că societatea angajatoare nu a întocmit fişele individuale de instruire privind securitatea şi sănătatea în muncă a lucrătorilor MC şi CC, aceştia nefiind dotaţi cu echipamente individuale de protecţie (salopete,bocanci cu bombeu metalic,centuri de siguranţă) în condiţiile în care aceştia desfăşurau activităţi de construcţie la înălţime.

Cu privire la serviciul intern de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în art. 24 şi 25 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, se prevede că acesta se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă şi trebuie să aibă la dispoziţie resursele materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie desfăşurate în întreprindere.

De asemenea prin art. 26 din acelaşi act administrativ normativ, se arată că atunci când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător desfăşurarea activităţilor specifice.

Întrucât societatea petentă, prin reprezentant nu a dovedit, potrivit prevederilor menţionate anterior, că a organizat corespunzător serviciul de prevenire şi protecţie la punctul de lucru din Tg. Frumos, unde se realiza construirea unei şarpante, rezultă că obligaţiile privind măsurile legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, puteau fi îndeplinite doar la sediul S.C. A S.R.L., unde se află resursele materiale necesare în acest sens.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 20 şi art. 13 lit. r din Legea nr. 319/2006 nu poate fi săvârşită în cauza de faţă decât la sediul angajatorului, care se af lă în comuna Scobinţi, sat Scobinţi, localitate aflată în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Hârlău.

De altfel, este important a se observa că un raţionament asemănător a fost exprimat în Decizia nr. 1078/2008 a Î.C.C.J. – Secţia de contencios administrativ şi fiscal cu ocazia stabilirii judecătoriei competente teritorial să soluţioneze plângerea împotriva procesului – verbal prin care a fost sancţionată fapta de neîncheiere a contractului individual de muncă.

Pe cale de consecinţă, tribunalul urmează a stabili că, în cauza de faţă, competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Hârlău, instanţă căreia îi va fi trimis dosarul pentru continuarea judecăţii.

Domenii speta

Spete similare