Tâharie prin întrebuintarea de violente fizice si psihice. Întelesul notiunii de “arma”, în raport de instrumentul folosit si continutul art.151 alin.2 Cod penal.
(Decizia Tribunalului Constanta nr.56/30.01.2009, definitiva prin decizia 144/19.03.2009 a Curtii de Apel Constanta)
Prin sentinta penala nr.693/18.06.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.9524/212/2007, în baza art.334 Cod procedura penala, s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor retinute în sarcina inculpatului M.D.F. din infractiunile prevazute de art.211 alin.1 si alin.2 lit.b,c Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) si art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.a,b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infractiunile prevazute de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) si art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
A fost respinsa cererea de schimbare a încadrarii juridice formulata de aparatorul inculpatului ca neîntemeiata.
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal si art.76 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.D.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat.
În temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal si art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie.
În temeiul art.33 lit.a si art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii de la 20.03.2006 ora 1600 la 21.03.2006 ora 1600.
S-a dispus executarea pedepsei în regim de detentie, potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit.a - teza a doua si b Cod penal, pe durata executarii pedepsei închisorii.
S-a luat act ca partile vatamate B.I. si C.S.C. nu s-au constituit parti civile în cauza.
În baza art.191 alin.1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
1. În noaptea de 18/19.03.2006, în jurul orei 030, partea vatamata B.I. a plecat din barul Orizont Star din orasul Navodari spre domiciliul sau.
În timp ce se deplasa pe strada Crinului, dinspre strada Panselutelor catre strada Lalelelor, partea vatamata B.I. a fost ajuns din urma de catre inculpatul M.D.F.
Inculpatul l-a acostat pe partea vatamata, cerându-i tigari, timp în care, din buzunarul pantalonilor, i-a sustras telefonul mobil marca Nokia 3410, încarcatorul aferent si suma de 130.000 rol, dupa care a plecat.
Pe parcursul cercetarilor, la data de 20.03.2006, martora M.M., mama inculpatului, a predat organelor de politie telefonul mobil si încarcatorul, care au fost restituite pe baza de dovada partii vatamate.
2. În noaptea de 19/20.03.2006, în jurul orei 2300, inculpatul M.D.F. s-a deplasat împreuna cu numitul J.C.G. la barul apartinând S.C. Vio Alex S.R.L. 2000 din orasul Navodari.
În bar, inculpatul a remarcat-o pe partea vatamata C.S.C., careia i-a cerut bani pentru a juca la aparatele electronice. Dupa ce a cheltuit banii dati de partea vatamata, inculpatul si numitul J.C.G. au plecat din bar, revenind în jurul orei 0200, însotiti de martorul M.V.P.
Cei trei s-au asezat la masa la care se afla partea vatamata si martorul C.G., inculpatul solicitându-i partii vatamate sa le cumpere bautura.
Simtindu-se amenintat, partea vatamata C.S.C. s-a ridicat de la masa, spunând ca merge acasa sa mai ia bani, întrucât nu mai are.
Inculpatul a iesit în urma partii vatamate, pe care l-a ajuns pe strada Panselutelor si, amenintându-l ca îi taie tendoanele, cu o unghiera pe care o avea în buzunarul de la piept, i-a cerut partii vatamate telefonul mobil si inelul de aur de pe deget.
Crezând ca este o lama de cutit si simtindu-se amenintat, partea vatamata i-a dat inculpatului telefonul mobil marca Samsung E360 si inelul, dupa care a fugit în blocul unde locuieste, anuntând organele de politie.
Cu bunurile sustrase asupra sa, inculpatul s-a întors în barul S.C. Vio Alex S.R.L. Navodari, fiind observat de martorul M.V.P. În aceeasi noapte, martorul M.V.P. a condus-o pe partea vatamata la locul unde inculpatul ascunsese telefonul mobil sustras.
Astfel, partea vatamata si-a recuperat telefonul mobil dintr-un gard viu, aflat la aproximativ 400-500 metri de barul S.C. Vio Alex S.R.L,. precum si cartela, pe care inculpatul o îngropase în pamânt.
Situatia de fapt retinuta a fost dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: declaratiile partilor vatamate B.I. si C.S.C., procesele-verbale de cercetare la fata locului si plansele fotografice, dovada de ridicare de la numita M.M., mama inculpatului, a telefonului mobil marca Nokia 3410, apartinând partii vatamate B.I., dovada de predare catre partea vatamata B.I. a telefonului mobil marca Nokia 3410, procesul-verbal de depistare a inculpatului, întocmit de organele de politie la data de 20.03.2006, declaratiile martorilor B.G., A.N., N.M., B.C.C., C.G., M.M., M.V.P.
În baza art.334 Cod procedura penala, prima instanta a schimbat încadrarea juridica a faptelor din infractiunile prevazute de art.211 alin.1 si alin.2 lit.b,c Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) si art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.a,b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infractiunile prevazute de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) si art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, si a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice formulata de aparatorul inculpatului ca neîntemeiata.
Astfel, cu privire la fapta din noaptea de 18/19.03.2006, partea vatamata a precizat ca inculpatul nu a exercitat violente asupra sa si nici nu l-a amenintat. Partea vatamata a aratat ca inculpatul i-a luat telefonul mobil din buzunarul pantalonilor, la început crezând ca este o gluma, realizând faptul ca telefonul i-a fost sustras atunci când inculpatul a plecat.
Pe cale de consecinta, în opinia primei instante nu se poate retine savârsirea infractiunii de tâlharie, partea vatamata nefiind deposedata de bunuri prin întrebuintarea de violente sau amenintari.
Cu privire la fapta din noaptea de 19/20.03.2006, prima instanta nu a retinut agravanta prevazuta de alin.21 lit.a, întrucât, în opinia acesteia, din probele administrate în cauza nu a rezultat ca inculpatul a savârsit fapta împreuna cu o alta persoana.
Pe de alta parte însa, instanta de fond a apreciat ca se impune retinerea agravantei prevazute de alin.21 lit.b, respectiv savârsirea faptei de catre o persoana având asupra sa o arma, fiind îndeplinite cerintele prevazute de art.151 alin.2 Cod penal.
Considera, astfel, instanta fondului ca unghiera gasita asupra inculpatului, având o lungime de 18 cm, este un obiect de natura a putea fi folosit ca arma, fiind întrebuintat pentru atac, inculpatul amenintând partea vatamata ca îi taie tendoanele, aratându-i lama unghierei, iar partea vatamata crezând ca inculpatul are asupra sa un cutit.
Împotriva acestei sentinte penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
O prima critica vizeaza gresita respingere a cererii de schimbare a încadrarii juridice, în sensul ca prima instanta nu a înlaturat circumstanta agravanta prevazuta de art.211 alin.2 lit.b Cod penal cu privire la fapta comisa la data de 19/20.03.2006.
Sub acest aspect, s-a sustinut ca prima instanta si-a format convingerea bazându-se pe declaratia partii vatamate, în sensul ca inculpatul a amenintat-o, însa nu a folosit cutitul împotriva sa. Cu toate acestea, la perchezitia corporala efectuata asupra inculpatului s-a gasit o unghiera, însa nu exista nici o proba din care sa rezulte ca acesta a folosit-o împotriva partii vatamate, cu scopul de a ameninta sau agresa.
Mai mult, potrivit art.151 al.2 Cod penal, sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost întrebuintate pentru atac, ori, fata de aceasta teza, nu exista probe ca inculpatul a folosit unghiera în scopul de a ataca.
Al doilea motiv de apel îl constituie gresita interpretare a probatoriului administrat, în baza caruia inculpatul a fost condamnat pentru cele doua fapte.
Astfel, cu privire la fapta din data de 18/19.03.2006, instanta de fond a retinut vinovatia inculpatului, având în vedere declaratia partii vatamate B.I., pe care a coroborat-o cu procesul verbal de predare-primire a telefonului mobil de catre mama inculpatului M.M.
Aceste declaratii, în opinia apararii, nu pot face dovada faptei retinute, în conditiile în care partea vatamata a declarat initial ca inculpatul a amenintat-o si a agresat-o, dupa care, în faza de cercetare judecatoreasca, a afirmat ca bunul i-a fost luat fara consimtamântul sau, crezând ca este o gluma.
Întrucât aceste dubii profita inculpatului, faptei de furt îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, sub aspectul elementului material al laturii obiective, respectiv luarea bunului din sfera de stapânire a partii vatamate, fara consimtamântul acesteia.
Cu privire la fapta din data de 19/20.03.2006, instanta de fond a dat eficienta în totalitate declaratiei partii vatamate C.S., pe care a coroborat-o cu procesul verbal de perchezitie corporala, în care se arata ca asupra inculpatului a fost gasita o unghiera, si declaratia martorului M.V.P.
Partea vatamata a declarat ca inculpatul i-a luat telefonul mobil folosind amenintarea si violenta, declaratia acestuia necoroborându-se cu nici un alt mijloc de proba care sa confirme o asemenea sustinere, prin urmare, fata de dispozitiile art.75 si art.63 alin.2 Cod de procedura penala, nu se confirma daca bunul a fost luat prin amenintare sau violenta.
În consecinta, s-a solicitat achitarea apelantului inculpat, în baza art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.d Cod de procedura penala pentru ambele fapte.
În subsidiar, sub forma unui al treilea motiv de apel, se critica modul de individualizare a pedepsei, sub aspectul modalitatii de executare, în sensul ca instanta de fond nu a dat eficienta tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevazute de art.72 Cod penal.
În sustinerea celui de al treilea motiv de apel, se arata ca în ceea ce priveste gradul de pericol social al faptelor, acesta în concret este unul scazut, întrucât inculpatul a sustras doua telefoane mobile, apartinând unor persoane cu care se cunostea si pe care ulterior le-a înapoiat. De asemenea, inculpatul este tânar, integrat în societate, are un loc de munca, fiind singurul întretinator al familiei, are parintii bolnavi si nu poseda antecedente penale.
Drept urmare, se apreciaza ca în cauza se poate pronunta o hotarâre de condamnare la o pedeapsa rezultanta de 3 ani, cu aplicarea art.861 Cod penal, având în vedere ca inculpatul a înteles gravitatea faptelor, iar scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea ei în regim privativ de libertate.
Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca prima instanta a stabilit în mod corect situatia de fapt si încadrarea juridica a infractiunilor, în modalitatea retinuta prin sentinta apelata, faptele inculpatului M.D.F. care, în noaptea de 18/19.03.2006, i-a sustras partii vatamate B.I., din buzunarul pantalonilor, telefonul mobil, încarcatorul aferent si suma de 130.000 rol, în timp ce partea vatamata se deplasa pe strada Crinului din orasul Navodari, în scopul însusirii pe nedrept a acestor bunuri, si care, în noaptea de 19/20.03.2006, având asupra sa o unghiera, a deposedat-o pe partea vatamata C.S.C., care se deplasa pe strada Panselutelor din orasul Navodari, prin întrebuintarea de amenintari, de un telefon mobil si un inel de aur, în scopul însusirii pe nedrept, constituind infractiunile de furt calificat prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal si tâlharie prevazuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c si alin.21 lit.b Cod penal, aflate în concurs real.
Apararile inculpatului, invocate sub forma primelor doua motive de apel, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infractiunilor, sub aspectul modalitatii de deposedare, specifica atât infractiunii de furt calificat, cât si infractiunii de tâlharie, nu pot conduce la exonerarea de raspundere penala.
Astfel, cu privire la fapta din noaptea de 18/19.03.2006, partea vatamata B.I. a precizat ca în timp ce se deplasa pe strada Crinului din orasul Navodari, inculpatul a acostat-o, sustragându-i din buzunarul stâng al pantalonilor telefonul mobil si încarcatorul, precum si suma de 130.000 Rol.
Din procesul-verbal întocmit de organele de politie la data de 20.03.2006 rezulta ca mama inculpatului, a predat, în prezenta martorului asistent B.G., telefonul mobil si încarcatorul sustrase în noaptea de 18/19.03.2006 de la partea vatamata.
Fiind audiata, mama inculpatului a precizat ca în noaptea de 18/19.03.2006 inculpatul M.D.F. a venit acasa, având asupra sa telefonul mobil Nokia 3410 si încarcatorul aferent.
Prin urmare, nu exista nici un motiv pentru a înlatura declaratia partii vatamate, aceasta coroborându-se cu probele de mai sus si fiind în masura sa conduca la stabilirea adevarului, în conditiile art.75 Cod de procedura penala.
De asemenea, este lipsita de relevanta împrejurarea ca în cursul judecatii partea vatamata a declarat ca initial a crezut ca luarea bunului s-ar fi facut în gluma de catre inculpat, deoarece, chiar si în aceste conditii, deposedarea s-a realizat fara consintamântul victimei, în scopul însusirii bunului pe nedrept.
Lipsa oricarui consintamânt rezulta fara echivoc din continutul declaratiei partii vatamate, care, în fata instantei de fond, a sustinut ca a strigat dupa inculpat, dupa ce a fost deposedata de telefonul mobil si suma de bani, însa acesta nu a dat curs solicitarii si a plecat.
Cu privire la fapta din noaptea de 19/20.03.2006, partea vatamata C.S.C. a declarat ca, în timp ce se deplasa pe strada Panselutelor din orasul Navodari, inculpatul a amenintat-o ca îi taie tendoanele, aratându-i o unghiera pe care o avea în buzunarul drept al bluzei, în acest mod deposedându-l de telefonul mobil si de un inel de aur. Partea vatamata a mai precizat ca s-a speriat, s-a simtit amenintat de inculpat, crezând ca în buzunarul de la piept inculpatul avea un cutit.
Declaratia partii vatamate se coroboreaza cu procesul-verbal de depistare a inculpatului, întocmit la data de 20.03.2006, din care rezulta ca asupra inculpatului s-a gasit o unghiera de 18 cm, în buzunarul drept al bluzei, precum si cu declaratiile testimoniale luate în cauza.
Martorul M.V.P. a precizat ca, dupa ce a plecat din bar în urma partii vatamate, inculpatul a revenit, având asupra sa telefonul mobil al partii vatamate C.S.C., precizând ca acesta i l-a împrumutat pentru a-l folosi. Ulterior, martorul l-a condus pe partea vatamata la locul unde inculpatul ascunsese telefonul mobil si cartela, partea vatamata recuperându-si bunurile, în prezenta martorilor A.N. si N.M..
La rândul ei, martora B.C.C., barman la S.C. Vio Alex S.R.L., a precizat ca în noaptea de 19/20.03.2006 i-a observat pe partea vatamata, inculpat si pe numitii J.C. si C.G., care au plecat din bar, iar în jurul orei 0330 au revenit inculpatul, J.C. si M.V.P.
Împrejurarea ca un obiect cum este unghiera nu este asimilat notiunii de “arma”, în acceptiunea art.151 alin.1 din Cod penal, nu exclude asimilarea acesteia cu celelalte obiecte care pot fi folosite ca arme, conform alineatului 2 al textului de lege, chiar daca în mod obisnuit ele nu servesc unui asemenea scop.
Important în stabilirea regimului obiectelor indicate de art.151 alin.2 Cod penal este aptitudinea lor de a fi folosire ca arme si întrebuintarea lor efectiva în atingerea rezultatului infractional, ori, din aceasta perspectiva, orice apreciere revine judecatorului, functie de circumstantele spetei si temerea provocata victimei.
În situatia dedusa judecatii, partea vatamata a declarat ca s-a simtit amenintata, prin aceea ca inculpatul a afirmat ca îi va taia tendoanele, crezând ca aceasta poarta în buzunarul de la piept un cutit, chiar daca agresorul nu a întrebuintat un obiect ascutit-taietor cum este unghiera.
Pe de alta parte, elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie sunt întrunite prin simpla proferare a unei amenintari, cum este cea de fata, iar faptul ca inculpatul i-a aratat partii vatamate unghiera pe care o avea asupra sa constituie un element suficient de natura a insufla victimei o stare de temere, în scopul deposedarii.
Nu în ultimul rând, telefonul mobil si cartela sustrase au fost gasite în locul unde fusesera abandonate de catre inculpat, în prezenta martorilor M.V.P., N.M. si A.N., ceea ce dovedeste ca partea vatamata a fost deposedata împotriva vointei sale, fara ca inculpatul sa fi facut demersuri în vederea restituirii.
În ceea ce priveste modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, acestea corespund gradului ridicat de pericol social al faptelor, evidentiat de modalitatea lor de savârsire si circumstantele reale, pe timp de noapte, în locuri publice, prin întrebuintarea de amenintari.
Desi inculpatul este în vârsta de 29 de ani si nu poseda antecedente penale, consideram ca nu se impune reducerea pedepselor aplicate, în conditiile în care prima instanta a dat dovada de clementa, prin retinerea circumstantei atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, constând în buna conduita a inculpatului anterioara savârsirii faptelor.
De asemenea, în considerarea gradului de pericol social al faptelor, apreciem ca nu se impune schimbarea modalitatii de executare, în sensul aplicarii dispozitiilor art.861 Cod penal, întrucât nu exista nici o dovada ca scopul pedepsei poate fi atins fara executare în regim de detentie.
Raportându-ne la conduita procesuala a inculpatului, trebuie avut în vedere ca acesta nu a recunoscut faptele în modalitatea descrisa prin actul de sesizare, nu s-a prezentat în fata primei instante si nici la judecata în apel spre a fi audiat, prin urmare, nu se poate concluziona ca aceasta a înteles semnificatia si gravitatea faptelor comise, printr-o atitudine sincera si de regret.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca sentinta primei instante nu comporta elemente de nelegalitate sau netemeinicie, iar criticile formulate nu-si gasesc corespondent în materialul probator aflat la dosar, tribunalul urmeaza a respinge apelul ca nefondat, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedura penala.
De asemenea, în baza art.192 alin.2 va obliga pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Judecătoria Oradea
tâlhărie calificată
Tribunalul București
Infracţiunea de furt calificat sau tâlhărie şi cea de abuz de încredere. Distincţii
Judecătoria Brașov
Contopire pedepse
Judecătoria Buhuși
Tâlhărie
Judecătoria Bârlad
Vatamare corporala