Efectuarea unor acte de administrare şi de conservare, în perioada acordată pentru depunerea unui plan de reorganizare. Autorizarea de către judecătorul sindic.

Efectuarea unor acte de administrare şi de conservare, în perioada acordată pentru depunerea unui plan de reorganizare. Autorizarea de către judecătorul sindic.

Cererile debitoarei faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii, formulate în perioada de prelungire a termenului pentru depunerea unui plan de reorganizare, referitoare la autorizarea de către judecătorul sindic a vânzării unor bunuri perisabile şi deblocării conturilor bancare, nu sunt întemeiate.

Până la confirmarea planului de reorganizare sau de lichidare, debitorul este în drept să efectueze orice acte de administrare sau de conservare a patrimoniului său, indiferent dacă în cursul procedurii a fost desemnat sau nu un administrator judiciar.

 Prin încheierea pronunţată la 01.04.2002, judecătorul sindic a dispus, în raport de prevederile art.31 din Legea nr. 64/1995 republicată, deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de S.C. FRUVIMED S.A.Medgidia, fiind emise notificări creditorilor , pentru comunicarea situaţiei societăţii debitoare.

La cererea societăţii s-a încuviinţat prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare prin continuarea activităţii.

Ulterior acestui moment şi până la data verificării îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru confirmarea unui plan, debitoarea a solicitat judecătorului sindic să aprobe comercializarea vinului aflat în stoc, gajat în favoarea creditoarei B.C.R.-Sucursala Medgidia conform contractului de gaj fără deposedare nr. 1/ 07.062001, precum şi deblocarea conturilor bancare deschise la un număr de cinci bănci comerciale .

Cererea de încuviinţare a vânzării mărfii în stoc a fost motivată pe împrejurarea că existenţa gajului ar face posibilă valorificarea ei fără acordul judecătorului sindic, însă acest acord dat prin hotărâre judecătorească ar împiedica orice contestaţie ulterioară, ce ar putea fi formulată de ceilalţi creditori pivilegiaţi sau chirografari asupra distribuirii preţului obţinut.

Valorificarea cantităţii de vin, argumentată şi pe aspecte legate de perisabilitatea produsului, se impune în această etapă procesuală – în opinia debitoarei – ca urmare a faptului că administratorii societăţii se supun, sub aspectul activităţii desfăşurate, controlului judecătorului sindic.

Cât priveşte deblocarea conturilor bancare, debitoarea a susţinut că această măsură a fost luată printr-o acţiune pe dreptul comun, formulată de creditorul gajist B.C.R. – Sucursala Medgidia, iar la data sesizării judecătorului sindic se afla în imposibilitate de a desfăşura orice activitate, inclusiv efectuarea de cheltuieli pentru îngrijirea culturilor, conservarea patrimoniului şi plata salariaţilor.

Ambele cereri formulate de debitor, prin administratori, au fost respinse ca nefondate.

1.Sub aspectul cererii de încuviinţare a valorificării bunului gajat, au fost reţinute următoarele considerente :

Garanţiile reale mobiliare, destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii, acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei înaintea oricărui altui creditor negarantat şi înaintea altor creditori ale căror garanţii reale au rang de prioritate inferior.

Titlul VI al Legii nr. 99/1999 cuprinde dispoziţii speciale cu privire la gajul comercial, iar textul art. 63 prevede că în cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, creditorul are dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei. În acest sop, creditorul are dreptul să ia în posesie, pe cale amiabilă, bunul afectat garanţiei sau produsele rezultate din valorificarea acestuia.

Dispoziţiile art. 86 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 prevăd că declanşarea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 nu suspendă măsurile întreprinse de creditor în vederea executării gajului comercial, însă acesta trebuie să ceară permisiunea judecătorului sindic de a lua în posesie bunul gajat. În acest sens, judecătorul sindic va dispune predarea către creditor a acestui bun al debitorului, iar după luarea în posesie, creditorul îşi va putea satisface creanţa prin valorificarea gajului, fără intervenţia judecătorului sindic.

În considerarea acestor dispoziţii legale, cererea debitoarei de încuviinţare, de către judecătorul sindic , a vânzării bunului gajat, este criticabilă atât sub aspectul calităţii procesuale active, titularul unei asemenea cereri fiind – în lumina dispoziţiilor invocate - creditorul gajist, iar nu debitorul, cât şi din perspectiva obiectului, câtă vreme se solicită direct vânzarea bunului gajat, iar nu aprobarea luării lui în posesie de către beneficiarul garanţiei.

Susţinerile referitoare la deprecierea iminentă a produsului nu au relevanţă, întrucât debitoarea îşi păstrează dreptul de administrare asupra patrimoniului propriu până la momentul ridicării acestui drept, prin hotărâre judecătorească.

2.Cererea de deblocare a conturilor bancare este, de asemenea, nefondată.

După primirea notificării privind deschiderea procedurii, debitorul este obligat să deschidă la banca la care îşi are deschis contul pentru operaţiunile sale curente, un cont distinct pe numele averii sale, destinat să suporte toate cheltuielile aferente procedurii.

Dacă debitorul nu se conformează îndatoririi prevăzute de lege, contul va fi deschis de administrator/lichidator în urma unei încheieri a judecătorului sindic, dată în baza art. 18 lit. k şi art. 23 din Legea nr. 64/1995 republicată.

Potrivit art. 71 din Legea nr. 64/1995 republicată, dacă debitorul îşi declară intenţia de a-şi reorganiza activitatea şi ulterior planul de reorganizare este confirmat, el va putea să-şi conducă activitatea şi să-şi administreze averea, sub supravegherea administratorului, până când judecătorul sindic va dispune motivat ca reorganizarea să înceteze şi să se facă lichidarea averii debitorului.

Textul enunţat reflectă faptul că în stadiul actual al procedurii – deci până la confirmarea planului de reorganizare – debitorul este în măsură să-şi administreze singură averea, fără a avea nevoie de aprobarea judecătorului sindic.

Această ipoteză se referă implicit şi la posibilitatea debitoarei de a dispune închiderea conturilor sale şi de a dispune băncilor transferul sumelor existente în contul de lichidare, iar efectuarea eventualelor cheltuieli impuse de continuarea activităţii va fi supusă analizei de oportunitate, în cursul procedurii.

(sentinţa civilă nr. 3299 COM/20.05.2002. Prin decizia civilă nr. 669/2002, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul şi a modificat în parte hotărârea, în sensul că a  aprobat comercializarea vinului din stoc, gajat în favoarea creditorului gajist, cu remiterea către acesta a 50% din suma astfel obţinută.  Au fost menţinute celelalte dispoziţii.  S-a apreciat că dacă o atribuţie este dată prin lege lichidatorului, aceeaşi operaţiune poate fi încuviinţată de judecătorul sindic.S-a considerat, totodată, că dat fiind acordul creditorilor, inclusiv al celui cu garanţie asupra bunului, judecătorul sindic urma să încuviinţeze valorificarea cantităţii de produs perisabil.)

Domenii speta

Spete similare