Penal. Infractiunea de furt calificat

Decizie 114/2010 din 22.12.2010


Asupra apelului penal.

Prin sentinţa penală nr. …/01.04.2010, Judecătoria Buzău a dispus condamnarea inculpatului B B, la o pedeapsă de 4 ani  închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prev. şi ped.  de art. 208, alin.1 – art. 209, alin.1, lit.1 Cod penal,cu aplicarea art. 41, alin. 2, Cod penal 

În baza art. 71,alin.2, Cod penal i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată  perioada în care inculpatul a fost reţinut preventiv două zile, în datele de  29-30.07.2009 şi s-a constatat că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.

În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penala  cu referire la art. 998 Cod civil a obligat inculpatul la 20.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată P C şi la 20.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată O M A.

În baza art. 191, Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că inculpatul a pătruns în data de 21.07.2009 , orele 6.15 – 16,30 în imobilul părţilor vătămate OMA şi N L din comuna …, judeţul Buzău, prin escaladarea gardului şi apoi pe fereastra de la baia locuinţei, aflată la parter.

Din interior, inculpatul a sustras aparatură electrocasnică ( laptop, bijuterii, 6 telefoane mobile, cizme de damă, 3 genţi de damă din piele, bunuri în valoare de 20.000 lei.

Instanţa de fond a mai stabilit că inculpatul a sustras, în perioada 25-17.07.2009, din locuinţa părţii vătămate P C, prin forţarea uşii de acces, aparatură electronica ( televizor Samsung LCD) electrocasnică ( maşină de spălat vase) şi alte bunuri ( băuturi alcoolice, obiecte electrocasnice, seturi de veselă), în valoare de 20.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B B criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub următoarele aspecte:

- instanţa de fond trebuia să reţină în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante avându-se în vedere că nu este recidivist, a recunoscut comiterea unei infracţiuni iar cealaltă faptă a fost săvârşită ca urmare a ameninţării  exercitate asupra sa de către numitul Ilie Roman căruia îi datora 500 de euro;

- valoarea despăgubirilor civile la care a fost obligat este prea mare, aceasta nefiind corespunzătoare bunurilor sustrase;.

Inculpatul a solicitat să se dispună reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată avându-se în vedere toate circumstanţele referitoare la faptă şi la persoana sa.

Tribunalul, verificând sentinţa apelată pe baza materialului şi lucrărilor din dosar, motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 alin.2 şi art. 378 cod proc.penală se va reţine că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal a fost corect reţinută de către instanţa de fond pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul  urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, declaraţiile martorilor A V, A G, C V V, P O C, ED, V E, V G, V E, V J, procesul verbal de percheziţie domiciliară.

Inculpatul a recunoscut comiterea actelor materiale ale infracţiunii de furt calificat, susţinând că avea o datorie la numitul I R ( decedat după comiterea faptei) astfel încât a fost ameninţat de către acesta să participe la sustragerea bunurilor.

Susţinerile inculpatului nu au fost dovedite pe parcursul procesului penal. În plus,  în cursul urmăririi penale inculpatul nu a adus la cunoştinţă organelor judiciare aceste aspecte şi nu a formulat plângere în legătură cu ameninţările săvârşite asupra sa de o altă persoană.

Încadrarea juridică dată infracţiunii este legală iar pedeapsa de 4 ani închisoare este corect individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 cod penal.

Pericolul social ridicat al infracţiunii este determinat de faptul că inculpatul a sustras bunuri din locuinţa părţii vătămate O M A, cunoscând detalii ale acestui imobil întrucât anterior efectuase lucrări la firma părţii vătămate, astfel încât ştia şi bunurile p care ar putea să le găsească în interior. Din planşele fotografice aflate în dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a pătruns în mai multe încăperi ale celor două imobile şi a sustras bunuri de mare valoare, aspecte ce rezultă atât din procesele verbale de cercetare la faţa locului cât şi din declaraţiile părţilor vătămate.

Avându-se în vedere valorile sociale lezate, periculozitatea ridicată a inculpatului ce rezultă din aspectele menţionate mai sus, dar şi din faptul că acesta  a mai fost cercetat şi trimis în judecată pentru infracţiunile de furt calificat în formă continuată prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău din 06 octombrie 2009, în stare de arest preventiv, tribunalul constată că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 cod penal.

Pedeapsa de 4 ani închisoare este corect individualizată şi nu se impune a fi redusă.

Sub aspectul laturii civile, faţă de dovezile administrate în cauză, respectiv procesele verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţilor vătămate, planşele fotografice, procesul verbal de restituire a unor bunuri şi declaraţiile martorilor, tribunalul va reţine că obligarea inculpatului la despăgubiri civile de câte 20.000 lei către fiecare dintre părţile vătămate este legală şi temeinică , în raport şi de disp. art. 998 cod civil şi art. 14 cod proc.penală astfel încât se vor menţine aceste dispoziţii.

Faţă de aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică se va respinge ca nefondat apelul inculpatului potrivit art. 379 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.penală.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art.192 al.2 cod proc.penală apelantul va fi obligat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu.