PENAL.Infracţiunea de furt

Asupra recursului penal :

Prin sentinţa penală nr.341/16.04.2010 Judecătoria Buzău a dispus următoarele :

În baza art. 11, punctul 2, lit. a, cu referire la art. 10, alin. 1, lit. d, Cod procedură penală  a achitat inculpatul GM, pentru infracţiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305, alin.1, lit.c, Cod penal, săvârşită în dauna părţilor vătămate GCC şi GAM, perioada iulie 2008-aprilie 2009, deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

În baza art. 11, punctul 2, lit. a, cu referire la art. 10, alin. 1, lit. d, Cod procedură penală  a achitat inculpatul GM  pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208, alin.1 – art. 210, Cod penal, săvârşită în dauna părţii vătămate DL, în data de 04.08.2009, deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

În baza art. 180, alin. 2, Cod penal, a condamnat inculpatul GM la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, săvârşită în dauna părţii vătămate DL, în data de 15.03.2009.

În baza art. 71, alin.2, Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.

În baza art. 81, Cod penal a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 3 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condiţiile art. 82  Cod penal.

În baza art. 71, alin. 5, Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal,  pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penală  cu referire la art. 998 Cod civil a obligat inculpatul la 440 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea civilă DL.

A respins cererea părţii civile de obligare a inculpatului la despăgubiri civile reprezentând daune morale.

În baza art. 359, Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83 şi art. 84, Cod penal.

În baza art. 191, Cod procedură penală a obligat  inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192, alin.1, pct.1, lit.a, Cod procedură penală a obligat  partea vătămată DL, în nume propriu şi ca reprezentantă legală a părţilor vătămate GCC şi GAM, la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,instanţa a reţinut în fapt următoarele :

Partea  vătămată DL  a fost  căsătorită cu  inculpatul  GM  din anul 1989 până în anul 2008 când la data de 23.07.2008 a introdus la Judecătoria Buzău acţiune de divorţ în contradictoriu cu inculpatul. Inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată, iar procedura de citare s-a îndeplinit prin afişare la domiciliul comun cu al părţii vătămate, unde părţile continuau să locuiască împreună.

Prin sentinţa  nr. 7148/ 08.12.2008 s-a  declarat desfăcută  căsătoria încheiată  la  data de 19.08.1989. Tot  prin aceasta  sentinţa  cei doi  minori  rezultaţi  în timpul căsătoriei GCC şi  GAM  născut la  data de  18.12.1994 au  fost  încredinţaţi  părţii vătămate, iar  inculpatul a  fost  obligat  să  plătească  în  favoarea  minorilor pensie  de  întreţinere  în  cuantum de 188 lei, câte  94 lei pentru  fiecare  minor  începând  cu  data  introducerii acţiunii  23. 07.2008 până la  majoratul acestora, sau  alte  dispoziţii contrare. Sentinţa respectivă i-a fost comunicată inculpatului la data de 26.01.2009, tot prin afişare la domiciliul comun.

La data de 03.03.2009,  partea  vătămata  DL  a formulat plângere  împotriva  fostului  soţ, GM, întrucât acesta  nu a  plătit  pensia de întreţinere  celor  doi  copii  minori începând cu data de 23.07.2008 acumulând la  data  respectiva  o  restanţă de 1.316 lei, plângerea  fiind  însuşită  şi de către  cei  doi  copii minori.

Cu  ocazia  reaudierii  reprezentanta legală a părţilor vătămate  DL  a  precizat  la  data de  07.09.2009  că  fostul  soţ  a mai  achitat  o  parte  din datorie, rămânând  o  restanţă de 1892  lei, reprezentând  contravaloarea neplăţii  pensiei de  întreţinere  pe  10  luni  în  perioada  iulie 2008 -  aprilie  2009(1880 lei) precum şi  restanţa  de  la  cele patru  luni,  perioada mai - august 2009 în  care  inculpatul a  achitat  numai  câte  180  lei  în  2  luni, respectiv  190  lei  în  celelalte 2  luni (12 lei).

Conform adresei ITM  nr 6593/27.05.2009 inculpatul GM  figurează  în  evidenţe  ca fiind  angajat  cu  contract individual de munca  la  SC E. SRL, în  perioada 31.10.2007- 03.03.2009.

Conform adresei  AJOFM,  nr. 2288/21.05.2009 inculpatul GM  figurează  în  evidenţe  ca  beneficiar  al  drepturilor  prevăzute de Legea 76/2002 cu modificările  şi  completările  ulterioare , începând  cu  data de 13.04.2009.

Fiind  audiat inculpatul GM  a declarat  că  nu a  plătit  pensia de  întreţinere pe toată  perioada  întrucât  nu  i  s-a  părut  corect  ca  instanţa sa  stabilească  plata  pensiei de  întreţinere  de  la  data  introducerii acţiunii, deşi nu s-a  prezentat  la  nici un termen de  judecata, având  în  vedere  că în  toată această  perioada  a locuit  împreuna  cu  familia  iar  banii rezultaţi  din  munca sa  circa  900 lei  au  fost  folosiţi în  casă (fila 69 verso, DUP). Acest fapt a fost recunoscut circumstanţiat şi de reprezentanta legală a minorilor, DL, în declaraţia sa în faţa instanţei (fila 11) când a precizat că inculpatul până în luna decembrie 2008 a contribuit în cote egale la cheltuielile locuinţei, în ceea ce priveşte cheltuielile cu utilităţile.

În ceea ce priveşte perioada ianuarie-aprilie 2009, inculpatul a declarat  că a lucrat doar până la 18.01.2009, după care a stat o lună în concediu fără plată şi apoi a intrat în şomaj, iar în perioada martie-aprilie 2009 a fost internat în spital de două ori.

Din coroborarea adreselor ITM şi AJOFM, se confirmă cele susţinute de inculpat în declaraţia sa, potrivit căreia primele venituri realizate au fost doar în aprilie din drepturi de şomaj în cuantum de 314 lei (fila 74, DUP) din care a plătit pensia copiilor săi la data de 13.04.2009 în cuantum de 160 lei, mai mult decât jumătate din veniturile sale. Şi susţinerile inculpatului cu privire la internarea sa în spital  sunt confirmate cu scrisoarea medicală, aflată la fila 77, DUP, din care rezultă că inculpatul a fost internat pentru prima perioada 17.03.2009 – 08.04.2009 în Spitalul Săpoca şi din declaraţia martorului GG (fila 32) din care rezultă că la 4 zile de la externare a fost din nou internat.

În  ziua  de 15. 03. 2009  inculpatul GM nu  a luat  mai  multe  bunuri  din casa  pentru a  le  vinde, aşa cum în mod eronat s-a  reţinut  în actul de sesizare a instanţei, deoarece a fost oprit de fosta sa soţie (declaraţia acesteia, fila 30 verso, DUP) şi a plecat în oraş, unde a consumat  băuturi alcoolice, întorcându-se  la domiciliu în  jurul  orei 12,15, în stare de  ebrietate.  Pe  acest  fond  inculpatul  GM  a  luat  un  cuţit  de  bucătărie  şi  a  ameninţat-o  pe  fosta  soţie DL, punându-i cuţitul la gât, iar  în  încercarea acesteia de  a-l  împinge  pe inculpat, s-a tăiat în cuţitul inculpatului,  la  mâna  dreaptă. Conform  certificatului  medico – legal  nr. 264/16.03.2009, pentru  plaga  tăiată palmara  suturată chirurgical, partea  vătămata  DL a necesitat  8- 9  zile  îngrijiri  medicale, fără  a-i  pusă  în primejdie  viaţa.

În  cauza  a  fost  efectuată  o  expertiză  medico – legala  psihiatrică privind  pe  GM, din raportul  nr. 610/O/17.08.2009 rezultând  că  inculpatului i s-a  stabilit  diagnosticul „intoxicaţie acută  etilică” şi  că  la  data  comiteri  faptei  acesta  a  avut  capacitatea  psihică  de  apreciere  critică asupra  faptei, faţa  de  care  discernământul fost  păstrat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs partea vătămată DL criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul achitării inculpatului pentru infracţiunea de abandon de familie.

S-a dovedit pe parcursul procesului că inculpatul si partea vătămată s-au aflat într-o stare conflictuală astfel încât nu a contribuit la întreţinerea celor doi copii.

În latura civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale solicitate.

Tribunalul,verificând sentinţa recurată pe baza materialului si lucrărilor din dosar,motivelor de recurs invocate,precum si sub toate aspectele de fapt si de drept,potrivit art.3856 cod pr.penală ca reţine că recursul este nefundat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect împrejurările în care a fost comisă infracţiunea de lovire,precum si vinovăţia inculpatului  ce rezultă din mijloacele de probă administrate,respectiv declaraţiile părtii vătămate DL coroborat cu certificatul medico legal si sustinerile inculpatului.

S-a stabilit în mod legal că inculpatul a contribuit la întreţinerea familiei pe perioada în care s-a soluţionat acţiunea de divorţ, respectiv până la primirea hotărîrii de divort (26.01.2009),procesul soluţionându-se în lipsa sa,iar ulterior nu a mai realizat venituri.În aceste conditii latura subiectivă nu a fost realizată,nefăcându-se dovada că inculpatul a acţionat cu rea-credinţă.

Este neîntemeiată si solicitarea părtii vătămate de a se dispune obligarea inculpatului la daune morale în conditiile în care infractiunea de lovire s-a comis pe fondul conflictelor dintre părti,al promovării acţiunii de divort si obligarii inculpatului la plata pensiei de întretinere.astfel încât condamnarea inculpatului pentru această faptă reprezintă o reparaţie echitabilă.

Faţă de aceste considerente,având în vedere si disp.art.38515 pct.1 lit.b cod pr.penală se va respinge ca nefundat recursul părtii vătămate,iar potrivit art.192 alin.2 cod pr.penală va fi obligată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu.

Domenii speta

Spete similare