Sediul secundar al unei societăţi comerciale care este totodată punct de lucru întruneşte toate exigenţele noţiunilor de reşedinţă, aşezare comercială, industrială sau profesională din cuprinsul art. 90 al. 1 Cod procedură civilă

Decizie civilă

Contestaţie la executare

Sediul secundar al unei societăţi comerciale care este totodată punct de lucru întruneşte toate exigenţele noţiunilor de reşedinţă, aşezare comercială, industrială sau profesională din cuprinsul art. 90 al. 1 Cod procedură civilă.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 2/23 martie 2010)

Prin sentinţa civilă nr. 1798 din 06.04.2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost admisă în parte cererea organului de executare B.E.J. AVD în contradictoriu cu terţul poprit S.C. H. C. AG Essen – Sucursala Bucureşti şi cu debitorul S.C. T G P S.R.L. Bistriţa, a validat poprirea prin care obligă terţul poprit S.C. H. C. AG Essen – Sucursala Bucureşti să plătească creditorului S.C. O S S.A. Cluj-Napoca suma datorată debitorului S S.C. T G P S.R.L. Bistriţa în limita creanţei în cuantum de 590.741,45 lei şi a respins cererea de amendare a terţului poprit S.C. T G P S.R.L. Bistriţa ca nefondată.

Împotriva sentinţei expuse a formulat cerere de repunere în termenul de apel şi apel terţul poprit S.C. T G P S.R.L. Bistriţa solicitând în primul rând repunerea în termenul de apel cu motivarea că a luat la cunoştinţă de sentinţa civilă nr. 1978/2009 în data de 25.11.2009 odată cu somaţia de plată transmisă de BEJ G C, deoarece atât actele de procedură cât şi comunicarea hotărârii primei instanţe s-au făcut la adresa fostului.

 Apelul formulat împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond a fost formulat la peste 6 luni de la comunicarea acesteia, fiind astfel depăşit termenul de 15 zile prev. de art. 284 al.  1Cod procedură civilă.

 Apelanta a formulat cerere de repunere în termenul de apel, arătând în acelaşi timp că procedura de comunicare a sentinţei la sediul din S. I. este nelegală, faţă de faptul că sediul său social este în bd. T. V.

 Cererea de repunere în termen este nefondată, argumentele privind nelegalitatea procedurii de comunicare a sentinţei fiind lipsite de temei. Astfel constată din start o contradicţie între motivele invocate: pe de o aparte este formulată cererea de repunere în termen, care prin ipoteză presupune comunicarea legală a hotărârii şi existenţa unor motive mai presus de voinţa părţii care au împiedicat-o să formuleze calea de atac în termen, iar pe de altă parte, se invocă nelegalitatea procedurii de comunicare.

 Procedura de comunicare a sentinţei a fost legal realizată, în conformitate cu disp. art. 90 al. 1 Cod procedură civilă.

 Înmânarea citaţiei şi a tutror actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o aşezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări.

 După cum rezultă din chiar extrasul informativ emis de ONRC depus de către apelantă, la adresa din S. I. nr. 17 se află sediul secundar – punct de lucru al acesteia.

 Or, este evident că sediul secundar al unei societăţi comerciale care este totodată punct de lucru întruneşte toate exigenţele noţiunilor de reşedinţă, aşezare comercială, industrială sau profesională din cuprinsul art. 90 al. 1 Cod procedură civilă.

 În concluzie, comunicarea actelor de procedură în cauză, inclusiv comunicarea sentinţei atacate s-a efectuat în conf. cu disp. art. 90 Cod procedură civilă, nelegalitatea invocată fiind lipsită de temei, cu atât mai mult cu cât nu se invocă nici măcar dispoziţia legală pretins a fi încălcată.

 Faptul că a fost formulată cererea de repunere în termen vine să confirme odată în plus că însăşi apelanta apreciază că procedura de comunicare a fost legal realizată iar termenul de apel depăşit.

 Ulterior apelanta a depus la dosar şi concluzii scrise în care a invocat şi excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen.

 În motivarea concluziilor scrise se arată că în conformitate cu disp. art. 103 Cod procedură civilă cererea de repunere în termen trebuie formulată într-un termen imperativ de 15 zile de când a încetat împrejurarea care a împiedicat partea să exercite calea de atac în termenul legal.

 În fapt, apelanta a invocat în speţă drept cauză de repunere în termen faptul că nu a avut cunoştinţă de sentinţa nr. 1978/06.04.2009, comunicarea acesteia nefăcându-se la sediul societăţii.

 Independent de analiza legalităţii procedurii de citare şi comunicare în faţa instanţei de fond, în ipoteza în care s-ar considera că o astfel de împrejurare este mai presus de voinţa părţii, cererea de repunere în termen ar fi trebuit formulată într-un termen de 15 zile de la încetarea sa.

 Or, cum împrejurarea invocată a fost aceea că partea nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului de validare şi de sentinţa pronunţată în cadrul acestuia, încetarea acestei împrejurări este sinonimă cu momentul la care partea află de existenţa sentinţei.

 Prin cererea de repunere în termen se invocă faptul că a aflat de existenţa sentinţei civile nr. 1978/2009 la data de 25.11.2009, odată cu somaţia de plată a executorului judecătoresc.

 În realitate însă, apelanta avea cunoştinţă de existenţa sentinţei civile nr. 1978/6.04.2009 a Judecătoriei Bistriţa încă din data de 29.10.2009, când formula notificarea înregistrată sub nr. 2291 la BEJ Asociaţia D G şi L G adresată BEJ C G C.

 În cadrul acestei notificări formulată de S.C. H. C. AG Essen – Sucursala Bucureşti prin avocaţi, se face referire expresă la sentinţa civilă nr. 1978/06.04.2009 a Judecătoriei Bistriţa, arătându-se că societatea de avocatură a fost mandatată să asiste şi să reprezinte societăţii în orice procedură execuţională iniţiată de SC O S SA împotriva sa în baza sentinţei civile nr. 1978/06.04.2009 a Judecătoriei Bistriţa.

 Este evident că la data formulării notificării respective, 29.10.2001, S.C. H. C. AG Essen – Sucursala Bucureşti avea cunoştinţă că Judecătoria Bistriţa pronunţase sentinţa civilă nr. 1978/06.04.2009, sentinţă ce era deja pusă în executare de către apelantă prin intermediul BEJ Constantin Gabriel Cătălin.

 Nimic nu mai împiedica din acel moment partea să exercite calea de atac a apelului. Or, cererea de repunere în termen a fost formulată abia la 9.12.2009 data depunerii la poştă, cu depăşirea termenului de 15 zile impus de art. 103 al. 2 Cod procedură civilă.

 Atât cererea de repunere în termen cât şi apelul declarat în cauză sunt fondate.

 După cum rezultă din extrasul eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului apelanta are sediul social în localitatea Bucureşti, sector 5, bd. T V … şi are un punct de lucru în Bucureşti, …..

 La instanţa de fond apelanta nu a avut reprezentant în instanţă, nu a depus întâmpinare şi citarea s-a făcut prin afişare, toate actele de procedură, inclusiv comunicarea sentinţei s-au efectuat la adresa indicată de intimatul terţ poprit în cererea introductivă şi anume aceea a punctului de lucru situat în Bucureşti, str. S. I. …..

 Referitor la art. 90 Cod procedură civilă invocat de reclamantă, instanţa apreciază că citarea părţii la o altă adresă decât aceea a domiciliului sau reşedinţei sale este legal făcută dacă cel citat a primit citaţia, împrejurare ce nu rezultă din actele dosarului de fond.

 Referitor la excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen constată că termenul de 15 zile în care se poate solicita repunerea în termen nu curge de la simpla luare la cunoştinţă de existenţa sentinţei ci de la data comunicării sentinţei potrivit prev. art. 102 al. 1 şi 284 al. 1 Cod procedură civilă.

 Având în vedere aspectele reţinute instanţa urmează să respingă excepţia tardivităţii cererii de repunere în termen şi să admită cererea de repunere în termen.

 Referitor la motivul invocat în cererea de apel, tribunalul constată că judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată situaţie prevăzută şi sancţionată de disp. art. 297 Cod procedură civilă.

 Pentru considerentele menţionate şi în baza textelor de lege menţionate, tribunalul urmează să admită apelul, să desfiinţeze hotărârea atacată şi să trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

 Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va pune în discuţia părţilor şi declaraţia dată de administratorul statutar al S.C. T G P S.R.L. Bistriţaîn data de 29.10.2009.

 În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă instanţa va obliga intimata să plătească apelantei suma de 13.477 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare