Existenţa faptei şi a vinovăţiei învinuitului a fost reţinută exclusiv pe baza declaraţiilor denunţătorului şi a soţiei sale fără a se face verificări cu privire la verosimilitatea susţinerilor acestora

Drept penal

Sentinţă penală

Procedură penală

Existenţa faptei şi a vinovăţiei învinuitului a fost reţinută exclusiv pe baza declaraţiilor denunţătorului şi a soţiei sale fără a se face verificări cu privire la verosimilitatea susţinerilor acestora.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 43/F/28 aprilie 2010)

Prin sentinţa penală nr. 1447 din 7 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a declinat, în temeiul art.42 rap. la art.278/1 Cod procedură penală, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul B.C.F. împotriva ordonanţei din 29 iunie 2009 emisă de procuror ca şi a lucrării primului procuror adjunct de sub numărul 257/II/2/2009 motivat de împrejurarea că în acest dosar petentul a fost cercetat pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin 1 din Legea 78/2000 rap. la art.254 alin 1 Cod penal, ce este de competenţa tribunalului ca instanţă de fond.

Cauza a fost înregistrată la tribunal sub numărul de mai sus prin plângerea iniţială petentul solicitând desfiinţarea ordonanţei procurorului arătată mai sus, cât şi a celei a primului procuror adjunct şi să se dispună trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor prin administrarea de probe în apărare, iar, în subsidiar, în urma reanalizării actelor dosarului să se dispună, în temeiul art.10 lit c Cod procedură penală, scoaterea sa de sub urmărire penală .

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

Prin ordonanţa din 29 iunie 2009 emisă de procuror în dosarul nr. 906/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului bor Constantin Florin pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin 1 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 alin 1 Cod penal şi aplicarea faţă de acesta a unei sancţiuni cu caracter administrativ de 1000 lei amendă, ca şi confiscarea de la acesta a sumei de 100 euro.

Totodată, prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus şi neînceperea urmăririi penale faţă de numitul D.M.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 255 alin 1 Cod penal, ca şi disjungerea cercetărilor priind comiterea de către acesta a infracţiunilor prev. de art. 85 alin 1 şi 2 din OUG 19572002 urmând a fi întocmit dosar penal separat.

S-a reţinut în cuprinsul ordonanţei că învinuitul lucrează în calitate de agent de siguranţă în cadrul Poliţiei municipiului Bistriţa, având gradul de agent şef şi în noaptea de 7/8 iulie 2008, între orele 22,00 şi 6,00 a efectuat serviciul de patrulare în sectorul I împreună cu colega sa MM, cu autoturismul de serviciu B-52-VON, iar în jurul orelor 23,00 învinuitul l-a oprit pe numitul DMC pe Bdul I. solicitându-i să prezinte documentele personale şi ale autoturismului, în urma verificării constatând că dovada de circulaţie provizorie pentru numărul de înmatriculare 011 292 era expirată, aducându-i la cunoştinţă acestuia că a săvârşit o infracţiune şi că pentru aceasta îi poate întocmi dosar penal.

Se mai reţine că pentru a nu întocmi acte de constatare învinuitul i-a pretins conducătorului auto suma de 100 euro, cu care acesta a fost de acord, însă, pentru că nu o avea asupra sa, s-a deplasat la domiciliu urmat de învinuit, care l-a aşteptat cu autoturismul de serviciu în faţa blocului şi unde DMC a adus suma solicitată punând-o, la sugestia poliţistului, printre actele maşinii şi care „examinând actele” a lăsat bancnota de 100 euro să cadă pe scaunul maşinii, la data de 3 decembrie 2008 DMC sesizând Biroul Anticorupţie, formulând un autodenunţ.

Deşi învinuitul nu a recunoscut comiterea faptei prin ordonanţa atacată se s-a considerat că aceasta există şi a fost săvârşită cu vinovăţie, având în vedere că versiunea denunţătorului este susţinută de soţia sa, iar, pe de altă parte învinuitul avea posibilitatea de a se alfa pe Bdul I. întrucât acesta se află în imediata apropiere a sectorului I în care acesta şi-a desfăşurat activitatea de patrulare.

Totodată, s-a apreciat că faţă de cuantumul relativ redus al sumei solicitate de învinuit, că acesta nu are antecedente penale şi având în vedere şi împrejurările comiterii faptei, aceasta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind incidente prevederile art. 18/1 Cod penal.

Ordonanţa procurorului arătată mai sus a fost menţinută prin ordonanţa primului procuror adjunct din 30 iulie 2009 emisă în dosarul 257/II/2/2009 prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent.

Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la susţinerile petentului tribunalul constată că prin ordonanţa atacată, ca de altfel şi prin ordonanţa primului procuror adjunct se reţine că pretinsa faptă ar fi fost comisă în noaptea de 7/8 iulie 2008 atât învinuitul, cât şi colega sa, martora MM fiind audiaţi cu referire la această dată.

În cuprinsul autodenunţului formulat de DMC şi înregistrat la adresat Biroul Anticorupţie Bistriţa-Năsăud sub numărul 846.117 din 3 decembrie 2008, precum şi ulterior în declaraţia acestuia din data de 23 decembrie 2008 denunţătorul arată că aceasta s-a petrecut în noaptea de 8/9 iulie 2008 în timp ce soţia sa, DMP, audiată în calitate de martor, face referire din nou la noaptea de 7/8 iulie 2008.

Într-adevăr, raportul întocmit de învinuit şi de colega sa este datat 7/8 iulie 2008 însă potrivit adresei Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud nr.88144 din 23 martie 2010 în acesta s-a consemnat eronat această dată în realitate cei 2 efectuând serviciul în sectorul I schimbul 3 în noaptea de 8/9 iulie 2008.

În aceste condiţii, este evident că urmărirea penală este deficitară în primul rând sub aspectul stabilirii datei comiterii pretinsei infracţiuni, având în vedere declaraţiile contradictorii ale denunţătorului şi soţiei sale, ca şi aspectele relevate mai sus.

Pe de altă parte, existenţa faptei şi a vinovăţiei învinuitului a fost reţinută exclusiv pe baza declaraţiilor denunţătorului şi a soţiei sale fără a se face verificări cu privire la verosimilitatea susţinerilor acestora.

În primul rând, aceştia au arătat că au fost opriţi pe Bdul I. ce nu aparţinea sectorului în care învinuitul a efectuat serviciul de patrulare, fără ca însă sa se fi solicitat relaţii cu privire la posibilitatea schimbării zonei de patrulare, respectiv dacă aceasta se putea face fără vreo încuviinţare din partea persoanei care coordonează şi răspunde de aceasta activitate cu atât mai mult cu cât din raportul întocmit rezultă că echipajul învinuitului a fost verificat la 1,40 şi respectiv 5,00 de către scms PM şi asp. MD, precum şi la eventuala existenţă a unei cutume în acest sens.

Pe de altă parte, lăsând la o parte contradicţia referitoare la dată atât denunţătorul cât şi soţia sa arată că au fost opriţi de echipajul de poliţie în jurul orelor 23,00 şi, după discuţiile prin care li s-a pretins suma de 100 euro s-au deplasat, însoţiţi de acesta, la domiciliul lor din Bistriţa, str. Iosif Vulcan , unde denunţătorul a urcat în apartament întorcându-se cu suma solicitată.

Ori, din însemnările din agenda personală a învinuitul înaintate de IPJ Bistriţa-Năsăud instanţei de recurs rezultă că la orele 23,23 acesta a intervenit în zona fostului restaurant C. consemnare ce se coroborează cu raportul de activitate şi în care se menţionează existenţa unui apel 112 referitor la acest incident.

Prin urmare, în cauză se impune verificarea acestor aspecte pentru a se determina dacă era posibil ca învinuitul să se afle atât pe strada I V, cum susţine denunţătorul, cât şi în zona fostului restaurant C., ca şi a susţinerilor acestuia din plângerea înaintată instanţei potrivit cărora la ora 23,00 a legitimat o altă persoană, iar între orele 23,15-23,30 ar fi avut ordin de staţionare în zona Magnolia.

Pe de altă parte, este de observat că denunţătorul şi soţia sa nu au mai putut fi audiaţi de procuror întrucât, potrivit mandatelor de aducere, aceştia se aflau în Grecia din luna ianuarie 2009 însă se impune cu necesitate reaudierea acestora pentru clarificarea neconcordanţelor arătate mai sus, dar şi pentru a se stabili motivul pentru care DMC a sesizat comiterea pretinsei fapte de abia la data de 3 decembrie 2008.

În fine, pe lângă lămurirea tuturor aspectelor arătate mai sus şi administrarea oricăror altor probe procurorul va stabili în ce măsură în cauză este aplicabil principiul „in dubio pro reo” potrivit căruia orice dubiu trebuie să profite inculpatului sau, dimpotrivă, în ce măsură o faptă de corupţie comisă de un agent al statului în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, indiferent de suma care a făcut obiectul acesteia poate fi considerat ca lipsită de pericol social.

Aşa fiind, în baza art. 278/1 alin 8 lit b Cod procedură penală tribunalul va admite plângerea formulată de petent, va desfiinţa ordonanţele atacate şi va dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmând a se face verificările arătate pe larg în considerentele prezentei sentinţe.

Domenii speta

Spete similare