Indemnizaţie pentru îngrijire copil bolnav

Sentinţă civilă 483 din 26.03.2010


Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 7580 din 18.12.2009 d-na L.T. a chemat în judecată pe SC  P. SA Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata indemnizaţiei pentru îngrijire copil bolnav şi la consemnarea vechimii aferente pentru perioada de concediu  şi indemnizaţie pentru îngrijire copil cu handicap pentru afecţiunile intercurente.

În motivarea acţiunii, a arătat reclamanta că este salariată a SC P. SA, iar în anul 2001 s-a născut fiica sa, T.A.N., încadrată în gradul II de handicap accentuat, conform OUG 158/17.11.2005, în calitate de părinte beneficiind de concediu şi indemnizaţie de îngrijire a copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, cu afecţiuni intercurente, până la 18 ani. Deşi a depus la sediul societăţii  toate actele necesare, pârâta a refuzat să procedeze la plata drepturilor ce i se cuvin pentru concediu şi la consemnarea perioadei de concediu ca vechime în carnetul de muncă.

Motivând în drept acţiunea, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 26 alin 1 şi pe cele ale art. 30, raportat la art. 10 din OUG  158/2005, iar în dovedirea susţinerii sale a depus la dosar înscrisuri (filele 4-25).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 285 din Codul Muncii.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal, SC OMV P. SA Bucureşti, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că salariata nu a beneficiat de prevederile OUG nr. 158/2005, neprezentând angajatorului la plată certificate medicale conform legii, ci de dreptul la concediu fără salariu, stabilit în baza contractului colectiv de muncă, pentru salariatele care au în îngrijire copii de până la 7 ani  (filele 30-32).

A  depus pârâta la dosar, o dată cu întâmpinarea, înscrisuri (filele 39-56).

Analizând actele aflate la dosarul cauzei , instanţa reţine următoarele:

Reclamanta, salariata pârâtei din 8.06.1993 (f.7) a dat naştere în anul 2001 unui copil, A.N., încadrată în grad de handicap II accentuat, potrivit hotărârii nr.1608/26.08.2003 a Consiliului Judeţean Bacău, Comisia pentru Protecţia Copilului (f.13,14).

Potrivit art. 26 alin.(1) din OUG nr. 158/17 noiembrie 2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Art. 28 şi 29 ale aceluiaşi act normativ arată că indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru persoanele cu handicap, emis în condiţiile legii, după caz, durata de acordare a indemnizaţiei fiind de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale, durata concediului medical în aceste cazuri urmând a fi stabilită de medicul curant, iar după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

„Afecţiunile intercurente” despre care vorbeşte art.26 sunt acele boli care survin în timpul desfăşurării altui proces, în cazul nostru reclamanta putând beneficia de dispoziţiile legale invocate pentru alte afecţiuni de care ar fi suferit copilul său, altele decât cea care a determinat încadrarea sa în gradul de handicap.

Cum reclamanta nu a prezentat certificatele medicale cerute de dispoziţiile legale citate, sunt aplicabile nu dispoziţiile OUG nr.158/2005 ci cele ale art.97 din CCM coroborate cu dispoziţiile codului muncii, potrivit cărora salariatele care au în îngrijire copii în vârstă de până la 7 ani beneficiază la cerere de concediu fără plată, în continuarea perioadei maxime legale de concediu pentru creşterea copilului cu handicap în vârstă de până la 3 ani (f.52), perioada de concediu fără plată neconstituind vechime în muncă, potrivit art.16 alin.(3) din L.53/2003.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de a soluţiona cererea de recunoaştere a vechimii în muncă, instanţa constată excepţia ca nefiind întemeiată, această cerere având caracter accesoriu faţă de cererea privind plata concediului şi a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav ce revine spre competentă soluţionare tribunalului, potrivit art.284 din L.53/2003 coroborat cu art.2 pct.1 lit.c) cod procedură civilă.