Realizarea de venituri incompatibile cu indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului.

Realizarea de venituri incompatibile cu indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului.

În accepţiunea legiuitorului realizarea de venituri înseamnă existenţa unui raport juridic de muncă, colaborare, prestări servicii, etc. în temeiul căruia beneficiarul indemnizaţiei prestează o anumită activitate pentru care este remunerat. În aceste sens sunt relevante prevederile art. 16 alin. 3 din OUG nr.111/2010 în care se arată că plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu se suspendă în situaţia în care beneficiarii acestei indemnizaţii primesc diverse sume în baza legii, contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creşterea copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu.

Ca atare desfăşurarea efectivă a activităţii este relevantă pentru caracterizarea operaţiunii de încasare de sume ca fiind realizare de venituri incompatibilă cu indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 4171/21 mai 2014. În acelaşi sens, deciziile nr. 3205/17 aprilie 2014 şi 3402/28 aprilie 2014.

Prin sentinţa nr. 5193/CA/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de  reclamanta  B.N.O. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială H., pentru anularea în parte a deciziei nr.1365675091701/11.04.2013 de suspendare a plăţii drepturilor reprezentând indemnizaţia de creştere copil şi a deciziei nr.1365674859126/11.04.2013.

Împotriva acestei sentinţe şi a Încheierii din 09.10.2013 a declarat recurs reclamanta.

În susţinerea recursului înţelege să invoce următoarele motive:

1.motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 din Noul Cod de Procedură Civilă întemeiat pe faptul că prin Încheierea din 09.10.2013 instanţa a respins cererea sa de modificare a acţiunii încălcând prevederile art. 204 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă. Recurenta reclamantă avea dreptul să-şi modifice cererea de chemare în judecată până la primul termen de judecată, ceea ce a şi făcut, astfel că soluţia instanţei este nelegală.

2.motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă întemeiat pe greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 lit. i din OUG 111/2010 întrucât încasarea venitului s-a realizat doar la data de 20.10.2012, astfel că suspendarea dreptului la plata indemnizaţiei trebuia să opereze tot din acest moment.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea a constatat următoarele:

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, curtea reţine că acesta nu este întemeiat.

Nulitatea invocată de reclamantă vizează nerespectarea prevederilor art. 204 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, încheierea atacată fiind actul procesual care a vătămat-o în dreptul său de a i se judeca cererea de restituire a sumei de 6761 lei iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestei hotărâri.

Potrivit art. 204 alin. 1 teza I din Noul Cod de Procedură Civilă reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.

Din analiza actelor de la dosar rezultă că reclamanta a fost legal citată pentru termenul din 25.09.2013 , ea primind personal actul de procedură. În aceste condiţii termenul din 09.10.2013 era cel de-al doilea termen de judecată, astfel că ipoteza reglementată de legiuitor în textul sus citat nu era identică cu cea din speţă şi ca atare reclamanta nu putea invoca beneficiul dreptului reglementat în alin. 1 .

Cum nici ipoteza reglementată de alin. 3 din textul respectiv (modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor) nu se regăsea în speţă, curtea reţine că soluţia a fost pronunţată de instanţa de fond cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 204 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă iar criticile recurentei sunt nefondate.

În ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, curtea constată că dispoziţiile art. 16 alin. 2 lit. i din OUG 111/2010 au fost corect interpretate de prima instanţă.

Potrivit acestui text dreptul la indemnizaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 şi art. 9 alin. (4) şi (5) se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri supuse impozitului şi copilul nu a împlinit vârsta de un an, 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap. Raţiunea pentru care legiuitorul a edictat această dispoziţie o reprezintă incompatibilitatea dintre indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, acordată de stat pentru ca părintele să-şi focuseze întreaga atenţie şi energie asupra creşterii şi protejării minorului, şi veniturile obţinute dintr-o activitate remunerată realizată după  momentul obţinerii dreptului de a beneficia de indemnizaţie.

Noţiunea de realizare de venituri presupune, în accepţiunea recurentei, doar încasarea sumelor ce reprezintă cval prestaţiei.

În accepţiunea legiuitorului realizarea de venituri înseamnă existenţa unui raport juridic de muncă, colaborare, prestări servicii, etc. în temeiul căruia beneficiarul indemnizaţiei prestează o anumită activitate pentru care este remunerat. În aceste sens sunt relevante prevederile art. 16 alin. 3 din acelaşi act normativ în care se arată că plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu se suspendă în situaţia în care beneficiarii acestei indemnizaţii primesc diverse sume în baza legii, contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creşterea copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu.

Ca atare desfăşurarea efectivă a activităţii este relevantă pentru caracterizarea operaţiunii de încasare de sume ca fiind realizare de venituri incompatibilă cu indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului.

Reclamanta a realizat venituri supuse impozitului începând cu data de 27.02.2012 în baza contractului de muncă nr.250/27.02.2012 încheiat cu INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN H., în cadrul unui proiect de instruire practică organizat de UE “POSDRU 90/2.1/S/60004”. În acest contract la pct.4 salarizare s-a prevăzut că data la care se plăteşte salariul este 20 a fiecărei luni.

La data de 02.05.2012 (dată de la care a început raportul juridic în temeiul căruia s-a plătit indemnizaţia de creştere a copilului) acest contract era în derulare, nefiind suspendat şi, ca urmare, reclamanta a prestat activitate în temeiul său, pentru care a fost remunerată. Faptul că remunerarea prestaţiei sale a fost încasată doar în data de 20.12.2012 nu are nici o relevanţă în speţă atâta timp cât, potrivit contractului, reclamanta beneficia de  salariu lunar. Scadenţa lunară a salariului îi conferă acestuia caracterul de venit obţinut regulat, faptul plăţii într-o singură tranşă neavând relevanţă din perspectiva care interesează în speţă.

 Ipoteza imaginată de reclamantă putea fi incidentă doar în situaţia în care, la data de 02.05.2012 aceasta nu mai avea nici un raport de muncă activ iar prestarea activităţii s-ar fi realizat în temeiul unui raport juridic născut după acest moment.

Aşadar, întrucât recurenta avea în desfăşurare un raport de muncă activ în temeiul căruia încasa venituri încă de la data de 02.05.2012, în mod corect a procedat organul administrativ la suspendarea indemnizaţiei începând de la acest moment iar judecătorul fondului, prin confirmarea acestei soluţii a interpretat în mod judicios prevederile art. 16 alin. 2 lit. i din OUG 111/2010.

Ca atare, reţinând că motivele de casare invocate nu subzistă, recursul declarat a fost  respins potrivit art. 496 alin. 1 din acelaşi act normativ.

Domenii speta

Spete similare