Completare menţiuni carnet de muncă .

COMPLETARE MENŢIUNI CARNET DE MUNCĂ .

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 9142/2012, pronunţată în dosarul nr. 43/190/2008

Prin cererea înregistrată la data de 07. 01. 2007 pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, petentul Ş.P.  a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimata SC E 99 E SRL prin lichidator judiciar SCP U SPRL şi administrator statutar T.R. să dispună rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă  seria ID nr. 0446251 emis pe numele petentului de I.A.S. L., jud. Bistriţa-Năsăud  la data de 12. 07. 1972, astfel: la nr. crt. 95, de majorare a salariului de la 2.500.000 lei la 2.800.000 lei lunar, în loc de Decizia E nr. S-1/01. 01. 2005, greşită, nulă, se va înregistra Actul adiţional negociat, nr. 1/10/30. 12. 2003, de majorare a salariului de la 2.500.000 lei la 2.800.000 lei şi adăugare de sporuri 2% din valoarea cauzelor câştigate şi 3% din sumele încasate, cu aplicabilitate de la 01. 01. 2004, în temeiul art. 41 şi 159 Codul muncii, raportat  la HGR nr. 1515/18. 12. 2003; la nr. crt. 96, în loc de Decizie E nr. S-7/01. 07. 2005 de majorare salariu de la 2.800.000 lei lunar, se va înscrie Actul adiţional negociat, semnat, nr. 1/10/29. 12. 2004, cu aplicare de la 01. 01. 2005, în temeiul HGR nr. 2346/14. 12. 2004 şi art. 41, cu 159 din Codul muncii; la nr. crt. 98, în loc de Decizia E nr. S-6/01. 06. 2006, nulă, nenegociată, necomunicată, se va înscrie Actul adiţional nr. 1/10/30. 12. 2005, negociat, semnat, de majorare salar de la 310 ron la 330 ron lunar, cu aplicare de la 01. 01. 2006, în temeiul HGR nr. 1766/20. 12. 2005 şi art. 41 cu 159 Codul muncii, cu menţinerea timpului de 8 ore/zi, din actul adiţional nr. 1/10/30. 12. 2005; la nr. crt. 99, în loc de Decizia E nr. S-8/01. 08. 2006, nulă, nenegociată, necomunicată, prin care reduce unilateral timpul de muncă de la 8 la 4 ore şi salariul de la 330 ron la 250 ron pe lună, se va înscrie corect majorarea salariului de la 330 ron lunar la 370 ron lunar, începând cu data de 01. 04. 2006, în temeiul OUG nr. 47/01. 06. 2005 şi a Contractului colectiv de muncă unic, naţional pe 2005-2006; la nr. crt. 100 din carnet, la Decizia E nr. S-4/01. 04. 2007, în loc de 4 ore/zi timp de muncă, se va înscrie corect 8 ore/zi, cu salariu de 440 ron lunar, în baza Actului adiţional nr. 1/10/30. 12. 2005, comun, semnat, negociat şi a contractului unic naţional pe anul 2007 aprobat prin OMMSSF nr. 2895/29. 12. 2006, cu aplicare de la data de 01. 01. 2007, în loc de data de 01. 04. 2007, întrucât Decizia S-4/2007 este nulă, în privinţa timpului de muncă şi datei de aplicare a majorării, nenegociată, necomunicată.

Petentul a mai solicitat instanţei să dispună completarea la nr. 97 din carnet, a menţiunii „Modificare salar”, începând cu data de 01. 07. 2005, de la 3.100.000 lei la 310 ron, denominare leu”, în temeiul OUG nr. 47/01.06.2005; modificarea termenului limită maxim de preaviz de 15 zile din 15. 06. 2007 în 29. 06. 2007, prin prorogare legală, pentru nulitatea absolută a dispoziţiei E nr. 1/15. 06. 2007 şi rectificarea datei de încetare a raportului de muncă din 15. 06. 2007 în 29. 06. 2007, cu operare în carnetul de muncă; cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că raporturile juridice de muncă dintre părţi s-au stabilit prin contractul de muncă individual nr. l0/l5. 10. 2003 înregistrat la I.T.M. Bistriţa-Năsăud sub nr. 169651/11. 11. 2003, anexa 1, pe durată nedeterminată, începând cu 15. 10. 2003, cu program de 4 ore/zi,  la salar de 2.500.000 lei/lună, cu posibilităţi de majorare prin acord sau în baza actelor normative de majorare,  ori a contractului de muncă unic la nivel naţional, cu drept la un concediu de odihnă anual de o lună,  în timpul vacanţei judecătoreşti, întrucât contractul priveşte funcţia de consilier juridic

Mai arată că între părţi au fost încheiat ulterior acte adiţionale care, deşi negociate şi semnate de părţi nu au fost înscrise în carnetul de muncă, din neglijenţa sau abuzul angajatorului-pârât, care nesocotea sistematic executarea convenţiei, atât sub aspectul evidenţei, cât şi în privinţa datei de plată a drepturilor salariale şi a modificărilor intervenite în elementele raporturilor de muncă, care trebuiau constatate prin act modificator şi comunicate angajatului.

Petentul susţine că deciziile unilaterale emise de SC E de modificare a elementelor raportului de muncă contractual,  înscrise în carnetul de muncă nu i s-au comunicat şi nu i s-a eliberat nici carnetul de muncă,  astfel că s-a ivit un conflict de drepturi de muncă.

În drept a invocat prevederile art. 248 alin. 3, art. 281, 285-288, 291, 295-296 din Codul muncii modificat, art. 5, 67-68, 70, 77 alin. 2, 75, 89 din Legea nr. 168/1999.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Legal citată, intimata a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nelegală şi netemeinică a cererii de rectificare şi completare a înscrierilor din carnetul de muncă.

Intimata susţine că cererea formulată în instanţă constituie de fapt o plângere şi este prematură, sau inadmisibilă din punct de vedere procedural

Pe fond, intimata arată că cererea de rectificare a înscrierilor prin anularea menţiunilor privind majorările de salarii conform deciziilor administratorului societăţii şi înscrierea în locul acestor decizii a unor acte adiţionale, pretins negociate şi obţinute prin fraudă, este neîntemeiată şi lipsită de interes şi fără obiect.

Astfel, arată că legea nu cere ca în carnet să se înscrie un anumit act şi nici nu exclude înscrierea altui act, necesar fiind doar ca elementele esenţiale ale raportului de muncă expres prevăzute în text să fie înscrise.

În opinia intimatei, nu există niciun temei legal ca aşa-zisele sporuri ce 2% şi 3% pretins datorate să fie înscrise în carnetul de muncă, pentru că în legislaţia muncii nu există spor, sau alt venit salarial, de genul celui invocat de reclamant. Sporurile, alături de celelalte venituri salariale, nu pot fi altele decât cele enumerate de legislaţia muncii pentru că raporturile de muncă sunt reglementate de această legislaţie. Codul muncii şi Contractul unic la nivel naţional nu cuprind astfel de venituri, iar clauza invocată de reclamant este una specifică pentru raporturi comerciale şi nu pentru cele de muncă, cum au fost între părţi.

Intimata a invocat şi nulitatea absolută a unei astfel de clauze, deoarece încalcă atât legislaţia muncii (art. 120, 123, 124 şi 137 Codul muncii), cât şi dispoziţiile art. 1, 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954, art. 5 şi 1008 Cod civil, conform cărora drepturile civile trebuie exercitate cu bună-credinţă şi în concordanţă cu bunele moravuri.

Totodată, arată că, cererea de completare a carnetului la nr. crt. 97 este neîntemeiată şi şicanatoare ca toate celelalte, astfel că nu poate fi obligată la restituirea carnetului de muncă pentru că nu îl reţine, ci numai îl păstrează, deoarece petentul nu s-a prezentat să îl ridice, nu i-a solicitat vreodată predarea lui, şi nu a refuzat vreodată să i-l pună la dispoziţie.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 19. 03. 2008, reclamantul a solicitat să se dispună respingerea apărării formulate ca fiind neîntemeiată şi pur formală.

În motivare se arată că reclamantul solicită ca intimata să-i comunice deciziile clandestine cu indicativul S nr. 6/2006, 8/2006 şi 4/2007 şi copie după carnetul de muncă la aceste poziţii, întrucât nu i-au fost comunicate nici în litigiu şi nici în timpul executării contractului de muncă, în ipoteza în care a decis să-i reţină acestuia carnetul de muncă, fără nicio bază legală.

Reclamantul mai arată că salariul este un element fundamental al raportului juridic de muncă, iar modificarea lui determină şi modificarea contractului de muncă, salariatul având dreptul la informare în această privinţă, conform prevederilor art. 17 alin. 1 şi 2 lit. j, alin. 4, art. 39 lit. h şi art. 40 alin. 2 lit. a din Codul muncii. Din acest punct de vedere, modificarea salariului reclamantului, fără consimţământul său, a fost una abuzivă, fapt ce atrage nulitatea şi inopozabilitatea actelor arătate. Iar a aştepta comunicarea actelor determină prejudicierea gravă a reclamantului, astfel că, pe baza celor menţionate, se impune respingerea excepţiei de prematuritate invocată de intimat.

Reclamantul consideră, de asemenea, că intimatul confundă plângerea din dreptul muncii cu cea din contenciosul administrativ, litigiul pendinte aparţinând primei situaţii. În plus, pe fondul cauzei, intimatul face apărări deplasate când nesocoteşte prevederile Decretului - Lege nr. 92/1976 privitoare la înscrierile din carnetul de muncă ce se fac numai pe baza actelor oficiale şi care atestă dreptul juridic pretins. Totodată, sporul de cauze a fost negociat de părţi în condiţiile executării contractului de muncă pe baza mandatului comercial dispus de angajator, fiind permisiv, iar nu limitativ, astfel că nu au nicio relevanţă apărările pe temeiul art. 120, 123-124 şi 137 din Codul muncii. Mai mult, pretenţiile legal emise nu constituie o încălcare a bunelor moravuri şi nici nu intră sub incidenţa art. 5 şi 8 din Codul civil ori al art. 1-3 din Decretul nr. 31/1954.

Sub aspectul suspendării cauzei, reclamantul arată că aceasta nu poate să opereze, la cererea intimatei, decât după comunicarea actelor înscrise în carnetul de muncă şi a copiei solicitate.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul din 09. 04. 2008, reclamantul a solicitat decăderea din probă a pârâtei pentru nedepunerea în cauză a deciziilor clandestine de modificare unilaterală a raportului juridic de muncă, necomunicate şi înscrise în carnetul de muncă cu indicativul S, nr. nr. 6/2006, 8/2006 şi 4/2007, obligaţie care i-a incumbat acesteia în temeiul art. 17 alin. 1, 1 ind. 1, 2 lit. j, 4, art. 39 lit. h, art. 40 alin. 2 lit. a din Codul muncii.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul din 20. 06. 2011, reclamantul a solicitat respingerea perimării ca neîntemeiată şi nelegală şi stabilirea unui termen de judecată pe fond ca urmare a Deciziei Curţii de apel Cluj nr. 5736/R/2010, pronunţată în dosarul nr. 2369/112/2009, întrucât cererea introductivă, suspendată iniţial la cererea pârâtei, pentru soluţionarea dosarului nr. 1648/112/2007, trebuie repusă pe rol, litigiul menţionat soluţionându-se irevocabil prin Decizia arătată.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei Precizare de acţiune prin care a solicitat instanţei admiterea acţiunii şi rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă la trei poziţii, de la nr. crt. 99, 100 şi 101, astfel: la poziţia nr. crt. 99, coloana 6, în loc de salariu de 250 lei se va rectifica în salariu 330 ron, conform HG nr. 1766/2005, prin anularea Deciziei nr. S8/2006, din coloana 7; la poziţia nr. crt. 100, coloana 4, în locul datei greşite de 01. 04. 2007 se va rectifica în data corectă de 01. 01. 2007, conform Contractului colectiv de muncă nr. 2895/29. 12. 2006, unic la nivel naţional, pe anii 2007-2010, încheiat conform Legii nr. 130/1996, art. 10-11, 40, prin anularea Deciziei nr. S4/2007, coloana 7 din carnet; la poziţia nr. crt. 101, coloana 4, în loc de data de 15. 06. 2007, se va trece prin rectificare data corectă de 30. 06. 2007, ca dată de încetare a raportului juridic de muncă, conform Sentinţei civile nr. 3813/F/12. 05. 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. 2369/112/2009; obligarea intimatei la plata daunelor ocazionate de timpul pierdut în instanţă la şase termene de judecată, în echivalentul salariului minim pe economie, pe zilele pierdute, conform notei de calcul.

În şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2011 instanţa a respins excepţiile prematurităţii şi a lipsei de interes invocate de pârâtă ca neîntemeiate şi a recalificat excepţia inadmisibilităţii ca apărare de fond.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul din 23. 01. 2012, reclamantul a arătat că îşi menţine precizarea de acţiune formulată anterior şi insistă în cererea de probaţiune privind administrarea interogatoriului depus la dosar şi comunicarea deciziilor disputate.

Petentul a depus, pentru termenul din data de 13. 02. 2012, Completare de acţiune prin care a solicitat instanţei să constate că angajatorul şi salariatul au negociat, încheiat şi semnat actele adiţionale comune, depuse la anexele 2-4 la acţiunea introductivă; să constate că acestea au fost şi executate parţial de către angajator, dar angajatorul a revenit unilateral asupra actelor adiţionale comune şi le-a modificat prin indicativul „S”, pe care le-a înscris în carnetul de muncă în locul celor comune; să constate că deciziile unilaterale „S” nu i-au fost comunicate niciodată; să constate că la data de 15. 06. 2007, la lichidarea raporturilor de muncă, nu erau înscrise în carnetul de muncă actele adiţionale comune, deciziile cu indicativul „S” contestate şi nici deciziile depuse de angajator în probaţiune.

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 07. 05. 2012, reclamantul a solicitat lichidatorului SCP U să-i comunice actele solicitate anterior şi să lămurească celelalte aspecte menţionate în litigiu ca obligaţii ale pârâtei.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 18. 06. 2012, U SPRL, în calitate de administrator judiciar al pârâtei, a arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 1033/2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 2820/112/2011, s-a deschis procedura generală a falimentului împotriva debitoarei SC E.E. 99 SRL, numita U SPRL fiind desemnată administrator judiciar. Pârâta se află în perioada de observaţie, astfel că administratorului statutar nu i-a fost ridicat dreptul de administrare al societăţii debitoare. Prin urmare, U SPRL nu deţine carnetele de muncă al angajaţilor pârâtei şi nu se poate conforma pretenţiilor reclamantului în acest sens.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 10. 09. 2012, reclamantul a arătat că, în cauză, au calitatea de intimat atât pârâta, cât şi lichidatorul, astfel că deciziile solicitate de acesta şi depuse în probaţiune, include o contradicţie între timpul de muncă de 4 ore/zi din actele adiţionale cu indicativul S şi cel real, de 8 ore/zi, înscris în statele de plată pe perioada ianuarie – iulie 2006, I.T.M. conformându-se doar parţial cerinţelor instanţei privitoare la comunicarea integrală a documentelor solicitate în probaţiune.

Reclamantul solicită şi cheltuieli de judecată şi daune pentru timpul pierdut în instanţă la termenele din 06. 02. 2008, 19. 03. 2008, 20. 06. 2011, 31. 10. 2011, 21. 11. 2011, 23. 01. 2012, 13. 02. 2012, 19. 03. 2012, 07. 05. 2012, 18. 06. 2012 şi 10. 09. 2012, în cuantum de 343 lei, conform HG nr. 1507/2007, 1193/2010, 1225/2011 şi art. 274 Cod procedură civilă.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 17. 09. 2012, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii precizate şi completate, efectuarea rectificărilor în carnetul său de muncă şi obligarea intimatei la plata daunelor suferite ca urmare a timpului pierdut în instanţă la 11 termene, în cuantum de 343 lei, la nivelul venitului minim pe economie, conform actelor normative de stabilire a venitului minim brut pe ţară, trebuind să se constate că: există actele adiţionale comune, negociate şi semnate privind raportul de muncă dintre angajator şi salariat; actele adiţionale nr. 1/2003, 1/2004 şi 1/2005 concordă cu actele normative înscrise în ele, aplicabile (HG nr. 2346/2004, 1766/2005, 1515/2003 şi art. 41 şi 159 din Codul muncii) şi au fost executate parţial, în timp, pe perioada ianuarie – iunie 2006, atât ca timp de muncă de 8 ore/zi, normă întreagă, cât şi ca salariu corespunzător normei, conform probelor rezultate din statele de plată aferente perioadei 01. 01. 2006 – 30. 06. 2006, plătind şi adaosul de acord de 2% (757 lei, mascat ca premiu pe aprilie 2006 – coloana 11 din statul de plată, 47 lei, mascat ca bursă privată la Legea nr. 376/2004, în fişa fiscală nr. 210/2006, respectiv 567,48 lei, plată fără titlu; pe perioada ianuarie – iunie 2006, timpul de muncă, normă întreagă de 8 ore/zi, pontat în statele de plată la 19-23 ore prestate/lună a fost modificat unilateral la ½ de normă prin decizii unilaterale cu indicativul S, înscrise în carnetul de muncă la rândurile 97-101, coloana 5, decizii neidentice cu cele depuse în instanţă; pentru motivele de fapt şi de drept susţinute în litigiu.

Reclamantul a mai solicitat, în realizare, şi să se dispună rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă, astfel: la nr. crt./rd. 99, coloana 6, în loc de 250 lei salariu de bază lunar se va trece salariu de 330 lei, conform HG nr. 1766/2005, al un program de 169,33 ore mediu/lună; la nr. crt./rd. 100, coloana 4, în loc de data de 01. 04. 2007 de intrare în majorare salariu minim brut pe economie, se la trece data de 01. 01. 2007, conform CCM nr. 2895/2006, unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 şi art. 10-11, 40 din Legea nr. 130/1996, prin punere de acord cu actul normativ de salarizare; la nr. crt./rd. 101, coloana 4, în loc de data de 15. 06. 2007 de încetare a raportului de muncă, se va consemna 30. 06. 2007, conform Sentinţei civile nr. 3813/F/2010, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 2369/112/2009; şi se vor radia deciziile S 8/2006 şi S 4/2007 de la nr. crt./rd. 99 şi 100, coloana 7, nelegale, şi se vor înlocui cu menţiunea Sentinţei civile nr. 3813/F/2010, pronunţată de T. Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 2369/112/2009 şi a Deciziei nr. 5736/R/2010, pronunţată de C.A. Cluj în dosarul nr. 2369/112/2009; obligarea intimatei la rectificările solicitate; şi obligarea pârâtei la plata sumei de 343 lei, cu titlu de daune pentru timpul pierdut în instanţă la 10 termene de judecată, cuvenite la nivelul salariului minim brut pe economie/zi, conform HG nr. 1507/2007, 1193/2010, 1225/2011 şi a art. 274 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Din ansamblul probaţiunii scriptice administrat în cauză instanţa reţine că între reclamant şi pârâtă au existat raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă şi actelor adiţionale depuse la dosar, vizând prestarea muncii pentru un interval de 4 ore/zi, respectiv cu jumătate de normă. Aceste raporturi au încetat la iniţiativa angajatorului, care, prin Dispoziţia nr. 1/2007,  comunicată reclamantului la data de 15 iunie 2007, aşa cum rezultă din menţiunea aflată pe aceasta, a dispus concedierea angajatului în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.

Pârâta a susţinut că a notificat reclamantul  despre intenţia de a desfiinţa locul de muncă al acestuia, acordându-i totodată preavizul de 15 zile prevăzut de art. 73 alin. 1 din Codul muncii, însă nu a făcut dovada existenţei unei astfel de notificări, motiv pentru care, termenul de 15 zile menţionat mai sus a început să curgă la data comunicării deciziei de concediere, respectiv 15 iunie 2007 şi s-a împlinit la data de 6 iulie 2007, această din urmă dată fiind cea la care au încetat raporturile de muncă dintre reclamant şi pârâtă.

Prin Sentinţa civilă nr. 3813/12. 05. 2010, pronunţată de T Bistriţa-Năsăud în dosar nr. 2369/112/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5736/R/07. 12. 2010 pronunţată de C.A. Cluj în dosar nr. 2369/112/2009, s-a admis în parte acţiunea reclamantului Ş.P. şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor băneşti nete în sumă de 49749 lei, sume actualizate cu rata inflaţiei la data scadenţei şi până la data plăţii efective, reprezentând diferenţe drepturi salariale, indemnizaţie concediu de odihnă şi adaos 2 %, pentru perioada l iulie 2004 – 29 iulie 2007 inclusiv, obligând de asemenea pârâta să vireze acestuia, contribuţiile datorate bugetului de stat şi bugetului de asigurări sociale aferentei perioadei l iulie 2004 – 29 iulie 2007, instanţa respingând totodată cererea de constatare a nulităţii absolute a dispoziţiei de concediere nr. 1/2007, precum şi excepţia nulităţii absolute a clauzei de acordare a 2% din valoarea cauzelor câştigate.

De asemenea, urmare a învestirii instanţei de control judiciar, hotărârea mai sus enunţată a rămas irevocabilă prin modificarea în parte a acestei sentinţe în sensul respingerii petitelor privind plata către reclamant a drepturilor băneşti, mai puţin suma de 1166 lei aferentă perioadei 01. 08. 2006 – 01. 04. 2007, cererea de actualizate cu rata inflaţiei la data scadenţei şi până la data plăţii efective a sumei, reprezentând diferenţe drepturi salariale, indemnizaţie concediu de odihnă şi adaos 2 %, pentru perioada l iulie 2004 – 29 iulie 2007 inclusiv, precum şi obligarea pârâtei să vireze acestuia, contribuţiile datorate. Faţă de cele reţinute prin cele două hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat însuşi fondul drepturilor conferite reclamantului în baza contractului individual de muncă încheiat, instanţa va admite în doar în parte cererea reclamantului, în sensul în care urmează să oblige pârâta la înscrierea la poziţia 101 din carnetul de muncă al petentului, ca dată de încetare a raporturilor de muncă cea de 30. 06. 2007.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa va dispune rectificarea carnetului  de  muncă al petentului, şi, în consecinţă, va obliga pârâta să înscrie în carnetul de muncă al petentului suma de 1166 lei cu titlu de venituri salariale aferente perioadei 01. 08. 2006 – 01. 04. 2007.

Totodată, cum prin Decizia civilă nr. 5736/R/07. 12. 2010 pronunţată de C.A Cluj în dosar nr. 2369/112/2009, intrată în puterea lucrului judecat în ceea ce priveşte drepturile reclamantului născute din cadrul contractului de muncă încheiat cu pârâta, hotărâri judecătoreşti care leagă instanţa în cauza pendite, obiectul dosarului de faţă fiind unul subsidiar cererilor soluţionate irevocabil, o nouă analiză a deciziilor a căror nulitate absolută de solicită a fi constatată nu poate fi făcută, nici pe fond şi nici ca excepţie analizată ca apărare de fond, acesta reprezentând argumentul în te,meiul căruia instanţa va admite doar în parte acţiunea reclamantului, drepturile fiind deja tranşate şi hotărârea T. Bistriţa-Năsăud fiind deja reformată sub aspectul analizei legalităţii actelor emise de către pârâtă.

Referitor la inadmisibilitatea invocată de către pârâtă în cauză intimată, instanţa o apreciază ca fiind o apărare neîntemeiată, aceasta urmând a fi înlăturată având în vedere faptul că Deciziile emise de intimată pe numele petentului, prin care s-au adus modificări indemnizaţiei salariale,  nu i-au fost comunicate acestuia aşa cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976, în vigoare la data respectivă, pentru a-i da posibilitatea contestării acestor decizii luate de angajator, în caz de nemulţumire, în termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la data luării măsurii. Ori la alin. 2 al art. 8, se prevede că: „Împotriva măsurii luate potrivit alin. 1….titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea care a luat măsura respectivă…”.

Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, în respectul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, faţă de cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, instanţa constată că reclamantul nu a făcut în nici un mod dovada acestor cheltuieli, ori determinarea câtimii acestora, motiv pentru care va respinge şi această cerere, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, cerere de recurs reclamantul Ş.P. solicitând  admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii, pentru motive de nulitate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru completarea probatoriului, respectarea dreptului la apărare şi o judecată unitară în vederea unei soluţii legale şi echitabile, care să răspundă la toate capetele de cerere, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, se arată, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 cu raportare la art. 105 alin. 2, art. 106 alin. 1, art. 108 alin. 1, art. 129. alin. 5, art. 218, art. 312 din Codul de procedură civilă, fiind încălcate totodată dispoziţiile imperative din Codul muncii: art. 11, art. 38, art. 159 şi din Constituţia României: art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 41.

Se susţine de către reclamantul-recurent că prin acţiunea precizată şi completată a sesizat instanţa asupra încălcării unor dispoziţii legale în materie de contract de muncă, derivate din modificarea unilaterală a salariului de către angajator prin decizii cu indicativul „S”, înscrise în carnetul de muncă după data de 15.06.2007, când s-a emis decizia de încetare a contractului. Se arată că deciziile înscrise în carnetul de muncă la nr. curent  95-100 la coloana 7 nu i-au fost comunicate niciodată, deşi au trecut peste 7 ani de la prima decizie, respectiv 5 ani de la ultima decizie, aceste înscrisuri nefiind depuse nici în instanţă. La dosar au fost depuse decizii fabricate ulterior pentru a fi în concordanţă cu menţiunile din carnetul de muncă, iar prin unele dintre acestea susţine reclamantul că salariul a fost scăzut sub minimul pe economie, ceea ce atrage nulitatea acestora. Cu toate că a cerut aplicarea art. 174, art. 103 Cod procedură civilă, şi a art. 288 Codul muncii, respectiv a art. 77 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 cu privire la decăderi şi interpretarea probelor, instanţa nu a fost perceptivă şi nu a tarifat baterile de la probaţiune, validând nulităţi de netrecut.

Reclamantul recurent a mai arătat că în faţa instanţei de fond a formulat un interogatoriu pentru intimată, proba i-a fost însă respinsă, deşi era concludentă în stabilirea adevărului. La fel i-a fost respinsă solicitarea în probaţiune de a se reveni cu adresă la I.T.M. Bistriţa-Năsăud în vederea lămuririi identităţii, datei emiterii deciziilor, a elementelor ce cuprindeau, a datelor reale de înscriere în carnetul de muncă şi a motivelor de scădere a salariului sub minimul pe economie, mai ales că există bănuiala legitimă a unui fals material în înscrisuri în ceea ce priveşte deciziile cu indicativul „S”. Se apreciază că instanţa nu a soluţionat în întregime acţiunea formulată fiind rezolvate doar două aspecte, cea privind înscrierea diferenţei de salar de 1166 lei şi cea a rectificării datei de încetare a raporturilor de muncă din 15.06.2007-greşită-în 30.06.2007- corectă. Pentru restul petitelor instanţa nu a manifestat un rol activ complet, chiar a încălcat dreptul la apărare a reclamantului, lăsând astfel loc la discriminări inadmisibile.

Intimata SC E. 99 E. SRL prin administrator statutar R.T. a formulat note de şedinţă cu valenţe de întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul Ş.P.

În motivare s-a arătat că între părţi a mai existat un litigiu având un obiect asemănător tranşat prin Decizia C.A. Cluj nr. 5736/R/2010, această decizie intrând în puterea lucrului judecat. Se susţine că desfacerea contractului de muncă a fost comunicată reclamantului Ş.P. prin scrisoare recomandată la data de 08.06.2007.

Tribunalul, examinând în baza  prev. art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.

Domenii speta

Spete similare