Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Lipsa documentaţiei contabile. ( ii )

Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Lipsa documentaţiei contabile. ( II )

Absenţa documentaţiei contabile a societăţii în faliment şi lipsa dovezilor referitoare la organizarea contabilă a persoanei juridice, din perspectiva art. 1 al Legii nr. 82/1991, atrage răspunderea membrilor organelor de conducere pentru o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi.

Potrivit art. 124 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicată, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, într-una din situaţiile prevăzute expres de lege.

Art.144 alin. 1 din Legea nr. 31/ 1990 republicată prevede că administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor care le incumbă din această calitate, potrivit art. 72 si 73.

Textul art.73 alin.1 lit.c se referă la responsabilitatea administratorilor privind existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere.

Art. 1 alin. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/ 1991 (atât în forma iniţială, cât şi după completarea prin O.G.nr.61/2001) prevede că societăţile comerciale, companiile naţionale, regiile autonome (…) au obligaţia de a organiza şi de a conduce contabilitatea proprie. Textul art.11 prevede că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului.

În speţă, administratorul pârât nu poate invoca în apărare faptul că răspunderea personală, reglementată de art. 124 din Legea reorganizării judiciare şi a falimentului nu este operantă, pe considerentul intervenţiei unei cesiuni de părţi sociale ale societăţii.

Exonerarea de răspundere operează în măsura în care în cursul procedurii falimentului se probează îndeplinirea de către pârât a tuturor îndatoririlor prevăzute de lege, în general, pentru exercitarea atribuţiilor de administrator, director ori cenzor.

Lichidatorul nu a putut, însă, identifica bilanţurile contabile ale societăţii pe perioada 1998–1999 şi nici alte înscrisuri din care să rezulte în mod neechivoc îndeplinirea de către pârât a tuturor obligaţiilor legale referitoare la organizarea şi ţinerea contabilităţii – până la momentul cesionării părţilor sociale.

Textul art. 124 din Legea nr. 64/1995 republicată nu distinge între situaţia persoanei care a îndeplinit, într-o anumită perioadă (raportată la momentul naşterii creanţei şi al împlinirii scadenţei acesteia) funcţia de administrator al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată şi cea a administratorului în exerciţiu la data sesizării instanţei cu o asemenea cerere, privind angajarea răspunderii materiale a celui culpabil pentru ajungerea societăţii în încetare de plăţi.

Singura distincţie pe care legea o face implicit, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 31/1990, sunt cele legate de admisibilitatea atragerii răspunderii, faţă de administratorul menţionat în actele constitutive şi aflat în evidenţele registrului comerţului, în opoziţie cu ,,administratorul’’ care exercită în fapt atribuţiile specifice, dar fără a avea legal această calitate.

Apreciind că pe baza actelor din dosar creditoarea a probat existenţa unei condiţii legale, care să determine în speţă aplicarea dispoziţiilor art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995 republicată, acţiunea va fi admisă, cu consecinţa suportării de către GP a pasivului societăţii în faliment, precum şi a cheltuielilor procedurale efectuate în cauză.

(sentinţa civilă nr. 1404 COM/ 11.03.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Domenii speta

Spete similare