Pensie intretinere - stabilirea cuantumului pensiei

Data publicare portal: 10.05.2013

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1230/21.03.2012, pronunţată în dosarul nr. 849/207/2012, Judecătoria Caracal a admis acţiunea formulată de reclamanta C. J. în contradictoriu cu pârâtul C. T., a obligat pârâtul la plata unor pensii lunare de întreţinere în favoarea minorilor C. D. A. şi C. M. T. în sumă de 150 lei lunar în favoarea fiecărui minor, începând cu data introducerii acţiunii, de 9.02.2012, şi până la intervenirea unei cauze de stingere sau modificare a obligaţiei de plată şi a obligat pârâtul la plata sumei de 1020 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este căsătorită cu pârâtul din data de 9 iulie 2000, soţii fiind însă separaţi în fapt, fiecare locuind în camere separate din anul 2009, iar minorii locuiesc  în cameră cu mama acestora.

Din depoziţia martorei audiate, instanţa de fond a reţinut că banii necesari cumpărării de obiecte de vestimentaţie şi rechizite pentru minori, provin din surse proprii ale reclamantei, tatăl  minorilor necontribuind la cheltuielile de întreţinere şi educare ale minorilor.

În raport de dispoz. art. 499 şi 529, 530 alin. 3  C. civil, existând doi minori din relaţia de căsătorie a celor doi soţi, instanţa de fond a stabilit întreţinerea până la 1/3 din  veniturile realizate de  pârât, bază de calcul avută în vedere fiind venitul net lunar realizat de către acesta, în sumă de 1012 lei.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs recurenta reclamantă C. J., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Arată că a dovedit în faţa instanţei de fond că pârâtul este încadrat în muncă şi realizează un  venit  de 1680 lei lunar, însă instanţa n mod netemeinic şi nelegal a stabilit  pentru cei doi minori o pensie în sumă de 300 lei, care este insuficientă pentru întreţinerea copiilor.

Precizează că minori au probleme de sănătate aşa cum a demonstrat cu actele medicale existente la dosar, fapt pentru care necesită cheltuieli şi îngrijiri speciale.

Recursul nu este întemeiat în drept, însă criticile formulate pot fi încadrate din oficiu de tribunal în dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ.

La data de 21.05.2012 pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Arată că la stabilirea pensiei de întreţinere, instanţa de fond a avut în vedere situaţia veniturilor realizate, raportată la dispoz. art. 530 C.civ. privind plafonul maxim al obligaţiei de întreţinere.

De asemenea, arată că  dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că deşi el şi reclamanta au domiciliul comun, totuşi este singurul care suportă cheltuielile cu întreţinerea gospodăriei, privind plata utilităţilor, plata ratelor bancare pentru cheltuieli comune cât şi cele ocazionate cu întreţinerea familiei. Mai arată că a depus dovezi din care reiese că minorii nu suferă de nicio afecţiune de ordin medical, sunt clinic sănătoşi şi nu sunt luaţi în evidenţă cu boli cronice sau neuropsihice.

Instanţa de fond  nu a analizat posibilitatea executării obligaţiei de întreţinere în natură, potrivit noilor dispoziţii legale, ci s-a axat pe vechea practică judiciară în materie stabilind un cuantum bănesc al pensiei de întreţinere, deşi din probe  rezultă cu certitudine faptul că această obligaţie faţă de minori şi  soţie şi-a executat-o cu bună credinţă.

Mai arată că pe rolul Judecătoriei Caracal se află în curs de soluţionare dosarul de divorţ, prin care a solicitat  desfacerea căsătoriei şi să se stabilească condiţiile exercitării autorităţii părinteşti în conformitate cu dispoziţiile din noul Nod civil.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere considerentele următoare:

Astfel cum rezultă din certificatele de naştere seria NZ nr. 264654 şi seria NO nr. 668583, din căsătoria părţilor au rezultat minorii C. D.A., născut la data de 02.04.2001, şi C. M. T., născută la data de 06.07.2003.

În mod corect instanţa de fond a constatat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 499 C.civ., privitoare la obligaţia părinţilor de a da întreţinere copiilor minori.

Fundamentul obligaţiei de întreţinere rezidă în sentimentele de afecţiune ce caracterizează relaţiile de familie, dar şi regulile de convieţuire socială ce impun ca persoanele între care există relaţii de familie să nu rămână indiferente faţă de starea de nevoie în care s-ar afla alţi membri ai familiei.

Cu atât mai mult se impune prin însăşi esenţa raţiunii de a fi părinte, asigurarea de către părinţi a tuturor mijloacelor necesare creşterii şi educării copilului în cele mai bune condiţii.

Potrivit art. 499 C.civ., obiectul obligaţiei de întreţinere îl formează mijloacele necesare traiului, adică alimente, locuinţa, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, dar şi mijloacele necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesionala a copiilor.

În stabilirea întinderii pensiei de întreţinere se ţine seama pe de o parte de nevoile minorului – care se prezintă într-o formă complexă, adică cele necesare traiului zilnic, dar şi cele necesare educării, învăţării şi pregătirii sale profesionale – iar pe de altă parte de mijloacele debitorului obligaţiei de întreţinere.

Codul civil nu determină înţelesul noţiunii de „mijloacele celui care urmează a plăti” din art. 529 alin. 1 dar, faţă de fundamentul şi acţiunea instituirii obligaţiei legale de întreţinere dintre părinţi şi copiii lor minori, această noţiune va fi interpretată în înţelesul cel mai larg.

Plafonarea prevăzuta de alin. 2 al art. 529 se refera într-adevăr la venitul lunar net al părintelui, însa, întreţinerea nu se acordă numai din câştigul din muncă în sensul comun, ci şi din alte mijloace ale debitorului obligaţiei de întreţinere, tocmai în virtutea principiului potrivit căruia, întreţinerea se datorează potrivit cu nevoile celui care o cere, dar şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

De aceea, tribunalul reţine că în categoria de mijloace ale debitorului intră toate posibilităţile materiale de care dispune acesta, adică atât mijloacele sale cu caracter periodic – salariul, dar şi orice alte sume plătite de angajator în temeiul raporturilor de muncă şi care au caracter de continuitate.

În speţă, intimatul pârât beneficiază de valoarea financiară a normei de hrană – ca un supliment necesar asigurării unui anumit număr de calorii, adică pentru menţinerea sănătăţii sale la standardul cerut pentru desfăşurarea activităţilor specifice.

Instituindu-se posibilitatea urmăririi pentru obligaţii de întreţinere, în art. 409 C.proc.civ. a sumelor ce se plătesc periodic debitorului, rezultă că acestea pot fi luate în calcul la determinarea mijloacelor debitorului ca bază matematică pentru stabilirea pensiei de întreţinere.

Astfel, norma de hrana intră în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere în virtutea dispoziţiilor art. 409 C.proc.civ. – fiind incluse în categoria de salarii şi alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreţinere a debitorului obligaţiei de întreţinere.

În aceste condiţii, tribunalul constată că în mod nelegal instanţa de fond a determinat cuantumul obligaţiei de întreţinere raportându-se doar la suma de 1012 lei, fără a lua în calcul şi suma de 668 lei, reprezentând norma de hrană.

Aceste considerente îndreptăţesc tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I C.proc.civ.,  să admită recursul, să modifice sentinţa în sensul obligării pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor în sumă de 280 lei lunar pentru fiecare minor.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei, privitoare la data de la care se datorează întreţinerea.

Cum recurenta nu a dovedit că a suportat cheltuieli ocazionate de prezentul recurs, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare