Pensie de întreţinere

Sentinţă civilă 3903 din 18.09.2014


Pensie de întreţinere. Sistarea obligaţiei de întreţinere pe perioada şederii copilului la părintele cu care nu locuieşte în mod statornic.

Dosar nr. 11242/55/2014

Prima instanţă :

A admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamant şi a fost obligat reclamantul ca în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul său, să execute în natură obligaţia de întreţinere în valoare de 1/6 din veniturile nete realizate lunar, datorată copilului, prin asigurarea celor necesare traiului şi a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.

Au fost menţinut dispoziţiile Sentinţei din data de 13.01.2014 pronunţată de Judecătoria Arad referitor la obligarea reclamantului la plata către pârâtă a 1/6 din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, în tot restul anului.

S-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata către reclamant a ¼ din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, în luna august a fiecărui an, în perioada în care minora se află la domiciliul reclamantului.

S-a constatat că reclamantul este obligat a achita pensia de întreţinere în favoarea minorei chiar şi pentru luna din vacanţa de vară, în care minora este găzduită de reclamant, lună în care, în mod evident, acesta prestează şi în natură pentru minoră.

S-a mai reţinut că în mod evident, pentru luna din vacanţa de vară, în care minora locuieşte la domiciliul reclamantului acesta prestează o întreţinere mai mare de procentul stabilit prin sentinţa civilă indicată mai sus.

Pentru perioada arătată mai sus, respectiv o lună pe an, reclamantul este cel care asigură minorei toate cele necesare şi achită toate cheltuielile ce îi revin. A fost reţinută apărarea reclamantului referitor la faptul că pentru perioada de o lună în care minora se află la domiciliul său, nu se justifică obligaţia sa de plată a pensiei de întreţinere bănească şi că acest fapt îi creează o împovărare financiară excesivă, plata pensiei de întreţinere fiind, de fapt, dublată de prestarea efectivă a întreţinerii.

Din alin  2 al art. 529 Cod civil rezultă că reclamantul nu poate fi obligat pe cale judecătorească a achita o pensie de întreţinere mai mare de 1/6 din veniturile realizate în favoarea minorei, iar acest text de lege este încălcat în situaţia reclamantului pentru luna în care minora locuieşte la domiciliul acestuia.

Instanţa de apel :

A respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de  Judecătoria Arad. Tribunalul a remarcat faptul că în esenţă, s-a dispus sistarea plăţii pensiei de întreţinere de către reclamant pe durata lunii august a fiecărui an, cu condiţia ca minora să se afle în întreţinerea şi la domiciliul reclamantului pe o perioadă de o lună, S-a reţinut că, în această perioadă de o lună (întinsă de fapt pe mai multe zile din lunile iulie şi august – conform programului de vizită fixat de instanţă), reclamantul urmează a presta întreţinere minorei în natură, astfel că obligarea sa de a mai achita suplimentar pârâtei o cotă de 1/6 din veniturile sale nete lunare aferent acestei perioade ar fi total inechitabilă şi ar conduce ca pentru această perioadă reclamantul să fie nevoit a suporta în fapt un cost al întreţinerii minorei mai mare decât procentul maxim fixat anterior, de 1/6 din veniturile nete.

În speţă, apare o modificare a nevoilor minorei pentru perioada de o lună în care se află la locuinţa reclamantului, în sensul că aceasta are asigurate toate cele necesare întreţinerii sale, fără a mai avea nevoie de mijloacele financiare reprezentate de cota de 1/6 din veniturile nete ale reclamantului cu titlu de pensie de întreţinere.