Sechestru asigurător

Deliberând asupra acţiunii de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A M , în contradictoriu cu ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE , înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.11.2009,  s-a solicitat instanţei să dispună ridicarea sechestrului instituit prin procesul verbal nr 49452/21.04.2009.

În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat faptul că este căsătorită cu N C C, acesta fiind obligat prin sentinţa penală nr 148/25.11.2008 la plata sumei de 18000 euro, iar pentru recuperarea acestui debit creditoarea a instituit sechestru asupra imobilului din Bacău,  Contestatoarea a mai arătat faptul că prin sentinţa civilă nr 6735/25.06.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău s-a admis cererea de partaj bunuri în timpul căsătoriei, dispunându-se atribuirea bunului în lotul contestatoarei.

În dovedirea cererii a depus înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, arătând faptul că prin procesul verbal nr 49452/21.04.2009 s-a instituit sechestru asupra cotei de ? din apartamentul situat în Bacău,  pentru colectarea sumei de 70020 lei conform titlului executoriu nr 43010008068994/21.04.2009, procesul verbal de sechestru fiind înscris în cartea funciară prin încheierea din 22.04.2009. Intimata a mai arătat faptul că asupra acestui imobil a mai fost instituit un sechestru care a fost ridicat ca urmare a achitării debitului de 7170 lei. Intimata a mai precizat faptul că sentinţa civilă nr 6735/25.06.2009 privind partajul de bunuri comune este ulterioară înscrierii sechestrului în cartea funciară.

S-au ataşat actele de executare.

A fost ataşat dosarul nr 5544/180/2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor articolului 129 alineat 11 Cod procedură fiscală

„împotriva actelor prin care se dispun şi se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu dispoziţiile articolului 172”

Potrivit dispoziţiilor articolului 172 Cod procedura fiscală contribuabilul suspus executării silite are posibilitatea de a sesiza instanţa de executare urmărind anularea actelor de executare silită contrare legii, ori de câte ori sunt încălcate prescripţii legale referitoare la procedura executării silite.

 În speţa de faţă contestatorul a formulat contestaţie împotriva procesului verbal de sechestru nr 49452/21.04.2009, motivul fiind faptul că apartamentul a fost atribuit în lotul reclamantei şi nu în lotul debitorului statului.

Analizând procesul verbal de sechestru contestat prin prisma motivelor invocate de c?tre parte, instanţa apreciaz? c? acest act a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente cazuri de nulitate. In sistemul dreptului românesc nulitatea este sancţiunea legal? care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabil?, cauzele de nulitate fiind anterioare sau cel mult concomitente încheierii actului. În cazul de faţă măsura asiguratorie a fost instituită la data de 21.04.2009, procesul verbal de sechestru nr 49452 fiind înscris la cartea funciară prin încheierea nr 12304/22.04.2009 (fila 17). În conformitate cu dispoziţiile articolului 129 alineat 9 cod procedură fiscală înscrierea sechestrului asigurător în cartea funciară are ca efect opozabilitatea măsurii către terţii dobânditori ai bunului, orice act de dispoziţie intervenit ulterior înscrierii fiind lovit de nulitate absolută. La data instituirii acestei măsuri de către organul fiscal apartamentul asupra căruia a fost înfiinţat sechestrul se afla în proprietatea comună a debitorului şi a soţiei acestuia, aspect consemnat în procesul verbal, partajul bunurilor comune intervenind ulterior, prin sentinţa civilă nr 6735/25 iunie 2009, prin care s-a luat act de tranzacţia părţilor. Având în vedere succesiunea în timp a actelor, faţă de data înscrierii la cartea funciară a măsurii asigurătorii contestate, şi faţă de data intervenirii tranzacţiei, instanţa reţine faptul că reclamantul contestator a dobândit proprietatea întregului imobil după efectuarea actelor de publicitate privind indisponibilizarea bunului, măsura fiindu-i opozabilă.

Faptul că sechestrul nr 48378/8.04.2009 a fost ridicat prin decizia nr 85/22.04.2009 nu modifică situaţia vizată prin instituirea sechestrului nr 49452/21.04.2009 întrucât decizia nr 85 a avut la bază achitarea debitului de către debitor.

Susţinerile contestatorului cu privire la faptul că debitorul a încasat sulta corespunzătoare cotei din bunul comun nu sunt de natură să înlăture necesitatea măsurii, care are drept scop asigurarea realizării creanţei şi eliminarea eventualelor posibilităţi de sustragere de la executare, neîncetând astfel motivele avute în vedere la înfiinţarea sechestrului, măsura fiind menită să asigure eficacitatea până la capăt a acţiunii judiciare.

Înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunului comun s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile articolului 129 alineat 10 Cod procedură fiscală, legiuitorul reglementând posibilitatea de a indisponibiliza bunurile deţinute de debitor în proprietate comună, pentru cota parte deţinută de acesta. Scopul aceste măsuri este acela de indisponibilizare a bunurilor pentru asigurarea recuperării creanţei fiscale, creanţă individualizată prin decizia penală nr 148/25.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău. În cazul de faţă obligaţiile fiscale rezultă din săvârşirea de infracţiuni, nefiind astfel incidentă nici excepţia prevăzută de articolul 154 Cod procedură fiscală privind interdicţia urmăririi silite a bunului care reprezintă spaţiul de locuit al debitorului şi/sau al familiei sale.

Scopul contestaţiei la executare este acela de a înlătura neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite. În cazul de faţă instanţa reţine faptul că măsura de indisponibilizare s-a instituit cu respectarea prevederilor legale, fiind îndeplinite şi condiţiile de publicitate, contestatorul neputând opune actul de dispoziţie asupra bunului imobil prin care a dobândit întreg imobilul, atât timp cât data acestui act este ulterioară înscrierii la cartea funciară. Încălcarea măsurii de indisponibilizare atrage nulitatea absolută, în cauză măsura asiguratorie trebuind să fie respectată şi de contestator, în calitatea sa de terţ dobânditor cu dată ulterioară înscrierii, ca efect al opozabilităţii.

Procedura ridicării sechestrului prevăzută de dispoziţiile articolului 130 Cod pr fiscală nu este incidentă în cauză, contestatorul precizând că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile articolului 172 Cod procedură fiscală, în baza contestaţiei la executare. Mai mult decât atât ridicarea sechestrului în baza articolului 130 intervine doar în situaţia în care au încetat motivele care pentru care măsura a fost dispusă sau dacă se instituie o garanţie, şi se ia de către creditorul fiscal prin decizie, în cazul de faţă contestatorul invocând neregularităţi privind instituirea sechestrului.

Având în vedere faptul că măsura sechestrului este opozabilă şi contestatorului, în calitatea sa de terţ dobânditor cu dată ulterioară înscrierii, faptul că a fost instituită cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident nici un caz de nulitate, faţă de dispoziţiile articolului 172 raportat la articolul 129 Cod pr fiscală, instanţa urmează a respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

1

Domenii speta

Spete similare