Titlu: art.86 al.2 din o.ug. nr.195/2002

Domeniu alocat : Infractiuni, circulatie

Tip speţă : sentinţă penală

Data speţei : s.p. nr. 172/05.10.2011

Titlu: art.86 al.2 din O.UG. nr.195/2002, art.293 al.1 Cod penal, art.289 Cod penal cu aplicarea art.31 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.33 lit.a Cod penal

Prin rechizitoriul nr.596/P/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.86 al.2 din O.UG. nr.195/2002, art.293 al.1 Cod penal, art.289 Cod penal cu aplicarea art.31 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi art.33 lit.a Cod penal.

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag s-au reţinut următoarele:

La data de 06.06.2008, în jurul orei 23,30, un echipaj din cadrul Serviciului Rutier – I.P.J. Tulcea, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe DJ 222, pe raza localităţii Ceamurlia de Sus, comuna Baia, a procedat la oprirea autoturismului Renault cu nr. de înmatriculare CT 11 Y, autoturismul fiind condus de către inculpatul M.A., din verificări rezultând faptul că acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Cu ocazia controlului, inculpatul M.A. a declarat că se numeşte M.I., respectiv fratele sus-numitului, indicând datele de identificare ale numitului M.I..

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat faptul că autoturismul Renault cu nr.de înmatriculare CT 11 Y aparţine numitului M.I. – fiul inculpatului M.A., iar în seara de 06 iunie 2008, după ce în prealabil a consumat la locuinţa sa 1-2 beri alcoolizate, inculpatul M.A., având permisul de conducere anulat, a condus autoturismul de la locuinţa sa din localitatea Stejaru pe DJ 222, respectiv pe ruta Stejaru – Ceamurlia de Sus, unde a fost depistat de echipajul de poliţie rutieră, ocazie cu care a declarat că nu are actele de identitate asupra sa şi se numeşte M.I., indicând datele de identitate ale fratelui său, prima declaraţie olografă fiind scrisă de inculpat sub această identitate falsă.

Întrucât inculpatul emana vapori de alcool, lucrătorul de poliţie rutieră a procedat la testarea acestuia cu o fiolă alcoolscop, al cărei reactiv şi-a schimbat culoarea în procent de 25%o.

După ce prin staţia de emisie recepţie a verificat la dispecerat datele de identitate oferite de inculpat, acestea fiind confirmate, iar totodată a rezultat că numitul M.I. posedă permis de conducere, lucrătorul de poliţie a procedat la sancţionarea contravenţională a numitului M.I. – CNP 1 pentru fapta de a conduce sub influenţa băuturilor alcoolice un autoturism pe drumurile publice, potrivit disp. art.103 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, fiind încheiat procesul-verbal de contravenţie seria CC nr.0115328/06.06.2008.

Ulterior, la sediul Serviciului Rutier – I.P.J. Tulcea s-a prezentat numitul M.I. cerând explicaţii pentru sancţionarea sa contravenţională potrivit procesului-verbal sus-menţionat, ocazie cu care lucrătorul de poliţie care a aplicat sancţiunea contravenţională i-a prezentat acestuia declaraţia olografă dată la data de 06.06.2008 sub numele de M.I. e către persoana depistată în trafic, fiind recunoscută scrierea ca aparţinând inculpatului M.A., fapt pentru care lucrătorul de poliţie rutieră a întocmit la data de 12.09.2008 procesul-verbal de sesizare din oficiu privind săvârşirea de către M.A. a faptelor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este anulat şi fals privind identitatea.

Din relaţiile oferite de Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Tulcea a rezultat că autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare CT 11 Z aparţine numitului M.I. – fiul inculpatului, faţă de care s-a adoptat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.86 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, prin coroborarea actelor de urmărire penală efectuate în cauză nerezultând că acesta ar fi cunoscut situaţia permisului de conducere al tatălui său.

 Din relaţiile oferite de Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Prahova a rezultat că numitul M.A. a fost posesorul permisului de conducere categoria B, nr.T000 care a fost anulat începând cu data de 24.02.2006 conform sentinţei penale nr.365/14.02.2006 a Judecătoriei Ploieşti, măsură comunicată inculpatului potrivit înscrisurilor anexate. S-a reţinut că în prezent, numitul M.A. figurează în baza automată de date ca fiind posesor al permisului de conducere categoria B nr.T000 eliberat la data de 14.10.2009 în urma examenului de redobândire permis de conducere.

În cauză s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică, spre a se verifica dacă scrisul olograf depus pe declaraţia olografă sub numele M.I., datată 06.06.2008 , a fost executat de numitul M.A..

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.86401/12.09.2008 al Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Tulcea s-a conchis că „scrisul în litigiu de pe declaraţia olografă sub numele M.I., datată 06.06.2008 a fost executat de numitul M.A., CNP 1”.

Urmare solicitării inculpatului din data de 29.04.2010, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, înaintându-se scrisul în litigiu, însoţit de înscrisurile model de comparat.

Prin  raportul de expertiză criminalistică nr.260/15.07.2010 întocmit de această instituţie s-a concluzionat că „declaraţia dată pe numele M.I. la 06.06.2008 şi declaraţia dată pe numele M.A. la 18.07.2008 au fost scrise de aceeaşi persoană.”

În cauză , la solicitarea parchetului la data de 14.02.2011, Serviciul public de impozite şi taxe din cadrul Consiliului Local Constanţa a înaintat procesul verbal de contravenţie seria CC nr.0115328/06.06.2008 privind pe contravenientul M.I., efectuându-se o constatare tehnico-ştiinţifică de către Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Tulcea .

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.112908/20.04.2011 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Tulcea rezultă că „semnăturile în litigiu depuse la rubricile „contravenient/am luat la cunoştinţă” şi „contravenient” de pe exemplarul nr.1 al procesului verbal de contravenţie seria CC nr.0115328 încheiat la data de 06.06.2008 au fost executate de numitul M.A., CNP 1”.

Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nesolicitând administrarea de probe noi şi nici de înscrisuri în circumstanţiere.

Raportat la faptul că inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le-a însuşit, în cauză s-a procedat în conformitate cu dispoziţiile art.3201 Cod pr. penală.

Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală şi raportat la recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat, se reţine existenţa faptelor şi a vinovăţiei certe a acestuia, vinovăţie dovedită cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, coroborată cu procesul verbal de constatare, declaraţia părţii vătămate M.I., declaraţiile martorului B.Ş., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, raport de expertiză criminalistică nr. 260/15.07.2010  întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti , înscrisuri – proces verbal seria CC nr. 0115328/06.06.2008, adresa nr. 86754/2009 a SPR Tulcea, adresa nr. 235822/07.03.2007 prin care se face cunoscut inculpatului că i-a fost anulat permisul de conducere, adresa nr. 235822/2007 a SPR Prahova.

Procedând la calificarea juridică, se apreciază că, în drept, faptele inculpatului M.A. care, având permisul de conducere anulat, în ziua de 06.06.2008 a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 222, autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare CT 11 Y, iar cu ocazia controlului a declarat în mod nereal că se numeşte M.I., determinându-l astfel pe lucrătorul de poliţie rutieră să întocmească în fals procesul verbal de contravenţie seria CC nr.0115328/06.06.2008 pe numele lui M.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, art.293 alin.1 Cod penal şi art.289 Cod penal cu aplicarea art.31 al.2 Cod penal, săvârşite în regim de concurs.

În cauză faptele au fost săvârşite în stare de recidivă post condamnatorie , fiind de subliniat că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr.365/14.02.2006 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă la 28.02.2006, la o pedeapsă de 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.79 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, faptele ce fac obiectul prezentei cauze fiind săvârşite în cursul termenului de încercare stabilit prin hotărârea judecătorească sus menţionată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.83 Cod penal cu privire la revocarea beneficiului suspendării.

Reţinând că faptele inculpatului întrunesc elementele infracţiunilor sus reţinute şi procedând la individualizarea pedepselor prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, potrivit cărora la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, instanţa dând semnificaţia cuvenită pericolului social concret al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite, urmărilor produse, elemente unite cu datele ce privesc persoana inculpatului, conduita socială anterioară, materializată în existenţa de antecedente penale, cât şi conduita ulterioară constând în poziţia procesuală a inculpatului, cât şi dispoziţiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, când judecata are loc în cazul recunoaşterii vinovăţiei, urmează a-l condamna pe inculpat la 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.293 alin.1 Cod Penal şi la 4 luni în cazul infracţiunii prevăzute de art.289 Cod penal cu aplicarea art.31 alin.2 Cod penal, apreciindu-se sancţiunile aplicate că pot conduce la atingerea scopului pedepsei şi la reinserţia socială a inculpatului.

Reţinând că faptele inculpatului M.A. au fost săvârşite în forma concursului real prevăzut de art.33 lit. a Cod penal, urmează a se da efect dispoziţiilor ce reglementează regimul concursului de infracţiuni, inculpatului  urmând a i se aplica pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.

Faptele inculpatului fiind săvârşite în cadrul termenului de încercare stabilit prin sus-menţionata sentinţă penală prin care a fost condamnat inculpatul, în baza art. 83 Cod penal se va revoca suspendarea condiţionată din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.365/14.02.2006 a Judecătoriei Ploieşti, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care se va cumula cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 an şi patru luni închisoare.

În cauză nu poate fi primită solicitarea inculpatului ca pedeapsa rezultantă să fie executată în condiţiile instituţiei suspendării condiţionate prev. de disp. art. 81 din codul penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  pronunţându-se prin decizia nr. 1/2001 asupra interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din codul penal.

Prin susmenţionata decizie s-a stabilit că în accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 cod penal nu poate fi dispusă suspendarea condiţionată a executării în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 cod penal.

Totodată s-a stabilit că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare  a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsa la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse , chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 81 cod penal, decizia Î.C.C.J. pronunţată în interpretarea şi aplicarea disp. art. 83 alin. 1 cod penal fiind obligatorie, potrivit art. 4145 alin. 4 cod pr. penală, fiind de prisos a sublinia considerentele avute în vederea în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 cod penal, faţă de caracterul  obligatoriu al deciziei pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii promovat în interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii.

Pe de altă parte faţă de natura faptelor şi gravitatea acestora şi faţă de elementele ce caracterizează persoana şi conduita inculpatului astfel cum au fost reţinute mai sus, se apreciază că faptele săvârşite nu pot fi încadrate în categoria celor care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, inculpatul aducând o atingere importantă valorilor apărate de lege.

Deşi inculpatul a mai cunoscut rigorile legii penale, infracţiunile deduse judecăţii fiind săvârşite de acesta în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta în dispreţul încrederii ce i s-a conferit prin acordarea beneficiului suspendării condiţionate a săvârşit faptele reţinute în prezenta cauză, aducând o atingere importantă valorilor apărate de lege, urmările faptelor prev. de art. 289 şi 293 cod penal  fiind specifice şi inerente tuturor faptelor incriminate prin textele susmenţionate, datorită consecinţelor juridice ce decurg de pe urma săvârşirii  acestui gen de infracţiuni.

De altfel, conducerea autovehiculului în condiţiile în care avea permisul anulat a fost întreruptă nu de voinţa inculpatului, ci de intervenţia organelor de poliţei, care l-au oprit în trafic şi urmărit la refuzul acestuia de a opri .

Împrejurările de timp şi de trafic în care a fost comisă fapta prev. de art. 86 alin. 2, reprezintă împrejurări ce au fost reţinute în operaţiunea de individualizare a sancţiunii , îndeplinirea condiţiilor privind faptele care prezintă sau nu grad de pericol social al unei infracţiuni trebuind examinate în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanţei impuse de text unora dintre condiţii şi neexaminarea sau ignorarea  celorlalte condiţii prevăzute de lege.

Cum potrivit art.71 alin.2 Cod penal şi în acord cu practica CEDO, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit.a şi b şi, după caz, în art.64 alin.1 lit.c din acelaşi cod, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală a restului de pedeapsă  ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, urmează a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a  interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b cod penal.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, raportat la Jurisprudenţa CEDO exprimată în cauza Hirst contra Marii Britanii, Sabou şi Pârcălab contra României şi la art.3 din protocolul nr.1 adiţional CEDO, reţine că natura faptelor săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice şi în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestor drepturi va fi interzis pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art.191 Cod pr. penală va obliga inculpatul la 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare