Plata debitului principal face ca obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere să nu mai aibă temei, iar emiterea somaţiei pentru actualizarea acestor penalităţi la care creditoarea renunţase prin contract este nelegală.

Prin sentinţa civilă nr. xxx/21.06.2011,pronunţată de Tribunalul Brăila, recurenta – contestatoare a fost obligată la plata către intimată a sumei de 21 546 938,61 lei din care 10 670 169,77 lei reprezintă energie electrică furnizată şi 10 876 768,84 lei reprezintă penalităţi de întârziere, iar, prin cererea înregistrată pe rolul BEJ XYZ la data de 07.03.2012, sub nr. xxx/2012, creditoarea a solicitat executarea silită în temeiul titlului executoriu menţionat.

Potrivit art.1 alin.1-3 din OUG nr. 25/2012, Ministerul Finanţelor Publice acordă Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., un împrumut în sumă de 769.780 mii lei, cu scadenţa la 30 noiembrie 2012, iar suma va fi utilizată pentru plata obligaţiilor restante înregistrate în contabilitatea Companiei la data de 31 martie 2012 faţă de operatorii economici furnizori de energie electrică.

S-a menţionat, în cuprinsul aceluiaşi act normativ, că plata sumelor se va realiza cu condiţia renunţării de către furnizorii de energie electrică la toate penalităţile de întârziere, înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum şi a celor calculate de către aceştia, până la data plăţii obligaţiilor restante înregistrate la aceeaşi dată.

Art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/2012 a fost modificat prin OUG. 68/14.11.2012, iar, potrivit formei actualizate a textului normativ menţionat,  plata sumelor prevăzute la alin. (2) se va realiza cu condiţia renunţării de către furnizorii de energie electrică la toate penalităţile de întârziere, înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum şi a celor calculate de către aceştia, până la data plăţii obligaţiilor restante înregistrate la aceeaşi dată."

Tribunalul a reţinut că împrumutul a fost acordat cu afectaţiune specială, respectiv condiţionat de renunţarea furnizorilor de energie electrică la toate penalităţile de întârziere înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum şi la cele calculate de către aceştia, până la data plăţii obligaţiilor restante înregistrate la aceeaşi dată, iar dispoziţiile OUG nr. 25/2012, aşa cum au fost modificate prin OUG nr. 68/2012 instituiau o obligaţie pentru părţi – contestatoare şi intimată - să încheie o convenţie conformă acestora.

La data 22.11.2012 între contestatoare şi intimată s-a încheiat convenţia privind stingerea unor datorii ale C.N.C.F. C.F.R. S.A. GALAŢI către S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. care include şi creanţe ce fac obiectul dosarului de executare silită nr. xxx/2012 al BEJ XYZ, sens în care contestatoarea s-a obligat să facă plata debitului principal până la data de 30.11.2012.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Convenţia menţionată, creanţa furnizorului faţă de CFR reprezentând contravaloare energie electrică, alte creanţe şi penalităţi de întârziere se va stinge după cum urmează:

i)Suma de 316 396 mii lei se va plăti de către CFR în contul de Trezorerie a Municipiului Bucureşti al SC Electrica Furnizare SA cel mai târziu la data de 30.11.2012

ii)La data la care Furnizorul va încasa sumele conform alin. 1 precedent, Furnizorul agreează o diminuare a creanţei CFR cu suma de 222 903 mii lei reprezentând contravaloarea tuturor penalităţilor de întârziere datorate de CFR, calculate până la data plăţii obligaţiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, conform art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/06.06.2012, considerată 31.08.2012, conform punctaj realizat de CFR şi SC Electrica Furnizare SA, furnizorul nemaiavând nicio pretenţie cu privire la aceste sume în condiţiile art. 3 de mai jos.

Potrivit ordinelor de plată nr. xxx/23.11.2012 şi nr. xxx/23.11.2012, suma de 316 396 lei a fost virată de debitoare în contul de Trezorerie a Municipiului Bucureşti al SC Electrica Furnizare SA înainte de data de 30.11.2012, astfel încât, potrivit art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/2012, debitoarea  nu datorează penalităţile de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 31.03.2012, dar nici penalităţile aferente intervalului 01.04.2012-31.08.2012.

În sensul art. 1 alin. 1 teza a II-a din Convenţie, părţile înţeleg ca sumele prevăzute la alin. i) şi alin. ii) vor fi actualizate până la data plăţii obligaţiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, în conformitate cu art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/2012, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 68/2012, în funcţie de încasările şi facturile emise după data de 31.08.2012 până la data plăţii acestora.

Prin prisma dispoziţiilor OUG nr. 25/2012, tribunalul a reţinut că interpretarea clauzei menţionate nu poate fi în sensul actualizării sumelor reprezentând penalităţi, indicate la art. 1 alin. 1 lit. ii) din Convenţie, cu rata inflaţiei.

În condiţiile în care ambele părţi au convenit o diminuare a creanţei cu suma de 222 903 lei reprezentând contravaloarea tuturor penalităţilor de întârziere datorate, calculate până la data plăţii obligaţiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, conform art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/06.06.2012, considerată 31.08.2012, conform punctajului realizat de părţi, o astfel de interpretare contravine scopului şi finalităţii OUG nr. 25/2012.

Astfel, interpretarea clauzei inserate în Convenţie nu poate fi decât în sensul că „actualizarea” menţionată se referă la un calcul al penalităţilor pentru o perioadă ulterioară datei de referinţă pentru calculul debitului principal - de 31.03.2012 -, respectiv până la data de 31.08.2012 stabilită conform punctajului  realizat de părţi.

O interpretare contrară i-ar da clauzei valoarea unei clauze nescrise care nu poate fi luată în considerare.

Prin plata debitului principal, a dispărut obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere, aşa încât acest debit nu mai există, iar emiterea somaţiei nr. xxx/01.02.2013 pentru actualizarea acestor unor penalităţi la care intimata a renunţat, nu-şi mai găseşte justificarea, fiind anulabilă în parte, numai în ceea ce priveşte actualizarea penalităţilor ce fac parte din suma de 3.553.439,98 lei, menţionată în titlul executoriu.

Cu referire la cheltuielile de executare şi la onorariul executorului judecătoresc, tribunalul a reţinut că intimata a solicitat executarea silită în data de 07.03.2012, sens în care s-a constituit dosarul de executare nr. xxx/2012 al BEJ XYZ.

Potrivit art. 3717 alin. 1 C.proc.civ., creditorul are obligaţia să avanseze toate cheltuielile necesare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc. În sensul art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

În ceea ce priveşte OUG nr. 25/2012, este de reţinut că aceasta nu era în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, iar Convenţia privind stingerea unor datorii a fost semnată la data de 22.11.2012, ulterior formulării acestei cereri.

În aceste împrejurări, intimata a fost nevoită să avanseze anticipat cheltuielile de executare silită, iar culpa aparţine în exclusivitate contestatoarei, deoarece nu şi-a onorat la timp obligaţia de plată.

De altfel, potrivit art. 1 alin. 2 din Convenţie, părţile convin, iar Furnizorul acceptă ca plata cheltuielilor de judecată şi de executare pentru recuperarea Creanţei CFR efectuate de Furnizor până la data prezentei convenţii să se efectueze până la data de 31.12.2012 în măsura conformată din punct de vedere al realităţii, consistenţei, legalităţii şi fiscalizării, etc., astfel după cum situaţia va rezulta din concluziile unui control efectuat de Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală.

În consecinţă, dată fiind convenţia părţilor, precum şi dispoziţiile art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul a reţinut că, în speţă, cheltuielile de executare avansate de creditoare erau datorate de debitoare, cu atât mai mult cu cât datoria reprezentând penalităţi de întârziere era recunoscută de ambele părţi, iar convenţia intervenită ulterior cererii de executare silită viza doar diminuarea creanţei creditoarei cu contravaloarea acestor penalităţi.

Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 304 pct.9, 312 alin. 1 şi 3 în C.pr.civ. a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa recurată în sensul admiterii în parte a contestaţiei la executare sub aspectul anulării în parte a somaţiei nr. xxx/01.02.2013, numai cu privire la actualizarea penalităţilor ce fac parte din suma menţionată în titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. xxx/21.06.2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Domenii speta

Spete similare