Menţinerea sentinţei de fond prin care s-a respins acţiunea ca fiind prescrisă conform art. 1 din d.167/1958. Data de la care a început să curgă termenul de prescripţie.

Se reţine că instanţa de fond în mod corect a reţinut că potrivit art.1  din Decretul  nr.167/1958,  aplicabil în  cauza de  faţă conform  art.201  din Legea  nr.71/2011,  dreptul la acţiune  având  un  obiect  patrimonial  se  stinge  prin  prescripţie în termen de 3 ani,  dacă  nu a  fost exercitat  în termenul  stabilit de  lege.

In  cauza de faţă,  termenul  de  prescripţie a  început  să  curgă, potrivit  art.7  din acelaşi  act  normativ, la data la  care  reclamanta  putea  solicita  obligarea  pârâtei  la plata  sumei  datorate, deci  la data  de 16.03.2009, dată  la  care părţile urmau  să  definitiveze  valoric  decontarea  sumelor  rămase, conform  procesului-verbal  din  5.03.2009. În mod corect instanţa de fond a stabilit că emiterea şi comunicarea prin poştă a facturii nr.81/2.02.2012, nu este  de  natură a  întrerupe  termenul de  prescripţie, întrucât  nu a  produs o recunoaştere  din partea  pârâtei  şi  nu a reprezentat  un act  începător de  executare,  după  cum prevăd  disp.art.16  din  Decretul  nr.167/1958.

Astfel, odată ce părţile au indicat în anexa la procesul-verbal  din  5.03.2009 bunurile şi valoarea acestora ce trebuia restituită de pârâtă către reclamantă, aceasta din urmă putea începând cu data de 16.03.2009 să solicite direct sau pe cale judiciară a valorii bunurilor rămase la pârâtă. Lipsa de diligenţă a reclamantei a dus ca obligaţia pârâtei să se transforme din una pentru care statul îşi dădea forţa sa pentru aducerea la îndeplinire, într-o obligaţie naturală pe care pârâta o poate executa benevol, fără a beneficia creditoarea de forţa coercitivă a statului.

Domenii speta

Spete similare