Prescripţia executării procesului verbal de contravenţie în lipsa comunicării legale a actului

Potrivit art. 14 din OG nr.2/2001 „executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii. Prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale poate fi constatată chiar şi de instanţa învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale”.

Prin  plângerea  contravenţională  înregistrată  pe rolul Judecătoriei Tecuci sub  nr. 1874/324/2013  ,  petentul  D V ,  în  contradictoriu  cu intimatul IPJ  , a  solicitat  anularea  procesului  verbal de  contravenţie  seria  …… nr……………/15.09.2012.

Arată  petentul  că  procesul verbal  de  contravenţie  nu  i-a  fost  comunicat  şi  nu a  avut  cunoştinţă  de existenţa  lui decât  la data  de  27.03.2013, atunci  când a  achitat  impozitele  şi  taxele  la  Primăria  mun. F şi a aflat că au mai rămas obligaţii de plată în sumă de 500 lei reprezentând  amendă judiciară.

În drept , contestatoarea a invocat dispoziţiile OG  nr. 2/2001.

Legal citată , intimata nu a fost reprezentată în faţa instanţei şi nu a formulat întâmpinare .

Intimatul IPJ a  formulat  întâmpinare , invocând  excepţia  tardivităţii  plângerii având  în vedere  că actul  de  constatare  şi  sancţionare  a  contravenţiei a  fost  comunicat  prin afişare  la  domiciliul  petentului , în termen legal ,  la  data de 21.09.2012 , conform  procesului  verbal  întocmit  în acest sens  în prezenţa  unui  martor asistent ,  iar  plângerea a  fost  formulată  cu  mult  peste  termenul legal  de  15  zile .

În drept , a invocat dispoziţiile OG nr. 2/2001 , ale OUG nr. 34/2008 şi ale C.p.c.

Prin sentința civilă nr. 1919/04.09.2013 , Judecătoria Tecuci a respins ca nefondată excepţia tardivităţii formulării plângerii şi , în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din OG nr. 2/2011 a constatat prescrisă executarea sancţiunii contravenţionale aplicate penetului.

Pentru a dispune astfel ,  instanţa de fond a reţinut  următoarele:

 Petentul a  fost  sancţionat  cu  amendă  contravenţională  în sumă  de  500  lei  pentru  săvârşirea  contravenţiei  prevăzută de  art. 32  pct.1  lit. a  din OUG nr. 34/2008 , prin  procesul verbal  de  contravenţie  seria  ……. nr…………../15.09.2012  încheiat  de  Postul de  Poliţie  M .

Petentului i s-a comunicat  procesul verbal de  contravenţie  încheiat  la data  de  15.09.2012 prin  afişare , la  domiciliul acestuia ,  la data  de  21.09.2012 (  conform  procesului  verbal de la  dosar).

Intimatul  nu a  făcut  dovada  că  mai  întâi  a  încercat  comunicarea  procesului  verbal de  contravenţie  prin poştă,  cu aviz  de  primire .

În  interpretarea  şi  aplicarea  dispoziţiilor art. 27  alin. 1  teza I  raportate la art. 14 alin.1 , art. 25 alin.2  şi art. 31 alin.1  din  OG nr. 2/2001 ,  instanţa  a apreciat  că  modalitatea  de  comunicare a  procesului verbal de  contravenţie  şi a  înştiinţării de  plată prin  afişare  la  domiciliul  sau sediul  contravenientului este  subsidiară  comunicării  prin poştă,  cu  aviz de  primire ( a se  vedea  ulterior  decizia  nr.10/2013  pronunţată  în recursul în  interesul  legii).

Ca atare,  instanţa  a apreciat  ca nelegală  modalitatea  de  comunicare a  procesului  verbal  de  contravenţie către  petent şi a respins  ca nefondată excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale .

Conform art.14 alin. 2 din OUG nr. 2/2001 ,  a constatat  prescrisă executarea sancţiunii contravenţionale aplicate petentului prin  procesul  verbal de  contravenţie  seria ……… nr. ………/15.09.2012 încheiat de Postul de Poliţie M.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel , în termen legal , intimatul IPJ , criticând-o ca nelegală şi netemeinică , solicitând anularea hotărârii instanţei de fond şi , în rejudecare , respingerea plângerii formulate ca tardiv formulată.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale întrucât , la data emiterii procesului verbal şi a afişării acestuia , modalităţile de comunicare erau alternative , respectiv prin poştă sau prin afişare la domiciliul contravenientului.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 10/2013 pronunţată de ICCJ , aceasta a fost pronunţată după afişare şi , ca urmare , apreciază intimatul – apelat că nu este aplicabilă în speţă.

În drept , a invocat dispoziţiile art. 460 şi următoarele din Noul C.p.c.

Legal citat , petentul nu a fost prezent în faţa instanţei şi nu a formulat întâmpinare .

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel şi în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispoziţiilor în temeiul dispoziţiilor art. 477 şi 478 din Noul C.p.c. ,Tribunalul a constatat că apelul este nefondat , hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală pentru considerentele ce se succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Verificând actele dosarului , instanţa constată că procesul verbal de contravenţie seria ……. nr. …………/15.09.2012 , contestat în prezenta cauză , se pretinde a fi fost comunicat petentului la data de 21.09.2012 conform procesului verbal de afişare  ataşat la dosar , deşi petentul precizează în plângerea formulată că a intrat în posesia acestuia formulând cerere la Primăria mun. F.

Cu toate acestea , se constată că anterior nu s-a încercat comunicarea acestuia prin scrisoare recomandată conform dispoziţiile art. 27 din OG nr. 2/2001 aşa cum acestea au fost interpretate prin  Decizia ÎCCJ nr. 10/2013 potrivit cu care „modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire. Cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată este îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal.”

Or , aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond , în cauză , intimata nu a făcut dovada comunicării procesului verbal conform celor anterior analizate , respectiv mai întâi cu scrisoare recomandată , ci doar prin afişare.

Având în vedere aceste aspecte , Tribunalul a constatat că excepţia tardivităţii formulării plângerii a fost în mod corect respinsă  , reţinându-se totodată incidenţa dispozițiilor art. 14 din OG nr. 2/2001 privind prescripția executării sancţiunii contravenţională.

Este adevărat că Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ a fost pronunţată ulterior îndeplinirii procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenţie , însă aceasta devine obligatorie de la momentul pronunţării , indiferent de data promovării acţiunii.

Domenii speta

Spete similare