Fond funciar

fond funciar

Dosar nr. /223/2009

Operator date cu caracter personal 5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI-JUDEŢUL VÂLCEA

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 13 Iulie 2011

Completul compus din:

 Presedinte

Grefier

Pe rol este soluţionarea cauzei civile, aşa cum a fost precizată ulterior, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pe pârâţii, preşedintele comisiei de fond funciar Ioneşti, a cererii reconvenţionale formulată de pârâtul - fila 299 dosar, aşa cum a fost precizată ulterior.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanta, prin procurator, asistată de av., pârâtul  , reprezentat prin procurator  , asistată de av.., lipsă fiind pârâţii . 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se depune de către doamna avocat delegaţie

De asemenea se depune o cerere de precizare, care se comunică şi d-lui avocat.

Dl. avocat depune la dosar chitanţă onorariu pentru expert în sumă de 400 lei şi învederează instanţei că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul cererii de precizare.

Apărătorul reclamantei învederează instanţei că nu mai are cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat în cauză.

Dl. avocat, pentru pârâtul, învederează instanţei că nu mai are alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi acordă cuvântul apărătorilor părţilor pentru a depune concluzii pe fondul cauzei.

Doamna avocat, având cuvântul pentru reclamantă, solicită admiterea acţiunii şi amânarea pronunţării pentru ca apărătorul titular să depună concluzii scrise.

D. avocat, având cuvântul pentru pârâtul, solicită respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamantă şi admiterea cererii reconvenţionale, aşa cum a fost precizată ulterior, pentru motivele arătate în notele scrise depuse la dosar la data de 12 iulie 2011. Cu obligarea la cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Pentru a da posibilitatea apărătorilor părţilor să depună  la dosar concluzii scrise, va  dispune amânarea pronunţării.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Amână pronunţarea în cauză la data de 15 iulie 2011.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Iulie 2011.

PREŞEDINTE GREFIER:

Dosar nr. /223/2009

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI - JUDEŢUL VÂLCEA

Sentinţa civilă  Nr. 2366

Şedinţa publică de la 15 Iulie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:, judecător

GREFIER:

?

Pe rol este pronunţarea asupra cauzei civile, aşa cum a fost precizată ulterior, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pe pârâţii, preşedintele comisiei de fond funciar Ioneşti, a cererii reconvenţionale formulată de pârâtul - fila 299 dosar, aşa cum a fost precizată ulterior.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

?Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 13 iulie 2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea pentru ca părţile să depună concluzii scrise.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 12.06.2009 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. /223/2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii, Comisia locală de fond funciar Ioneşti şi Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal de punere în posesie emis acestuia pentru suprafeţele de teren ce se suprapun cu cele pentru care a fost pusă în posesie conform titlului de proprietate nr. 11541, suprafaţa în litigiu fiind de 3040 m.p., respectiv 1069 m.p. intravilan, tarlaua 14, parcela 303/1, pct. „La Delureni”, şi restul până la aproximativ 3040 m.p. din suprafaţa totală de 7688 m.p., tarlaua 112, parcela 2098/1.

În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeţei de 8 ha teren situat pe raza com. Ioneşti, conform titlului de proprietate nr.11541/05.02.2009, titlu emis în baza s.civ. nr.1716/2006 a Judecătoriei Drăgăşani, irevocabilă prin dec.civ.nr.340 din 2007 a Tribunalului Vâlcea.

În calitatea sa de proprietară a vândut suprafaţa în litigiu numitului, pe care şi-a construit o casă de locuit cu trei camere şi dependinţe în baza autorizaţiei de construcţie eliberată de Primăria com. Ioneşti.

Pârâtul se află în prezent în litigiu cu numitul, obligându-l pe acesta să-şi ridice construcţiile şi plantaţiile, pe motiv că terenul este al său. Susţine reclamanta că, în realitate, terenul îi aparţine, provenind de la autorul şi dobândit ulterior de bunica sa, Seltea Paraschiva, în baza actului de partaj voluntar întocmit la data de 11.05.1909. După moartea bunicii terenul a fost preluat de mama sa, , decedată în anul 1998, împrejurări în care i s-a eliberat titlul menţionat.

În drept, au fost invocate prevederile art.63 din Legea nr.18/1991, art.III din Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005.

Reclamanta a depus la dosar copie titlu de proprietate nr.11541/05.02.2009, copie s.civ. nr.1716/2006 a Judecătoriei Drăgăşani, dec.civ.nr.340 din 2007 a Tribunalului Vâlcea, copie aviz pentru cadastru nr.775/21.04.2004, copie plan de situaţie, schiţă cu terenul în litigiu, copie declaraţie, copie act de împărţire voluntară, acte de stare civilă.

La data de 14.04.2010 pârâtul a depus la dosar o cerere prin care a învederat că prin sentinţa civilă nr.1138/16.04.1996, definitivă prin dec. civ. Nr.855/10.06.2002, numiţii au fost obligaţi să-i respecte dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3040 m.p. în punctul „La Tică” sau „Vatra satului”, acelaşi teren care a fost înscris şi în titlul de proprietate al reclamantei şi căruia i s-a dat însă o altă denumire, anume „Delureni”, tocmai pentru a denatura adevărul. Mai arată pârâtul că, în punctul „La Tică” sau „Vatra satului” a fost pus în posesie cu suprafaţa de 2,73 ha, în care se include şi suprafaţa de 3040 m.p., deşi în registrul agricol erau înscrise 2,80 ha conform adeverinţei după registrul agricol din anul 1959. De asemenea, se arată că pentru această suprafaţă de 2,80 ha s-au efectuat mai multe expertize tehnice care au concluzionat că reprezintă proprietatea sa şi care au fost confirmate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

La termenul din data de 12.05.2010 pârâtul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat anularea parţială a procesului verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate emise reclamantei.

În motivare, pârâtul a menţionat că la punerea sa în posesie s-a ţinut cont de registrul agricol din anul 1959 privind suprafaţa de 2,80 ha în punctul „La Tică”, procesul verbal fiindu-i emis ca urmare a pronunţării hotărârii judecătoreşti nr.3685 din data 30.03.1992 şi de îndreptarea erorii materiale prin încheierea din data de 16.06.1992,irevocabile prin dec. civ. nr.113/1994.

Arată pârâtul că actele emise reclamantei nu au ţinut cont nici de hotărârea judecătorească din 16.04.1996, definitivă şi irevocabilă prin dec. civ. nr. /10.06.2002 a Tribunalului Vâlcea şi nici de dec. civ. nr. /10.04.2008 a aceleiaşi instanţe. Susţine acesta că ilegalitatea eliberării procesului verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate reclamantei a avut loc atât prin schimbarea denumirii pct. „La Tică” sau „Vatra satului” cu denumirea „La Delureni”, cât şi a împărţirii suprafeţei de 3040 m.p în două parcele: curţi construcţii – în suprafaţă de 1069 m.p. şi restul până la 3040 m.p. trecută în tarlaua 14, în care este menţionată suprafaţa totală de 3364 m.p.

Cererii reconvenţionale formulate pârâtul a anexat adeverinţă nr. /18.06.1991 emisă de Primăria com. Scundu, dec. civ. nr. /R/2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. /223/2007, copie s.civ. nr. /16.04.1996,  pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosar nr. /1994, copie dec.civ. nr. /10.06.2002 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. /C/2002, copie dec. civ. nr. /R/31.01.1994 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dos. Nr.3606/1993, copie încheiere îndreptare eroare materială a Judecătoriei Rm. Vâlcea din data de 16.06.1992, copie s.civ. nr.3685/30.03.1992 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dos. nr.2527/1992, copie procese verbale de punere în posesie emise pe numele pârâtului, copie proces verbal încheiat la data de 12.10.1992, copie raport de expertiză întocmită de expert în dosar nr.P 3010 642/1999 şi schiţe aferente, copie raport de expertiză întocmit de expert în dosar nr.9241/2000 însoţit de schiţe aferente, raport de expertiză întocmit de expert în dosar nr.4174/2005 al Judecătoriei Drăgăşani şi schiţe aferente.

Prin cererea formulată la data de 07.04.2009 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. /223/2009 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul .., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să-i respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă de 3040 m.p., ocupată de pârât în mod abuziv, compusă din suprafaţa de 1069 m.p. intravilan, tarlaua 14, parcela 303/1, pct. „La Delureni”, şi restul până la aproximativ 3040 m.p. din suprafaţa totală de 7688 m.p., tarlaua 112, parcela 2098/1.

În motivare, reclamanta a menţionat că este proprietara terenului menţionat conform titlului de proprietate nr.11541/05.02.2009, titlu emis în baza s.civ. nr.1716/2006 a Judecătoriei Drăgăşani, irevocabilă prin dec.civ.nr.340 din 2007 a Tribunalului Vâlcea.

În calitatea sa de proprietară a vândut suprafaţa în litigiu numitului, pe care şi-a construit o casă de locuit cu trei camere şi dependinţe în baza autorizaţiei de construcţie eliberată de Primăria com. Ioneşti.

Pârâtul se află în prezent în litigiu cu numitul, obligându-l pe acesta să-şi ridice construcţiile şi plantaţiile, pe motiv că terenul este al său. Susţine reclamanta că, în realitate, terenul îi aparţine, provenind de la autorul şi dobândit ulterior de bunica sa, , în baza actului de partaj voluntar întocmit la data de 11.05.1909. După moartea bunicii terenul a fost preluat de mama sa, , decedată în anul 1998, împrejurări în care i s-a eliberat titlul menţionat. Pârâtul îi ocupă abuziv suprafaţa respectivă de teren fără a deţine nici un act primar care ar putea să-i determine calitatea de proprietar.

În drept, au fost invocate prevederile art.480 C.civil.

Cererii formulate reclamanta a anexat copie titlu de proprietate nr. 11541/05.02.2009.

La termenul din data de 29.04.2009 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de aspectul că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu i s-a reconstituit lui. A menţionat acesta că, în prezent, aceste suprafeţe de teren sunt deţinute de către numiţii, cu care s-a judecat în mai multe procese şi în care a intervenit în interes propriu şi reclamanta, în urma hotărârilor pronunţate stabilindu-se că el este proprietarul acestor suprafeţe de teren, că familia i-l ocupă ilegal, fiind obligată aceasta să-şi desfiinţeze construcţiile şi plantaţiile existente pe el.

La acelaşi termen pârâtul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat, în contradictoriu şi cu Comisia locală de fond funciar Ioneşti, constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului verbal de punere în posesie eliberat acesteia pentru suprafeţele de teren ce se suprapun cu cele din procesul său verbal de punere în posesie şi, de asemenea, în contradictoriu şi cu Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, anularea parţială a titlului de proprietate nr. 11541/05.02.2009 pentru suprafeţele ce i-au fost validate şi pentru care a fost pus în posesie.

În motivare, acesta a menţionat că în condiţiile în care terenurile în litigiu i-au fost validate, a fost pus în posesie, i s-a confirmat dreptul de proprietate prin mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigii în care a intervenit şi reclamanta, aceste terenuri au intrat în circuitul civil şi, nemaifiind la dispoziţia comisiei, nu se mai putea elibera altor persoane proces verbal de punere în posesie şi titlu de proprietate asupra aceluiaşi teren.

În drept, au fost invocate prevederile art.11 din Legea nr.18/1991, art.III din Legea nr.169/1997, art.1-6 din Legea nr.1/2000 şi art.27 din Legea nr.247/2005.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.06.2009 s-a dispus suspendarea soluţionării cererii până la soluţionarea cauzei având ca obiect nulitate absolută titlu de proprietate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.02.2010 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de pârâtul, apreciindu-se că se impune suspendarea cauzei până la soluţionarea în mod irevocabil a dosarului nr. /223/2009.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea încheierii şi trimiterea cauzei instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

Prin dec.civ. nr. /R/2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. /223/2009 a fost admis recursul formulat, casată încheierea şi trimisă cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.10.2010, instanţa a dispus conexarea cauzei înregistrată sub nr./223/2010 la cauza cu nr. /223/2009.

La data de 24.06.2011 pârâtul şi-a precizat obiectul cererii reconvenţionale, în sensul că a menţionat că solicită anularea parţială a procesului verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate emise reclamantei, pentru suprafeţele de 6192 m.p. teren situat în pct. „În Deal”, respectiv 10557 m.p. teren situat în pct. „La şosea”, ambele aflate pe raza com. Ioneşti, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmite în cauză.

La termenul din data de 13.07.2011 reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii, arătând că solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului verbal de punere în posesie eliberat pârâtului, pentru suprafeţele de 6192 m.p. teren situat în pct. „În Deal”, respectiv 10557 m.p. teren situat în pct. „La şosea”, ambele aflate pe raza com. Ioneşti, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză, precum şi constatarea că pârâtul îi ocupă suprafeţele menţionate.

În cauză, instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză, întocmită de către expert, specialitate topografie, geodezie şi cadastru.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin actul de împărţeală voluntară încheiat la data de 11.05.1909, numiţii au procedat la partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului, conform înscrisului aflat la fila 50 dosar.

Astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 47 dosar, moştenitorii numitului, între care şi (fiică) –  autoarea reclamantei şi (fiică) – autoarea pârâtului, au convenit partajarea averii autorului, cele două împărţind în mod egal, alături de numitele, terenurile situate pe raza localităţii Fişcălia.

În urma intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, în calitate de moştenitor al autoarei, pârâtul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri situate pe raza localităţilor Scundu şi Ioneşti şi cu care aceasta a figurat în registrul agricol, conform adeverinţei aflate la fila 181 dosar. A fost adoptată Hotărârea comisiei judeţene de fond funciar Vâlcea nr./44/10.10.1991, contestată de către pârât astfel că, prin sentinţa civilă nr. /30.03.1992, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosar nr. /1992 şi încheierea de îndreptare eroare materială pronunţată în acelaşi dosar la data de 16.06.1992, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă totală de 8,25 ha, din care suprafaţa de 2,80 ha pe raza localităţii Ioneşti. S-a reţinut în baza materialului probator administrat în cauză – adeverinţă nr. /18.06.1991 emisă de Primăria Scundu, respectiv declaraţia martorului, mama contestatorului, a fost proprietara unei suprafeţe de 8, 25 ha pe raza localităţilor Scundu şi Ioneşti.

În conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate are loc asupra terenurilor ce se află în patrimoniul cooperativelor de producţie, de prevederile legii beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, moştenitorii acestora precum şi membrii cooperatori care nu au adus teren în cooperativă, în condiţiile legii. La art.11 al.1 din lege se prevede că dovada dreptului de proprietate rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cereri de înscriere în CAP, registrul agricol, evidenţele cooperativei sau, în lipsă, din orice alte probe.

În urma pronunţării hotărârii judecătoreşti sus menţionate, prin care s-a statuat că autoarea a fost proprietara unei suprafeţe de 8, 25 ha pe raza localităţilor Scundu şi Ioneşti şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, din care face parte şi suprafaţa de 2,80 ha pe raza localităţii Ioneşti, pârâtul a dovedit cu prisosinţă calitatea de persoană îndreptăţită a-şi exercita drepturile legale asupra acestui teren. În acest sens, Comisia locală de fond funciar Ioneşti a procedat la punerea petentului în posesie, astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor verbale de punere în posesie aflate la filele 117 – 121 dosar, între care se regăseşte şi suprafaţa de 2,73 ha pe raza localităţii Ioneşti, din care în pct. „La Şosea” – 10557 m.p., iar în punctul „În Deal” – 6192 m.p. (terenuri în litigiu), astfel cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză – fila 543 dosar.

Art.11 al.3 din lege, în forma existentă la momentul formulării cerererii de reconstituire, stipula că, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situatiei terenurilor detinute de cooperativa agricolă de producţie la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii. De asemenea, la art.14 din lege se prevedea că terenurile cooperativelor agricole de producţie situate în extravilanul localităţilor devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, corespunzător suprafeţelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei, iar atribuirea efectivă se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar in zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie si nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie.

În raport de momentul formulării cererii de reconstituire de către pârât, este evident că terenul solicitat şi avut în vedere la pronunţarea sentinţei sus menţionate se afla la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar.

În ceea ce priveşte amplasamentul terenului instanţa reţine că, ulterior punerii sale în posesie, prin acte emise de aceeaşi comisie au fost puşi în posesie numiţii asupra unei suprafeţe de 3040 m.p., cuprinsă în totalitate în suprafaţa reconstituită pârâtului, împrejurare în care acesta a solicitat anularea actelor de punere în posesie emise acestor persoane, fiind constituit dosarul nr.3457/1994 pe rolul Judecătoriei Drăgăşani. Cererea a fost motivată pe împrejurarea că terenul în suprafaţă de 2,80 ha din punctul „La Tică” ce i-a fost reconstituit provine de la autoarea sa. Pe cale reconvenţională, pârâţii …au solicitat constatarea nulităţii parţiale a procesului verbal de punere în posesie emis pârâtului, motivat de aspectul că acest teren provine în realitate dintr-o fostă proprietate a familiei, ai cărei moştenitori nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

În cadrul acestui dosar s-a dispus efectuarea unei expertize de către expert Moldovan Ilie care a concluzionat că terenul în suprafaţă de 3040 m.p. a aparţinut anterior cooperativizării numitei, autoarea pârâtului, face parte din suprafaţa de 2,80 ha situată în pct. „La Tică”, ce a aparţinut acestei autoare şi a fost cuprinsă în procesul verbal de punere în posesie eliberat pârâtului. Prin schiţa aferentă acestui raport expertul a identificat în partea de nord a terenului pârâtului, şi terenurile provenite de la defuncta.., o parte dintre acestea aflându-se la dispoziţia comisiei locale iar o altă parte fiind atribuită numitului.

În baza acestei expertize ca, de altfel, în baza întregului material probator administrat, prin sentinţa civilă nr.1138/16.04.1996 instanţa a admis cererea reclamantului, a anulat procesul verbal de punere în posesie emis pârâţilor ..şi i-a obligat pe cei doi să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. 

În urma promovării căilor legale de atac, prin decizia civilă nr. /14.01.1999, în baza expertizei întocmite de expert Laţiu Ioan, s-a constatat că terenul în litigiu nu a aparţinut autoarei ci face parte din fosta proprietate Seltea, astfel că apelul a fost admis, a fost schimbată în parte sentinţa atacată, respinsă acţiunea reclamantului, admisă cererea reconvenţională şi anulat procesul verbal de punere în posesie eliberat reclamantului pentru suprafaţa de 3040 m.p.

În cadrul unor proceduri judiciare demarate ulterior de către pârâtul din prezenta cauză, au fost întocmite mai multe expertize (experţi, care au concluzionat că expertiza întocmită de expert Laţiu Ion conţine erori, rezulatate din dificultăţile întâmpinate la măsurători şi lipsei schiţelor anexe la procesele verbale de punere în posesie.

Prin decizia civilă nr. /10.06.2002 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - fila 193 dosar, a fost admisă cererea de revizuire promovată de revizuentul, schimbată în totalitate decizia civilă nr. /14.01.1999 şi, pe fondul cauzei, constatând că sentinţa civilă nr. /16.04.1996 a Judecătoriei Drăgăşani este legală şi temeinică, a fost respins apelul pârâţilor... S-a  reţinut încă o dată că reclamantul a făcut dovada că terenul în suprafaţă de 2,80 ha situat în pct. „La Tică” – Fişcălia, actualmente aflat pe raza com. Ioneşti, s-a aflat în proprietatea autoarei reclamantului,.

În ceea ce o priveşte pe reclamanta.., instanţa reţine că autoarea acesteia, , prin cererea nr.15/15.12.1997, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 13,2350 ha, pe raza com. Ioneşti, teren ce a aparţinut autoarei. Prin Hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar Vâlcea nr.6729/2002 s-a dispus validarea sa cu suprafaţa de 13 ha - (ulterior prin HCJ nr.5928/02.06.2005 fiind invalidată pt. suprafaţa de 5 ha) şi, întrucât nu a fost pusă în posesie, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani la data de 21.02.2006, a solicitat obligarea Comisiei locale de fond fuciar Ioneşti la punerea sa în posesie şi la eliberarea actelor de proprietate pentru această suprafaţă.

Prin sentinţa civilă nr.1716/06.08.2006 – filele 41-43, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosar nr.696/2006 a fost admisă, în parte, cererea formulată şi obligată Comisia locală de fond funciar să procedeze la punerea în posesie a reclamantei pentru suprafaţa de 8 ha situată pe raza com. Ioneşti, jud. Vâlcea.

În motivare, instanţa a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la emiterea actelor de proprietate şi punerea efectivă în posesie pentru suprafaţa de teren menţionată, fiind avut în vedere şi raportul de expertiză întocmit de expert Rădulescu Iulian.

Prin cererile promovate, precizate, şi care fac obiectul prezentei cauze reclamanta apreciază că se impune anularea parţială a procesului verbal de punere în posesie şi obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafeţele de 6192 m.p., pct. „În Deal”, respectiv 10557 m.p., pct. „La şosea”, ambele aflate pe raza com. Ioneşti, motivat de împrejurarea că acestea provin de la autoarea sa, Sub acest aspect, instanţa reţine că, situaţia de fapt stabilită printr-o hotărâre judecătorească nu se mai poate pune în discuţie. O astfel de imposibilitate nu se fundamentează  pe existenţa unei autorităţii de lucru judecat, având în vedere că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru  judecat, cerute de art. 1201 C.civ., ci pe necesitatea de a se asigura principiul stabilităţii juridice, care impune ca „ soluţia definitivă dată de instanţe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză ”, aşa cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hot. nr.2/2006, cauza Androne împotriva României. Aşadar, cazul vizat presupune ca soluţia instanţei să refere aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea invocată într-un nou litigiu.

Or, prin hotărârile judecătoreşti iniţial menţionate şi în care pârâtul a avut calitatea de parte, s-a statuat cu putere de lucru judecat că terenul în suprafaţă de 2,80 ha, situat pe raza com. Ioneşti, provine de la autoarea sa, şi nu de la numita, autoarea reclamantei. În cadrul dosarului nr.3457/1994 pârâţii au pretins tocmai faptul că terenul ar proveni dintr-o fostă proprietate a familiei Seltea – fila 194 verso, ultimul alineat, şi nu din terenul autoarei... Hotărârile judecătoreşti ulterior pronunţate în litigiile sus amintite au avut a analiza tocmai acest aspect, prin decizia nr.855/10.06.2002 a Tribunalului Vâlcea concluzionându-se definitiv că suprafaţa de 2,80 ha, situat în pct. „La Tică” – Ioneşti, a aparţinut autoarei pârâtului – fila 198 dosar. Rapoartele de expertiză întocmite în cadrul litigiilor derulate au avut în vedere şi terenul autoarei reclamantei, astfel cum rezultă din considerentele aceleiaşi decizii – fila 195 dosar, identificând terenurile provenite de la defuncta în partea de nord a terenului reclamantului, o parte dintre ele aflându-se, la acel moment, la dispoziţia comisiei locale de fond funciar, iar o altă parte fiind atribuită numitului.

Invocarea de reclamantă a sentinţei civile nr.1716/06.10.2006 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosar nr.696/2006 nu e de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta neputând modifica statuările instanţelor anterioare.

Mai mult, instanţa reţine că în cadrul acestui dosar şi în condiţiile în care cunoştea existenţa unei situaţii litigante asupra terenului respectiv, reclamanta a evitat a atrage în proces şi pe pârâtul, astfel încât temeinicia cererii să fie analizată şi prin raportare la drepturile deja constituite în privinţa acestei suprafeţe.

De altfel, instanţa reţine că, şi în cazul în care nu s-ar fi demonstrat identitatea între amplasamentul terenului înscris în procesele verbale de punere în posesie eliberate pârâtului şi cel ce a aparţinut autoarei sale, , cererea reclamantei ar fi fost, de asemenea, neîntemeiată.

Prevederile art.14 al.2 din Legea nr.18/1991 au instituit principiul în conformitate cu care, atribuirea efectivă a terenurilor aflate în extravilanul localităţilor se face, de regulă, pe vechile amplasamente, situaţie ce are în vedere cazul depunerii de cereri de către fostul proprietar şi o terţă persoană, în baza aceleiaşi legi şi în termenele impuse. În aceste împrejurări, în garantarea pricipiului constituţional al respectării proprietăţii private, legea a acordat preferinţă vechiului proprietar, tocmai pentru ca acesta să beneficieze de o reală reconstituire a dreptului de proprietate.

Însă, în situaţia în care fostul proprietar nu a formulat cerere de reconstituire, atribuirea terenului unor terţe persoane, în condiţiile în care acestea nu şi-au exprimat dezacordul, nu poate constitui o măsură abuzivă a comisiilor locale, reconstituirea fiind legală, din terenurile aflate la dispoziţia lor, pe baza balanţei de fond funciar întocmită la nivelul localităţii. Restituirea terenurilor urma, aşadar, să se facă din cele aflate la dispoziţia comisiei, având în vedere cererile formulate, legea neprevăzând că asupra terenurilor nesolicitate de foştii proprietari nu se poate stabili dreptul de proprietate în cadrul procedurii speciale. La momentul adoptării Legii nr.18/1991 nu se putea anticipa care va fi evoluţia legislaţiei funciare şi, în plus, în condiţiile în care s-ar impune soluţia restituirii pe vechiul amplasament a terenurilor solicitate de foştii proprietari în baza legilor adoptate ulterior acestui act normativ, securitatea raporturilor juridice ar fi grav periclitată.

De altfel, instanţa reţine, astfel cum remarcă şi pârâtul prin concluziile scrise depuse la dosar, că legislaţia adoptată ulterior a prevăzut că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr.18/1991, rămân valabile fără nici o confirmare, reconstituirea dreptului pe vechiul amplasament putând avea loc doar în condiţiile în care acesta este liber la data solicitării. 

În speţă, procedura stabilirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului a fost demarată prin cererea pe care acesta a formulat-o în anul 1991, în timp ce pentru reclamanta a fost iniţiată mult mai târziu, în baza Legii nr.169/1997, prin formularea cererii nr.15/15.12.1997, situaţie în care aceasta nu mai putea emite pretenţii asupra terenului deja reconstituit.

Potrivit dispoziţiilor art.III al.1 lit.a din Legea nr.169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane neîndreptăţite, la pct.(ii), stipulându-se expres cazul de stabilire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr.18/1991, pentru terenurile intravilane, a Legii nr.1/2000 şi a prezentei legi.

În raport de cele sus reţinute, instanţa nu constată incidenţa în cauză a vreunui caz de nulitate absolută în privinţa procesului verbal de punere în posesie emis pârâtului, astfel că acţiunea reclamantei cu acest obiect urmează a fi respinsă.

Apărările Comisiei locale de fond funciar Ioneşti, în sensul că se impune anularea proceselor verbale de punere în posesie emise pârâtului, întrucât nu sunt înregistrate în evidenţele specifice, nu indică data eliberării şi nu au fost înaintate OJCPI, nu pot fi primite, câtă vreme calitatea sa de proprietar a fost recunoscută definitiv prin hotărârile judecătoreşti menţionate iar carenţele evidenţiate nu îi sunt imputabile pârâtului ci chiar comisiei locale.

O statuare în sens contrar ar fi de natură a aduce atingere dreptului garantat de art 6 din Convenţia EDO, care protejează punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii şi care, într-un stat care respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părţi şi, în egală măsură, a dreptului garantat de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, în baza hotărârilor menţionate pârâtul fiind beneficiarul unui bun (Abăluţă c. România). 

Raportul de expertiză întocmit în cauză a identificat terenul în litigiu, aflat pe raza com. Ioneşti, jud. Vâlcea – în pct. „La Şosea” – 10557 m.p. şi în punctul „În Deal” – 6192 m.p., concluzionând că aceste suprafeţe se regăsesc atât în titlul de proprietate eliberat reclamatei cât şi pe procesul verbal de punere în posesie eliberat pârâtului.

În condiţiile în care, astfel cum s-a arătat, stabilirea dreptului de proprietate are loc doar asupra terenurilor aflate la dispoziţia comisiei şi, în condiţiile în care acesta fusese legal atribuit pârâtului, instanţa apreciază că, la momentul întocmirii procesului verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate nr.11541/05.02.2009, Comisia locală de fond funciar nu avea la dispoziţie terenul în litigiu şi, prin urmare, nu mai putea dispune valabil de acesta.

Reclamanta este, la rându-i, beneficiara unei hotărâri judecătoreşti prin care i s-a recunoscut îndreptăţirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 8,00 ha pe raza com. Ioneşti, fiindu-i emis titlul de proprietate nr.11541/05.02.2009.

In Cauza Toşcuţa şi alţii c. României (cererea nr. 36900/03), Curtea a reţinut că anularea de către instanţele judecătoreşti a titlurilor de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, motivată de fapte imputabile exclusiv autorităţilor, fără a se reţine vreo culpă în sarcina beneficiarilor şi fără a li se acorda alte terenuri sau despăgubiri, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, chiar şi în cazurile în care s-ar dovedi existenţa unor cauze de interes public care să justifice anularea.

În cauză, instanţa nu contestă îndreptăţirea reclamantei la a beneficia de dreptul de reconstituire asupra terenului în suprafaţă de 8,00 ha ( chiar dacă emiterea actelor de proprietate în condiţiile arătate nu este total străină de culpa sa), neregularităţile constatate vizând doar amplasamentul acestuia, în raport de cele mai sus reţinute.

În aceste împrejurări, instanţa urmează să admită cererile reconvenţionale precizate formulate de către pârât, (fila 179 dosar 2757/2002 şi fila 299 dosar conexat 3610/2010) şi, constatând că reclamanta nu justifică vreun drept asupra terenului ce se regăseşte în actele emise acestuia, să dispună anularea parţială, însă doar sub aspectul amplasamentului reconstituit, a procesului verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate nr.11541/05.02.2009 emise reclamantei pentru suprafeţele identificate prin raportul de expertiză, comisia locală urmând să o pună în posesie pe aceasta, cu alte terenuri, fie pe vechiul amplasament, în măsura în care mai e posibil, fie pe alte amplasamente, conform prevederilor art.10 din HG nr.890/2005.

Acţiunea în revendicare este o acţiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, constituind un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate.

În cadrul acţiunii în revendicare imobiliară, reclamantul  trebuie să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, prin titlu, care poate să fie un act translativ sau declarativ, conform art. 1169 Cod civil.

În cauză, în raport de soluţia dată celuilalt capăt de cerere formulat de reclamantă precum şi cererilor reconvenţionale formulate de către pârât, titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu fiind acesta, instanţa urmează să respingă acţiunea în revendicare astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Având în vedere că pârâtul nu a achitat în totalitate onorariul expertului Ion Nicolae astfel cum i s-a pus în vedere, instanţa va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 880 lei, către expert, reprezentând diferenţă onorariu definitiv încuviinţat şi neachitat.

În acord cu prevederile art.274 C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, instanţa urmează să oblige pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 1780 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat – 500 lei şi onorariu expert 1280 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea precizată formulată de reclamanta, prin procurator, în contradictoriu cu pârâţii, pentru constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului verbal de punere în posesie eliberat pârâtului, în privinţa suprafeţelor de teren situate în pct. „În Deal” – 6192 m.p. şi, respectiv, „La şosea” – 10557 m.p., identificate în anexele 1 şi 2 ale raportului de expertiză întocmit în cauză.

Respinge acţiunea în revendicare, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantă împotriva pârâtului, referitoare la suprafeţele de teren menţionate, ca neîntemeiată.

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâtul, astfel cum a fost precizată (fila 179 dosar 2757/2002 şi fila 299 dosar conexat 3610/2010), în contradictoriu cu reclamanta, Comisia locală de fond funciar Ioneşti şi Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea.

Constată nulitatea absolută parţială a procesului verbal de punere în posesie premergător emiterii TP nr.11541/05.02.2009 şi a titlului de proprietate menţionat, sub aspectul amplasamentului, pentru suprafaţa de teren de 6192 m.p. – pct. „În Deal”, com. Ioneşti, jud. Vâlcea, individualizată în anexa 1 a raportului de expertiză şi cuprinsă în parcelele nr.1916/1/1, tarlaua 109 extravilan şi nr.270, tarlaua 22, intravilan, respectiv pentru suprafaţa de 10557 m.p. teren situat în pct. „La Şosea”, com. Ioneşti, jud. Vâlcea, individualizată în anexa 2 a aceluiaşi raport de expertiză şi cuprinsă în parcelele nr.2098/1, tarlaua 112 – extravilan, nr.360, tarlaua 21 – intravilan, nr.303/1/1, tarlaua 14 – intravilan şi nr.303/1, tarlaua 14 intravilan.

Obligă pe pârâtul la plata sumei de 880 lei, către expert Ion I. Nicolae, reprezentând diferenţă onorariu definitiv încuviinţat şi neachitat.

Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 1780 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat – 500 lei şi onorariu expert 1280 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.07.2011.

Preşedinte, Grefier,

Red.O.S./18.07. 2011

Tehnored.AE/7 ex.

2

Domenii speta

Spete similare