Pretenţii

Dosar nr. 1124/223/2010 pretenţii

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI-JUDEŢUL VÂLCEA

Sentinţa civilă nr. 1480

Şedinţa publică din 17 Mai 2010

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: O.S. judecător

GREFIER: E.A.

Pe rol este soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul G.N. din Rm.Vâlcea, str.George Enescu, nr.30, judeţul Vâlcea şi pe pârâta S.D., din comuna Pesceana, judeţul Vâlcea, având ca obiect pretenţii.

Acţiunea este timbrată cu taxă timbru în cuantum de 54 lei cu chitanţa de la fila 2 dosar, s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 1,5 lei.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamantul G.N., reprezentat de avocat M.I., pârâta S.D.şi martorul M.T.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

S-a ascultat martorul prezent conform dispoziţiilor procedurale declaraţia acestuia fiind ataşată la dosar.

Dl avocat M.I. depune la dosar din partea reclamantului trei planşe foto şi chitanţă onorariu avocat, învederând instanţei că nu mai are probe de solicitat sau excepţii de invocat în cauză.

Pârâta învederează instanţei că nu mai are  probe de solicitat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, excepţii de invocat, instanţa apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond pentru dezbateri.

Dl. avocat M.I., având cuvântul pentru reclamant, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22.03.2010 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr.1124/223/2010, reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâta S.D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei reprezentând contravaloarea unor materiale de construcţii şi bunuri pe care le-a vândut în luna septembrie 2009, cu termen de plată stipulat în luna februarie 2010, precum şi la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii şi până la restituirea integrală a sumei datorate. De asemenea, a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în luna septembrie 2009 pârâta s-a prezentat la domiciliul părinţilor săi, de unde a ridicat cu acordul acestora 2 uşi din lemn, 5 ferestre complete şi 4 grinzi a câte 4 m. lungime şi 30 cm. diametru, bunuri care-i aparţineau. Susţine reclamantul că a discutat ulterior cu pârâta, ocazie cu care a informat-o că bunurile ridicate au o valoare de 600 lei, preţ cu care aceasta a fost de acord, urmând ca în luna februarie să achite suma convenită. La termenul stabilit aceasta a refuzat achitarea preţului convenit, aspect ce impune admiterea acţiunii.

În drept, au fost invocate prevederile art.1073 C.civil.

Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 54 lei şi timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei.

La termenul din data de 12.04.2010 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii. În motivare, aceasta a arătat că la sfârşitul lunii octombrie 2009, părinţii reclamantului, numiţii G.E. şi G.S. i-au dat două uşi, cinci giurgiuvele de fereastră şi patru pari din lemn, în schimbul muncii pe care a prestat-o în gospodăria acestora, ocazie cu care i-au spus că nu datorează nici o sumă de bani, fiind considerate plata muncii sale. Susţine pârâta că nu a cunoscut că materialele sunt ale reclamantului, la sfârşitul lunii februarie fiind oprită de către acesta care i-a solicitat plata sumei de 300 lei, iar în aceste condiţii a dorit restituirea materialelor, fiind refuzată însă de către petent. Arată pârâta că nu este de acord cu plata sumei de 600 lei, întrucât materialele nu au fost folosite şi nu valorează suma pretinsă, impunându-se obligarea reclamantului la primirea materialelor.

În cauză instanţa a încuviinţat administrarea probei cu interogatoriul părţilor precum şi a probei testimoniale, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii G.E., S. A. şi M.T..

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa reţine că, în luna septembrie 2009, pârâta s-a deplasat la domiciliul părinţilor reclamantului, de unde a ridicat, cu acordul acestora, 2 uşi din lemn, 5 ferestre şi 4 bucăţi din lemn cu lungimea de aproximativ 4 m şi diametrul de 10 cm, astfel cum rezultă atât din mărturisirea judiciară a pârâtei efectuată prin întâmpinarea formulată precum şi cu ocazia administrării probei cu interogatoriu, cât şi din declaraţia martorilor S.A. şi G.E.– filele 11, 18, 19 dosar. Din declaraţia martorei G.E., propusă de către pârâtă, rezultă şi aspectul că, la momentul ridicării bunurilor, aceasta avea cunoştinţă că proprietar al materialelor respective este reclamantul G.N., cu acordul acestuia fiind stabilit şi preţul celor două uşi şi al ferestrelor la suma de 300 lei, ce urma a fi achitată, conform înţelegerii ulterioare, cel mai târziu în luna ianuarie 2010. Instanţa va da relevanţă declaraţiei acestei martore, propusă chiar de către pârâtă, având în vedere că în calitatea sa de mandatar al reclamantului, a fost în măsură să cunoască nemijlocit clauzele stipulate.

Potrivit prevederilor art.1294 C.civil, vinderea este o convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi acesta a plăti celei dintâi preţul lui.

În raport de prevederile legale menţionate precum şi ale art.1295, respectiv 971 C.civil ce consacră principiul consensualismului, instanţa constată că între părţile din prezenta cauză a intervenit un contract de vânzare – cumpărare, ce a dat naştere unor drepturi şi obligaţii reciproce, între care se regăseşte şi cea a pârâtei de plată a preţului convenit, la termenul stipulat, conform prevederilor art.1361 C.civil.

În acord cu prevederile art.969 C.civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, art.1073 C.civil recunoscând dreptul creditorului de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei debitorului său.

Prin urmare, în condiţiile în care pârâta refuză plata preţului stabilit şi având în vedere principiul forţei obligatorii a contractului legal încheiat, instanţa urmează să admită acţiunea reclamantului sub acest aspect şi să o oblige pe aceasta la plata sumei de 300 lei cu titlu de preţ al bunurilor respective. Susţinerile pârâtei în sensul că nu s-a angajat la plata vreunei sume de bani, bunurile fiindu-i remise în contul muncii prestate în gospodăria părinţilor reclamantului nu au fost confirmate de niciuna dintre probele administrate în cauză. Astfel, martorul S.A., propus de către pârâtă, a relatat că nu are cunoştinţă despre aceste aspecte, martora G.E., de asemenea propusă de către pârâtă, a relatat o situaţie contrară celei expuse prin întâmpinare, iar martorul M.T. a declarat că nu cunoaşte dacă între părţi a intervenit vreo convenţie.

Potrivit dispoziţiilor art.1082 C.civil, debitorului este obligat, de se cuvine, la plata de daune interese, fie pentru neexecutarea obligaţiei, fie pentru executarea cu întârziere a acesteia. Prin urmare, neexecutarea obligaţiei de plată a preţului, prezumţia de culpă ce operează în sarcina pârâtei, aceasta nefăcând dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, impune admiterea capătului de cerere privitor la plata de despăgubiri, reprezentate de dobânda legală aferentă sumei datorate, începând cu momentul punerii în întârziere, anume data introducerii acţiunii, şi până la momentul achitării integrale a preţului convenit.

De asemenea, instanţa va reţine că, în condiţiile în care reclamantul a înţeles să-şi execute obligaţiile asumate prin predarea bunurilor ce au făcut obiectul vânzării, pârâta neexecutându-şi obligaţia de plată a preţului, doar primul are posibilitatea de a alege între desfiinţarea convenţiei şi executarea acesteia în natură. Cum opţiunea sa a fost în sensul executării contractului, nu se justifică solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la reprimirea bunurilor respective. Aspectul că materialele sunt lipsite de valoare sau de o valoare redusă nu prezintă relevanţă, principiul obligativităţii contractului impunând executarea clauzelor întocmai cum au fost convenite.

În acelaşi timp, opţiunea reclamantului pentru executarea în natură a convenţiei va determina respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata preţului a 4 grinzi din lemn. Probele administrate în cauză nu conduc la concluzia că în schimbul acestor bunuri s-a prevăzut un preţ. Astfel, martora Geană Elena, care în cadrul mandatului primit din partea reclamantului a fost în măsură să cunoască cel mai bine detaliile înţelegerii, a arătat că, prestaţia la care s-a obligat pârâta a constat în remiterea unui arboret din specia fag. În aceste împrejurări, instanţa reţine că, în realitate, între părţi a intervenit un  alt doilea contract, cu o natură juridică diferită de cea a contractului de vânzare-cumpărare şi, în mod evident, cu efecte juridice specifice diferite.

Pe cale de consecinţă, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata preţului acestor bunuri este neîntemeiată, motiv pentru care urmează a fi respinsă.

În condiţiile admiterii în parte a cererii formulate şi în raport de prevederile art.274 şi art.276 C.proc.civ., instanţa urmează să admită în parte şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, urmând să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 177 lei reprezentând ? din cheltuielile efectuate de reclamant cu plata onorariului apărătorului angajat şi a taxei judiciare de timbru. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamantul G.N., domiciliat în mun. Rm. Vâlcea, str. George Enescu, nr.30, jud. Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta S.D., domiciliată în com. Pesceana, jud. Vâlcea.

Obligă pârâta la plata sumei de 300 lei către reclamant, reprezentând contravaloarea a 2 uşi din lemn şi 5 ferestre, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data de 03.03.2010 şi până la momentul plăţii efective.

Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii a 4 grinzi din lemn.

Obligă pârâta la plata sumei de 177 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.05.2010.

Preşedinte,  Grefier,

O.S. E.A.

Red.O.S./19 Mai 2010

Tehnored.AE/4 ex.

2

Domenii speta

Spete similare