Revendicare mobiliară

Prin art.494 alin.1 se creează pentru proprietar un drept de opţiune,între a păstra construcţiile şi a cere obligarea constructorului să le ridice. Aşadar numai proprietarul terenului are posibilitatea de a opta între cele două modalităţi arătate, constructorul,în funcţie de reaua sau buna sa credinţă putând numai beneficia de drepturile conferite de alin.3 şi 4,art.494 din acelaşi act normativ, respectiv dreptul de a cere valoarea materialelor şi preţul muncii încorporate,iar în prezenţa bunei sale credinţe dreptul de a i se  înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a i se plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

Prin acţiunea formulată la data de24.09.2007 şi înregistrată sub nr.7151/225/2007 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reclamantul B. Ghe. a chemat in judecată pe pârâta B. E. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la restituirea butucilor de viţă,şpalierilor din beton şi a sârmei situate pe terenul câştigat de pârâtă prin sen.civ.nr.1347/29.03.2006.

In motivarea acţiunii a arătat că prin sen.civ.nr.1347/29.03.2006 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost obligat să lase în plină proprietate pârâtei suprafaţa de 1253 mp situată în localitatea Malovăţ,pct. Lângă Osiac. Arată reclamantul că terenul a intrat în posesia sa în timpul vieţii autorilor comuni,aceştia pentru a arăta generaţiilor viitoare voinţa lor au cultivat terenul cu vie şi au aşezat rândurile de vie în mod diferit pentru a se cunoaşte hotarul stabilit.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Cererea a fost legal timbrată.

La termenul din 05.11.2007 pârâta a formulat întâmpinare şi cererea reconvenţională solicitând respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata folosului nerealizat pentru suprafaţa de 1253 mp pentru anii 2005-2006.

În motivarea acţiunii se arată că acţiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât proprietarul terenului este şi proprietarul construcţiilor aflate pe acest teren,putând să păstreze pentru el plantaţiile şi construcţiile executate de o altă persoană,urmând să plătească valoarea materialelor şi preţul muncii fără a se lua în considerare sporul de valoare. Cum prin sen.civ.nr.1347/29.03.2006 s-a stabilit că reclamantul a ocupat în mod abuziv suprafaţa de 1253 mp,pârâta în calitate de proprietar nu poate fi obligată să-i restituie butucii de vie şi celelalte elemente.

Cererea a fost legal timbrată.

Reclamantul au formulat răspuns la întâmpinare arătând că nu sunt de acord cu plata folosului nerealizat întrucât recolta de fân a fost luată de pârâţi.

Părţile au solicitat şi instanţa a încuviinţat în dovedire proba cu martori,fiind ascultaţi în această calitate C. R. şi P. I.,propuşi de către pârâta reclamantă şi expertiză în specialitatea agricultură,raportul întocmita de către expert G. C. fiind înaintat şi ataşat la dosarul cauzei.

Prin sen.civ.nr.nr.1552/24.03.2008,Judecătoria Dr.Tr.Severin a admis acţiunea şi cererea reconvenţională,a obligat pârâta să restituie reclamantului butucii de viţă,şpalierii din beton şi a sârmei situate pe suprafaţa de 660 mp şi să plătească reclamantului 336 lei cheltuieli de judecată,iar reclamantul să plătească pârâtei 841 lei despăgubiri şi 480 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii se reţine că deşi proprietarul terenului are dreptul de a păstra pentru sine plantaţia el este dator să plătească valoarea materialelor si preţul muncii potrivit art.494 c.civ., dar cum acesta se opune , este firesc să se procedeze la ridicarea acestor plantaţii şi materiale aferente, în cauză operând o îmbogăţire fără just temei pentru pârâtă iar în privinţa cererii reconvenţionale se apreciază că fructele naturale ale terenului se cuvin în puterea dreptului de accesiune pârâtei, iar cum aceasta a fost lipsită de aceste valori pe anii 2005-2006, ele fiind însuşite de către reclamant, se impune obligarea acestuia la plata contravalorii fructelor după ce s-au dedus din valorile stabilite, semănăturile, arăturile şi munca pusă de către reclamant.

Împotriva acestei sentinţa a formulat recurs pârâta arătând că în mod greşit a fost obligată să restituie reclamantului butucii de viţă,şpalierii din beton şi a sârmei situate pe suprafaţa de 660 mp şi că deşi acesta este constructor de rea credinţă instanţa a acordat reclamantului dreptul de opţiune.

Prin dec.civ.nr1054/R/08.09.2008,Tribunalul Mehedinţi a admis recursul pârâtei,a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.

În motivarea acestei hotărâri se reţine că prima instanţă a făcut o analiză simplistă a cauzei în raport de instituţia aplicabilă şi că ar fi trebuit analizat titlul asupra terenului,să stabilească momentul în care au fost făcute lucrările şi să stabilească întinderea obligaţiei de despăgubire,proprietarul terenului putând să opteze între soluţia indemnizării constructorului cu o sumă de bani egală cu valoarea materialelor şi preţul muncii,s-au să-i plătească o sumă de bani reprezentând sporul de valoare a terenului înregistrat ca urmare a efectuării plantaţiei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.Severin la data de 25.09.2008 sub nr.7800/225/2008.

La termenul din 29.10.2008,reclamantul prin apărător a arătat că solicită,în privinţa obiectului acţiunii,restituirea butaşilor,şpalierilor şi a sârmei,şi nu despăgubiri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sen.civ.nr.1347/29.03.2006 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr.2353/2005, reclamantul a fost obligat să lase în plină proprietate pârâtei suprafaţa de 1253 mp situată în localitatea Malovăţ,pct. Lângă Osiac. Pe o suprafaţă de aproximativ 500 mp din terenul pe care a fost obligat să-l restituie reclamantul a înfiinţat o plantaţie de vie cu susţinere pe şpalieri din beton şi sârmă iar cealaltă parte a fost ocupată cu fâneţe recoltată de reclamant până în anul 2006.Deşi reclamantul a fost obligat să lase în proprietate pârâtei suprafaţa arătată,în perioada 2005-2006 acesta a recoltat fânul de pe suprafaţa ocupată,fără a mai fi îndreptăţit.

Potrivit art.492 C.civ. orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra,iar potrivit art.494 alin.1 C.civ. dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă prin art.492 legiuitorul instituie o prezumţie de proprietate a construcţiilor sau plantaţiilor de pe pământul său,prin art.494 alin.1 se creează pentru proprietar un drept de opţiune,între a păstra construcţiile şi a cere obligarea constructorului să le ridice. Aşadar numai proprietarul terenului are posibilitatea de a opta între cele două modalităţi arătate, constructorul,în funcţie de reaua sau buna sa credinţă putând numai beneficia de drepturile conferite de alin.3 şi 4,art.494 din acelaşi act normativ,respectiv dreptul de a cere valoarea materialelor şi preţul muncii încorporate,iar în prezenţa bunei sale credinţe dreptul de a i se  înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a i se plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

Se pune întrebarea care este soluţia ce va fi adoptată de instanţă în măsura în care constructorul nu cerere cele arătate ci solicită restituirea materialelor încorporate ?

Potrivit art.129 alin.6 C.pr.civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Faţă de acestea cum reclamantul la termenul din 29.10.2008, a arătat că solicită,în privinţa obiectului acţiunii,restituirea butaşilor, şpalierilor şi a sârmei, şi nu despăgubiri,având în vedere cele precizate anterior în privinţa dreptului său de opţiune,instanţa în baza art.129 alin.6 C.pr.civ. şi art.492 C.civ.,va respinge acţiunea acestuia ca neîntemeiată.

Asupra cererii reconvenţionale,instanţa reţine că potrivit art.483 C.civ., fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsila), se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.

Cu toate acestea în măsura în care posesorul este de bună credinţă fructele se cuvin acestuia până în momentul în care încetează buna sa credinţă( art.485 C.civ.),aceasta marcând momentul când viciile titlului în baza căruia a dobândit posesia îi sunt cunoscute(art.487 C.civ.)

Faţă de acestea,instanţa reţine că reclamantul a intrat în posesia terenul restituit pârâtei,cu mult înainte de promovarea acţiunii în revendicare soluţionată prin sen.civ.nr.1347/29.03.2006,şi dacă până la momentul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată acesta a fost de bună credinţă,după acest moment ,în opinia instanţei buna lui credinţă a încetat astfel că începând cu anul 2005 nu mai era îndreptăţit să recolteze fânul de pe suprafaţa restituită. Susţinerea reclamantului în sensul că fânul a fost recoltat de către pârâtă nu poate fi primită de către instanţă întrucât martorii audiaţi în cauză au arătat că reclamantul a ridicat recolta de fân în anii 2005-2006.

Faţă de acestea apreciind întemeiată cererea reconvenţională,în baza art.483 şi 998 c.cic. instanţa va admite cererea reconvenţională şi va obliga reclamantul către pârâtă la plata a 841 lei reprezentând venitul nerealizat pe perioada 2005 – 2006.

În baza art.274 C.pr.civ.având în vedere soluţiile ce se vor pronunţa va obliga reclamantul către pârâtă la 1263 lei cheltuieli de judecată,constând în onorariu avocat,taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare