Contestaţie la executare. posibilitatea executării silite a statului

Potrivit art.371 ind.1 alin.1 C.pr.civ. obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau prin alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie.

Dacă acesta este principiul ce guvernează realizarea acelor obligaţii constatate prin înscrisurile enumerate de dispoziţia legală citată înseamnă că excepţia este realizarea în mod silit a obligaţiilor. În de faţă,  aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei titlurile intimaţilor puse în executare silită prin constituirea dosarelor de executare nr.276/E/2007 şi nr.288/E/2007 sunt pronunţate la data de 05.07.2007 şi 25.10.2007,adică cu aproximativ 5 luni şi respectiv o lună înainte de formularea cererilor de executare silită,ceea ce subliniază culpa contestatorului în executare de bunăvoie a obligaţiei constatate în cuprinsul titlului arătat. Este adevărat că prin Legea nr.110/25.04.2007 a fost modificată OG nr.22/2002 şi prin art. 2 al acestui act normativ s-a stabilit că dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată,acest termen curgând de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, astfel încât această procedură este suficient de transparentă încât să nu poată fi apreciată ca fiind un refuz la executare,însă nu este mai puţin adevărat că pe de o parte termenul de 6 luni nu amână executarea obligaţiei ci în acest termen trebuie făcute demersurile arătate de lege astfel încât să rezulte voinţa debitorului de a-şi executa obligaţia. Chiar dacă la dosarul cauzei s-a depus dovezi în sensul că au fost făcute demersuri în vedere obţinerii sumelor necesare executării hotărârilor definitive şi irevocabile,aşa cum se observă din cuprinsul acestora demersurile au avut ca rezultat plata unor sume mici comparativ cu nivelul creanţelor,astfel că la momentul soluţionării prezentei contestaţii dreptul de creanţă al intimaţilor nu este realizat,deşi de la momentul pronunţării sentinţelor civile ce constituie titlurile executorii a trecut aproximativ un an de zile.

Faţă de acestea se impun anumite precizări în legătură cu caracterul imperativ al termenului de 6 luni stabilit prin art.2 din OG nr.22/2002 precum şi concordanţa acestuia cu disp.art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Este adevărat că în cazul instituţiilor publice întrucât sumele ce ar urma să fie executate, stabilite prin hotărâri judecătoreşti, nu pot fi anticipate şi reţinute în bugetele acestora, însă nu este mai puţin adevărat că statul ca subiect de drept nu poate avea o poziţie privilegiată faţă de alte subiecte de drept. Chiar dacă contestatorul arată că a făcut nenumărate demersuri pentru găsirea unor surse de finanţare necesare realizării creanţei creditorilor, totuşi de la prima somaţie care aşa cum rezultă din cuprinsul contestaţiei, a fost efectuată la data de 03.03.2008, şi până la momentul soluţionării prezentei contestaţii au trecut aproximativ 6 luni, fără ca aceste demersuri să aibă o finalitate.

De altfel aşa cum se arată în  decizia de admisibilitate Karahalios  C. Greciei din 11 decembrie 2003, paragraful 23,” nu este oportun să se ceară unei persoane, care a obţinut o creanţă contra statului în urma unei proceduri judiciare, să iniţieze procedura executării pentru satisfacerea creanţei sale”,  mai mult dacă administraţia nu execută de bună voie hotărârea, iar creditorul apelează la executare silită, acest poate fi reţinut ca o circumstanţă agravantă. Aşa cum s-a arătat chiar dacă termenul de 6 luni arătat de OG nr.22/2002 este un termen rezonabil , instanţa nu poate să nu ia în considerare faptul că până la începerea executării contestatorul a avut la dispoziţie aproximativ 5 luni şi respectiv o lună pentru executarea obligaţiei, astfel că cele două termene amână în mod nejustificat executarea reprezentând de fapt o întârziere a executării, ce constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţie, intimaţi fiind practic obligaţi să apeleze la executare silită prin poprire,reglementată de 454 alin. 1 Cpr. Civ.

 Prin urmare ,chiar şi în situaţia în care ,în dreptul intern este posibilă executarea silită a statului,refuzul,omisiunea sau întârzierea nejustificată de a plăti suma de bani la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil ,protejat prin art.6 din Convenţie,cât şi dreptul de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul adiţional nr.1.

Cu privire la încetarea executării ca urmare a desfiinţării titlului executoriu deţinut de către intimaţii Mihai Mariana, Popa Adriana, Florea Liviu, Bordea Florin, Rusu Lucian, Cărbunaru Ionica, Panduru Silviu şi Lupu Gigel,instanţa apreciază susţinerea contestatorului ca întemeiată.

 Astfel deşi prin sentinţa civilă nr.846/05.07.2007,Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea acestora prin admiterea recursului de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr.203/28.01.2008, a fost respinsă acţiunea intimaţilor Mihai Mariana, Popa Adriana, Florea Liviu, Bordea Florin, Rusu Lucian, Cărbunaru Ionica, Panduru Silviu şi Lupu Gigel.

 Faţă de acestea cum prin art.372 C.pr.civ. executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu,constatând că titlul creditorilor arătaţi a fost desfiinţat,instanţa în baza art.404 alin.1,C.pr.civ.,va dispune anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 276/E/2007 cu privire la creditorii Mihai Mariana, Popa Adriana, Florea Liviu, Bordea Florin, Rusu Lucian, Cărbunaru Ionica, Panduru Silviu şi Lupu Gigel.

 În ceea ce priveşte calitatea de terţ poprit a Companiei Naţională Poşta Română SA. este adevărat că este posibil ca între acesta şi contestator să nu existe un raport juridic care ar avea ca finalitate transmiterea unor sume de bani, însă nimic nu ar fi împiedicat terţul poprit să invoce lipsa acestei calităţi şi nu contestatorul.

În lipsa unui astfel de raport contestatorul nu este afectat de măsura popririi şi implicit nu are interes în invocarea lipsei calităţii de terţ poprit a Companiei Naţională Poşta Română SA prin Direcţia Regională de Poştă Craiova.

 Prin adresa nr. 276/E/ 2007 / 09.06.2009 a BEJ Purcaru Marcel s-a comunicat instanţei faptul că sumele de bani virate de către terţul poprit au fost redistribuite către Ministerul Justiţiei, iar creditorii sus-menţionaţi nu au primit nicio sumă de bani.

 În acest fel, executarea silită nu a avut nicio urmare, nu a fost achitată nicio sumă de bani pentru titlul executoriu .

 Pentru toate aceste motive în baza art. 399 alin.1 C.pr.civ.,va admite în parte contestaţia,va anula formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 276/E/2007 cu privire la creditorii Mihai Mariana, Popa Adriana, Florea Liviu, Bordea Florin, Rusu Lucian, Cărbunaru Ionica, Panduru Silviu şi Lupu Gigel, va menţine celelalte forme de executare efectuate în dosar de executare nr. 276/E/2007 şi 288/E/2007

Domenii speta

Spete similare