Contestaţie la executare. Precizare a cadrului procesual sub aspectul părţilor. Introducere în termen.Imposibilitate acoperire debit executat silit din alt cont bugetar. Lipsă rea-credinţă debitor.

Sentinţă civilă 2017/02.06.2015, definitivă prin neapelare din 02.06.2015


1. Contestaţie la executare. Precizare a cadrului procesual sub aspectul părţilor. Introducere în termen.

2. Imposibilitate acoperire debit executat silit din alt cont bugetar. Lipsă rea-credinţă debitor.

1. Precizarea cererii de chemare în judecată prin indicarea părţilor intimate nu influenţează respectarea dispoziţiilor art. 715 alin.1 şi 2 C.proc.civ., atunci când în contestaţia la executare introdusă în termen reclamantul a menţionat care sunt actele de executare silită pe care le contestă, iar în textul de lege menţionat termenul de introducere a contestaţiei se raportează cu precădere a fi respectat în raport de contestarea actelor de executare silită şi a comunicărilor trimise de către executorul judecătoresc debitorului şi nu se raportează la indicarea expresă a intimatului creditor, lipsa acestei menţiunii exprese  fiind sancţionată în contextul aplicării altor dispoziţii legale, respectiv a prevederilor art.200 C.proc.civ..

2. Nu se poate reţine reaua-credinţă a debitorului instituţie publică care nu a putut achita creanţa din alte conturi bugetare, întrucât era ţinut să respecte prevederile art. 4 alin 3 şi 4 din Legea 500/2002 privind finanţelor publice, care interzic, sub rezerva atragerii răspunderii celor ce nesocotesc aceste norme, efectuarea operaţiunilor din alte surse şi în altă manieră decât potrivit scopurilor aprobate.

Termenul legal de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art.2 din OG nr. 22/2002 pentru achitarea creanţei în cazul inexistenţei fondurilor în instituţia publică debitoare este un termen de amânare a exigibilităţii creanţei cuprinse în titlu executoriu, această suspendare legală ori amânare legală a plăţii creanţei neputând constitui echivalentul unui refuz, întrucât doar un refuz efectiv de plată poate fi asimilat cu o încălcare a art. 6 din CEDO.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 2017/02.06.2015, definitivă prin neapelare

Instanţa a reţinut ca nefondate apărările intimatului prin care s-a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare in raport cu precizarea înregistrată la dosarul cauzei doar în data de 24.03.2015, peste termenul de 15 zile de la data comunicării actelor de executare.

Astfel, în aprecierea netemeiniciei acestor apărări ale intimatului, instanţa a considerat că prin precizarea de acţiune a contestatorului din data de 24.03.2015, prin care partea a indicat în fapt instanţei care sunt părţile intimate de la dosar, în urma solicitării făcute de instanţă pe marginea regularizării cererii de chemare în judecată cu obiect contestaţie la executare înregistrată la data de 18.03.2015 pe rolul Judecătoriei Satu Mare nu au fost încălcate dispoziţiilor art.715 al.1 şi 2 c.pr.civ incidente în materie cu referire la termenul procedural de formulare a unei contestaţii la executare.

Astfel, potrivit  dispoziţiilor art.715 al.1 şi 2 c.pr.civ  s-a statuat expres faptul că: (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie. (2) Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.

Ori, atât din actul de comunicare din data de 04.03.2015, care a fost recepţionat de contestator în data de 05.03.2015, al actelor de executare silită emise de BEJ MV în dosarul execuţional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015, respectiv încheiere de încuviinţare a executării silite prin poprire, înştiinţare intimat cu privire la această încheiere, încheiere privind cheltuielile de executare silită şi somaţie către intimat cu privire la ambele încheieri, cât şi prin raportare la data contestaţiei la executare înregistrată la data de 18.03.2015 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reiese fără echivoc respectarea termenului de 15 zile de introducere a contestaţiei la executare, în condiţiile cerute de dispoziţiilor art.715 al.1 şi 2 C.proc.civ..

Precizarea cererii de chemare în judecată prin indicarea părţilor intimate de la dosar nu a influenţat respectarea dispoziţiilor art.715 al.1 şi 2 C.proc.civ. de contestator în speţă, deoarece în cererea de chemare în  judecată contestaţia la executare a menţionat clar care sunt actele de executare silită pe care le contestă – respectiv cele emise de BEJ MV în dosarul execuţional nr. 36/2015, iar în textele de lege antemenţionate termenul de introducere a contestaţiei se raportează cu precădere a fi respectat în raport de contestarea actelor de executare silită şi a comunicărilor trimise de către executorul judecătoresc debitorului şi nu se raportează la indicarea expresă a intimatului creditor, lipsa acestei menţiunii exprese  fiind sancţionată în contextul aplicării altor dispoziţii legale respectiv a prevederilor art.200 C.proc.civ..

Pe fondul contestaţiei la executare, instanţa a apreciat-o ca fondată, argumentele pe baza cărora contestatorul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Satu Mare a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită emise de BEJ MV în dosarul execuţional nr. 36/2015 ca nelegale au fost considerate temeinice.

Astfel, din probele cu înscrisuri reiese clar că, încă înainte de a se fi comunicat contestatorului întocmirea unor acte de executare silită în dosarul execuţional nr. 36/2015 al BEJ MV, acesta la data de 03.03.2015 a întocmit o notă raport cu caracter solicitant adresată structurii militare ierarhic superioare pentru alocarea de fonduri în scopul efectuării plăţii către intimat, respectiv suma de 200 lei, care reprezintă creanţa deţinută de acesta din urmă prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă de completare dispozitiv din 12.12.2014 a sentinţei civile nr. 8113/2013 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, definitiva la 02.02.2015, în bugetul anului 2015 neexistând alocate iniţial sume pentru acoperirea creanţelor contestatorului în ce priveşte cheltuieli de judecată stabilite prin hotărâri judecătoreşti în sarcina sa.

Ca atare instanţa va respinge ca nefondată susţinerea intimatului cum că apreciază că a fost lipsit de bună credinţă contestatorul care nu a dorit să achite creanţa ce i-o datora de bunăvoie, înainte de a pretinde acest lucru pe calea executării silite.

Mai mult este evident faptul că nu putea sub nicio formă contestatorul să facă plata intimatului din alte conturi bugetare, deoarece trebuia să respecte prevederile art. 4 alin 3 şi 4 din Legea 500/2002 privind finanţele Publice, instituţiile publice, care interzic efectuarea operaţiunilor din alte surse şi altfel decât potrivit scopurilor aprobate, sub rezerva atragerii răspunderii celor ce nesocoteau aceste norme.

Totodată sub acest aspect contestatorul avea la îndemână o protecţie specială de a achita în termen de 6 luni creanţa datorată intimatului în baza titlului executoriu, dispoziţiile art.2 din OG nr.22/2002 stipulând că: „Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”

Potrivit dispoziţiilor art.2 din OG nr.22/2002 executorul judecătoresc sesizat de intimat trebuia să adreseze doar o notificare şi nu să îndeplinească alte acte de executare emise de BEJ MV în dosarul execuţional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015, respectiv încheiere de încuviinţare a executării silite prin poprire, înştiinţare intimat cu privire la această încheiere, încheiere privind cheltuielile de executare silită şi somaţie către intimat cu privire la ambele încheieri, aceste acte putând fi efectuate doar dacă în termen de 6 luni de la notificare, contestatorul debitor nu ar fi efectuat intimatului plata pentru creanţa cuprinsă în baza titlului executoriu - dispoziţiile art.3 din OG nr.22/2002 stipulând că „În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.”

Sunt nefondate actele de executare emise de BEJ MV în dosarul execuţional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015, respectiv încheiere de încuviinţare a executării silite prin poprire, înştiinţare intimat cu privire la această încheiere, încheiere privind cheltuielile de executare silită şi somaţie către intimat cu privire la ambele încheieri, deoarece acestea au presupus nu numai întocmirea de acte de executare propriu zisă înainte de a expira termenul legal de 6 luni prevăzut potrivit dispoziţiilor art.2 din OG nr.22/2002 pentru achitarea creanţei în cazul inexistenţei fondurilor în instituţia publică debitoare dar şi cu impunerea nelegală a unui termen de o singură zi de efectuare a plăţii de către contestator de la comunicarea actelor de executare emise de BEJ MV în dosarul execuţional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015 şi ataşate la comunicare aşa cum se arată expres în cuprinsul somaţiei din data de 03.03.2015.

Termenul legal de 6 luni prevăzut potrivit dispoziţiilor art.2 din OG nr.22/2002 pentru achitarea creanţei în cazul inexistenţei fondurilor în instituţia publică debitoare, este un termen de amânare a exigibilităţii creanţei cuprinse în titlu executoriu – şi el în speţă a fost justificat de contestator în virtutea înscrisurilor notă raport şi a extrasului referitor la exerciţiul bugetar – astfel că în raport de aceste date la momentul notificării contestatorului de executorul judecătoresc MV adică data de 05.03.2015 creanţa intimatului nu mai avea caracter exigibil ea fiind suspendată legal pe un termen de maxim 6 luni în funcţie de alocarea  bugetară a resurselor necesare acoperirii creanţei.

Lipsa caracterului exigibil al creanţei la data de 05.03.2015 influenţează caracterul legal al actelor de executare emise de BEJ MV în dosarul execuţional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015, acestea fiind nelegale şi emise cu încălcarea dispoziţiilor art.663 c.pr.civ. care prevăd expres faptul că: „(1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. (2) Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. (3) Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. (5) Creanţele cu termen şi cele condiţionale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparţinând debitorului.”

Atât exigibilitatea suspendată legal cât şi caracterul condiţional reţinute în context al creanţei intimatului impusă de dispoziţiilor art.663 c.pr.civ. coroborate cu dispoziţiile art.2 din OG nr.22/2002 incidente şi justificate de contestator în speţă potrivit înscrisurilor antemenţionate - sunt mai presus de orice dubiu şi ca atare urmează a fi reţinute de instanţă în litigiul de faţă.

Instanţa apreciază ca nefondate apărările intimatului privind jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului, demersurile contestatorului de alocare a fondurilor pentru plata creanţei  datorate către intimat fiind, aşa cum s-a arătat mai sus, iniţiate înaintea notificării de către executorul judecătoresc MV, iar executarea creanţei având un caracter legal de suspendare a exigibilităţii pentru situaţii speciale care în speţă au şi fost dovedite de contestator – această suspendare legală ori amânare legală a plăţii creanţei neputând constitui echivalentul unui refuz - doar un refuz efectiv de plată putând fi asimilat efectiv cu o încălcare a art. 6 din CEDO, care ar fi justificat a se reţine astfel şi incidenţa jurisprudenţei Curţii europene a drepturilor omului în Cauza Şandor împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei, Cauza Costin împotriva României şi Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei ce s-au invocat de intimat în această privinţă.

Mai mult, contestatorul a dovedit că abia la data de 03.04.2015 a primit sentinţa civilă de completare dispozitiv din 12.12.2014 a sentinţei civile nr. 8113/2013 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, definitiva la 02.02.2015.

Instanţa a mai reţinut şi apărările orale ale contestatorului prin reprezentantul său din şedinţa publică din 02.06.2015, care a subliniat faptul că în prezent a achitat creanţa în sumă de 200 lei intimatului, iar acesta nu a contestat la dosar respectivele afirmaţii.

În consecinţă instanţa în temeiul dispoziţiilor art.663 c.pr.civ. coroborate cu dispoziţiile art.2 din OG nr.22/2002, a textelor de lege şi a considerentelor expuse mai sus a admis ca fondată contestaţia la executare formulată de contestator şi a dispus anularea tuturor formelor de executare silită emise de BEJ MV în dosarul execuţional nr. 36/2015, ca nelegale.