Divorţ, gravitatea motivelor invocate; interesul superior al copilului văzut şi prin jurisprudenţa cedo (cazul ignaccolo-zenide contra româniei; program de vizitare minor

Sentinţă civilă 1352 din 12.03.2008


DOSAR NR.537/225/2008 - divorţ -

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Părţile s-au căsătorit la data de 14.02.2004 şi din căsătorie a rezultat minora Văcărescu Nicoleta Maria-Iasmina, născută la 01.03.2004 iar acestea s-au înţeles bine până în anul 2005 când pârâtul reclamant a plecat la muncă în străinătate.Deşi acesta precizează că reclamanta pârâtă are legături cu alţi bărbaţi susţinerea sa nu poate fi primită de către instanţă. Cele declarate de către martorul Văcărescu,mama acestuia nu vor fi reţinute de către instanţă având în vedere gradul de rudenie existent ,iar cele declarate sub aspectul analizat nu se coroborează cu cele declarate de ceilalţi martori.

Prin urmare cum chiar pârâtul reclamant precizează că în prezent are o relaţie cu o altă femeie,instanţa apreciind că relaţiile de căsătorie sunt grav şi iremediabil vătămate,căsătoria nemaiputând continua şi că pârâtul prin atitudinea sa este vinovat de destrămarea acestor relaţii,angajarea întro relaţie extraconjugală ducând la încălcarea principiilor ce stau la baza unei căsătorii, încredere şi respect reciproc, în baza art.38 alin.1 C.fam. va admite acţiunea şi în parte cererea reconvenţională şi va dispune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului reclamant.

Cu privire la cererea reclamantei pârâte de a reveni la numele avut anterior căsătoriei, întrucât între părţi nu a intervenit o înţelegere în legătură cu acest aspect, în baza art.40 alin.3 C.fam instanţa o va admite şi va dispune ca aceasta să revină la numele avut anterior căsătoriei,acela de FILIMON.

În ceea ce priveşte cererea de încredinţare a minorei rezultate din căsătorie,instanţa reţine că în prezent minora locuieşte cu mama sa la domiciliul acesteia şi că urmează cursurile grădiniţei din localitatea Hinova.

La soluţionarea cererii de divorţ judecătorul este obligat ca la soluţionarea cererilor accesorii divorţului,cum ar fi cea referitoare la încredinţarea copiilor minori,obligaţia de întreţinere,folosirea locuinţei,să ţină seama de interesele minorilor,autorităţile având obligaţia de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinţilor sunt în conflict,iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-şi exprima ei înşişi în mod clar preferinţele,interesele superioare ale acestora să fie promovate( Cauza Ignaccolo-Zenide c. României). Faţă de acestea se cuvine a se stabili care este sau mai de grabă ce formă trebuie să îmbrace interesul superior al copilului. Pentru a cuprinde în întregime noţiunea de interes al minorului un prim aspect este cel privitor la vârsta minorului,care deşi nu este un criteriu determinant este suficient de important astfel încât să fie avut în vedere cu prioritate. Astfel minorul părţilor are doar vârsta de 3,6 ani,vârstă la care încep să se dezvolte anumite legături afective cu persoanele cu care locuieşte,creându-se astfel legături care nu au la bază decât gradul de ataşament al minorului faţă de unul sau altul dintre părinţi. Gradul de ataşament este dat apropierea existentă între minor şi părintele său de a lungul unei perioade mai mari de timp şi a comportamentului părintelui faţă de copil. În cauză minorul părţilor locuieşte împreună cu mama sa de aproximativ 2 ani şi jumătate în toată această perioadă reclamantul văzându-l pe minor doar o singură dată,fiind evident că pentru minor reclamantul nu intră în categoria persoanelor de care este ataşat emoţional,afectiv.

În concluzie interesul superior al minorului presupune,având în vedere criteriile arătate mai sus,ca acesta să locuiască şi să fie în aproprierea persoanelor de care este legat afectiv,astfel încât dezvoltarea sa fizică,morală şi socială să nu fie afectată de diferiţi factori cum ar fi cel schimbarea bruscă a mediului în care a locuit şi a trăit până în acest moment.

Pentru toate aceste motive,în baza art.42 alin.1 C.fam,instanţa apreciind că este în interesul minorului,va încredinţa reclamantei pârâte spre creştere şi educare pe minora Văcărescu Nicoleta Maria-Iasmina, născută la 01.03.2004.

Având în vedere dispoziţiile art.86 şi art.107 C.fam. prin care se consacră dreptul copilului minor de a primi întreţinere de la părinţii săi,cât şi dispoziţiile art.94 alin.3 C.fam. prin care se stabilesc limitele între care se stabileşte cuantum acestei întreţineri,precum şi veniturile obţinute de către pârâtul reclamant,va admite cererea şi-l va obliga pe acesta,în beneficiul minorei la plata unei pensii de întreţinere lunară majorată de la 97 lei la 120 lei lunar,începând cu data de 24.01.2008 şi până la majorat.

Cu privire la cererea pârâtului reclamant de stabilire a unui program vizitare minori,având în vedere dispoziţiile art.43 alin3 C.fam,potrivit cărora părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesional,prin dispoziţia arătată consacrându-se aşadar dreptul fiecărui părinte de a veghe asupra creşterii şi educării copiilor săi,apreciind că este şi în interesul minorei de a păstra o legătură afectivă cu părintele acesteia,va admite cererea şi o va obliga pe reclamanta pârâtă  să permită pârâtului reclamant  să aibă legături personale cu minorul după următorul program:

- prima şi ultima săptămână din cursul unei luni,începând de vineri ora 15.00,până duminică ora 15.00;

- a doua zi a sărbătorilor de Paşti şi Crăciun,începând cu ora 11.00 şi până a doua zi ora 11.00;

- trei săptămâni în timpul concediului de odihnă al pârâtului în cursul a lunii iulie, pârâtul va lua şi înapoia minora de la şi la  domiciliul reclamantei.

La stabilirea acestui program,deşi minorul are o vârstă destul de fragedă,instanţa a avut în vedere necesitatea ca în interesul acestuia,încă de la o vârstă fragedă să poată avea o legătură afectivă şi cu acel părinte căruia nu i-a fost încredinţată spre creştere. În lipsa unei astfel de legături interesul acestuia poate fi prejudiciat deoarece este lipsit şi de prezenţa,este drept de scurtă durată,a tatălui său.Dacă acesta este interesul copilului cu atât mai mult pentru realizarea sa trebuie ca acest copil să poată sta şi cu tatăl său mai ales în condiţiile în care în luna iulie a anului 2008 când va fi luat de acesta pentru trei săptămâni va avea aproximativ 4,6 ani,vârstă la care un copil începe deja să înţeleagă afecţiunea cei este acordată.

În baza art.276 C.pr.civ.,având în vedere soluţiile ce vor fi pronunţate ,va compensa cheltuielile de judecată.