În cazul bunurilor aflate în indiviziune, actele de administrare ce sunt profitabile tuturor pot fi efectuate chiar de către unul dintre coproprietari, cu privire la întregul bun.

Prin cererea inregistrata pe rolul  Judecătoriei C, reclamanta X a chemat in judecata pe pârâtii A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna:

-partajul averii succesorale raportat la bunurile rămase de pe urma defunctului SI, respectiv: stabilirea masei partajabile,calităţii de mostenitor, stabilirea cotelor ce se cuvin, partajarea raportat la cotele stabilite a fructelor rezultate din contractele de arendă incheiate cu privire la bunurile mostenite, de la data incheierii contractelor.

In motivarea cererii reclamanta arata ca SI a decedat în anul 1966, rămânând mostenitori legali: sotia supravietuitoare si trei fii toti decedati la data promovării actiunii.

 Reclamanta a arătat că, de pe urma decesului defunctului SI au rămas următoarele bunuri:

-o suprafaţă de teren agricol de 8,00 ha, dobândită în baza Titlului de proprietate eliberat de Comisia pentru Stabilirea dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

-o suprafaţă de teren agricol de 10,00 ha, dobândită în baza Titlului de proprietate eliberat de Comisia pentru Stabilirea dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

o suprafaţă de teren agricol de 3,88 ha, dobândită în baza Adresei primăriei. A arătat, de asemenea, că în anul 2000, s-a încheiat  contractul de arendă prin care arendasul se obligă anual, la plata arendei în bani sau natură, reprezentând contravaloarea a 600kg/ha echivalent grâu.

- în anul 2003-16.000.000 lei, în anul 2004-24.000.000 lei, în anul 2005-28.800.000lei, rezultând un total de 68.800.000lei, neimpărtit către toti mostenitorii de drept, motiv pentru care s-a solicitat partajarea sumei totale respective.

Pârâtii au formulat intâmpinare prin care au solicitat pe cale de exceptie exceptia necompetentei teritoriale a judecătoriei

Cererea de chemare in judecată a fost precizată de reclamantă în sensul că  beneficiarii partajării bunurilor sunt moştenitorii în viată, în cauză fiind vorba de succesiuni succesive, deoarece bunurile supuse partajării sunt bunuri ce provin de la autor defunct SI, iar cererea o reprezintă dezbaterea unor moşteniri succesive care vizează bunurile, de aceea trebuie private ca un tot unitar, acţiunea unică tinzând în final la problemele legate de ultima succesiune.

S-a argumentat în sensul că, pentru cei patru defuncţi morţi ulterior autorului comun, nu ne aflăm in prezenta unor cereri accesorii, iar prorogarea legală de competentă nu poate opera cu încălcarea normelor de competentă teritorială exclusivă .

 S-a mai menţionat că mostenirile sunt successive si privesc aceleasi bunuri, iar practica judiciară este in sensul că pot fi rezolvate ca un tot unitar, competenta teritorială apreciindu-se în functie de ultimul domiciliu al ultimului defunct.

Prin sentinţa Judecătoria a admis exceptia necompetentei teritoriale raportat la art.14 punct 2, coroborat cu art.13 punct 1 Cod de procedură civilă.

Împotriva sentinţei menţionate a formulat recurs reclamanta, recursul fiind  respins ca nefondat.

Instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei.

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României a fost soluţionat conflictul de competenţă fiind stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine urmatoarele:

Din titlurile de proprietate eliberate de Comisia pentru Stabilirea dreptului de Proprietate asupra Terenurilor reiese că le-a fost  reconstituit dreptul de proprietate de pe urma numitului SI asupra suprafeţelor de 10 ha de teren extravilan, 8 ha de teren extravilan, 2 ha de teren extravilan şi 1,68 ha de teren extravilan.

Instanţa constată că potrivit art. 8, 11,36 şi 48 din Legea nr. 18/1991 stabilirea 8 reconstituirea) dreptului de proprietate se face la cerere depusă de foştii proprietari sau moştenitorii lui. Dacă moştenitorii fostului proprietar nu au formulat cererea prevăzută de lege, nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate. Aşadar se constată că deşi au acceptat pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar moştenirea lăsată de fostul proprietar al terenului decedat, prin derogare de la principiul indivizibilităţii opţiunii succesorale, pot renunţa prin abstenţiune la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. În privinţa terenului ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea numai prin cererea pe care o fac comisiei ( art. 13 alin. 2 din  Legea nr. 18/1991).

De asemenea potrivit art. 13 alin. 3 din  Legea nr. 18/1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.

Astfel în cauza de faţă au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor menţionate mai sus doar cei ce sunt menţionaţi în aceste titluri respectiv.

Ceilalţi moştenitori respectiv deoarece nu au formulat cererea prevăzută de lege, nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate.

Potrivit art. 13 alin. 3 din  Legea nr. 18/1991 instanţa va stabili calitatea şi cotele ce li se cuvin moştenitorilor înscrişi în titlurile de proprietate care prin formularea cererii de retrocedare au acceptat moştenirea în ceea ce priveşte această suprafaţă teren.

Din actele de stare civilă şi înscrisurile depuse la dosar şi prevederile art. 13 alin. 3 din  Legea nr. 18/1991 se vor stabili  calitatea şi cotele moştenitorilor cu privire la masa succesorală.

Cu privire la partajarea sumelor de bani rezultate din administrarea bunurilor din masa succesorală instanţa constată că acestea bunuri au fost arendate iar veniturile obţinute au fost folosite pentru achitarea taxelor şi împărţite între coindivizari.

Astfel prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauză toţi moştenitorii trecuţi în titlurile de proprietate au intrat în posesia masei succesorale rămânând însă în indiviziune. Fructele au fost obţinute prin arendarea acestor terenuri. Astfel în cazul bunurilor aflate în indiviziune,  actele de administrare ce sunt profitabile tuturor pot fi efectuate chiar de către unul dintre coproprietari, cu privire la întregul bun. În cauza de faţă SE a arendat suprafeţele de teren respective şi a achitat taxele aferente acestor terenuri. De asemenea sumele de bani obţinute au fost împărţite, ceea reprezintă un partaj voluntar al fructelor rezultate din administrarea acestor bunuri.

În aceste condiţii cererea pârâtei de împărţire a sumelor de bani ce au fost obţinute din arendare este neîntemeiată cât timp aceste sume nu se mai află la pârâta care a încheiat contractul de arendare ci au fost deja împărţite.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la 08.05.2012.

Domenii speta

Spete similare