Lipsa veniturilor victimei la data accidentului. Despăgubiri civile. La solutionarea capatului de cerere având ca obiect prestatie periodica în favoarea minorului, la venitul minim pe economia nationala, având în vedere că victima, tatăl minorului nu...

Lipsa veniturilor victimei la data accidentului. Despăgubiri civile. La solutionarea capatului de cerere având ca obiect prestatie periodica în favoarea minorului, la venitul minim pe economia nationala, având în vedere că victima, tatăl minorului nu avea venituri la data când a decedat.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria a fost trimis în judecată, in stare de libertate,  inculpatul  X pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1-3 Cod penal, art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reţinându-se că, noaptea, conducând pe drum public, un autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, a produs un accident de circulaţie soldat cu decesul numituluiA.

În sedinţa publică Reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prev. de art. 178 alin. 1-3 Cod penal, art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în infracţiunea prev. de art. 178 alin. 1-3 Cod penal, motivat de faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că cele două fapte nu mai sunt în concurs real şi că infracţiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 este absorbită în infracţiunea prev. de art . 178 alin. 3 teza I din Codul penal, situaţie în care există o singură infracţiune complexă.

 După punerea în discuţie a  cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de Reprezentantul Ministerului Public, luând concluziile de respingere ale apărătorului ales al inculpatului, în temeiul art. 334 din C.proc.pen., raportat la Decizia nr. 1/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţele de judecată, instanta a admis cererea şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prev. de art. 178 alin. 1-3 Cod penal, art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracţiunea complexă de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, raportat la Decizia nr. 1/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Apărătorul ales al inculpatului, raportat la pct. 3 din Decizia nr. 1/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a solicitat ulterior acestei schimbări de incadrare admisă,  schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 178 alin. 1-3 Cod penal, art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 în infracţiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, arătând că s-a făcut, în cauză, o expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a alcoolemiei, prin care s-a stabilit concentraţia alcoolică din sângele inculpatului, respectiv de 0,65 g%, sub limita legală.

Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de apărătorul ales al inculpatului, din infracţiunea prev. de 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în infracţiunea prev. de art. 178 alin. 2 din Codul penal, raportat la punctul 3 din Decizia nr. 1/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa, văzând raportul de expertiză medico-legală nr. 1087/I/09 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, prin care s-a stabilit că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie în creştere de cca. 0,65 g%0, însă, prin acest raport se precizează expres că rezultatele obţinute au caracter strict teoretic şi nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, precum şi faptul că valoare indubitabilă de probă ştiinţifică obiectivă, care exprimă îmbibaţia reală este cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării, văzând analizele şi alcolemiile stabilite prin prelevarea sângelui, probe de asemenea administrate în faza de urmărire penală, din care s-a reţinut, prin buletinul de analiză toxicologică a că, la ora 335 inculpatul avea o alcoolemie de 1,20 g/l alcool pur în sânge, iar o oră mai târziu de 1,00 g/l alcool pur în sânge, instanţa a  respins schimbarea încadrării juridice solicitate de apărătorul ales al inculpatului, neexistând mijloc de probă certă că inculpatul ar fi avut la data săvârşirii faptei îmbibaţie alcoolică sub limita legală.

Seara, inculpatul a plecat de la domiciliul său, la discoteca cu autoutilitara.

La discoteca, inculpatul a consumat cantitatea de 1 litru bere,100mi vodcă in intervalul orar 01.45-02.45, conform propriilor decalaratii, aflate la dosar.

La discotecă se afla si victima A, insotit de fratii săi, victima consumând bere, in timpul programului de discotecă, conform declaratiei martorilor audiati, in ambele faze ale procesului penal.

Dimineata în timp ce inculpatul se deplasa având viteza in premomentul accidentului de 121 km/h, ajungând in dreptul discotecii, l-a accidentat mortal pe numitul A. In momentul impactului victima iesise pe carosabil ( dincolo de axul drumului, pe contrasens pe directia de mers a autoturismului inculpatului, conform declaratiilor martorilor audiati in fza de cercetare judecătorească, făcând un semn, probabil de oprire, către masina inculpatului). A fost  lovit cu partea dreaptă faţă a autovehiculului si proiectat la o distantă de peste 50 m, finalmente izbit violent de un copac aflat pe marginea drumului, decedând pe loc.

După impact, inculpatul a pierdut controlul masinii conduse, in fată deschizîndu-i-se air-bagul, autoturismul rulând cu pe carosabil mai multe zeci de metri, după care a părăsit drumul public/carosabilul, iesind in décor.

La scurt timp după producerea accidentului, s-a demarat cercetarea la faţa locului de către organele de politie, inculpatul fiind testat cu aparatul etilotest Drager, rezultând valoarea de 0,61 mg/l  alcool in aerul respirat, fapt ce a determinat conducerea sa la Spital unde i-au fost prelevate probe de sânge, in vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie rezultă că, la ora 03.35, inculpatul avea alcoolemia de 1,20 mg/l alcool pur în sânge, iar, o oră mai târziu, de 1,00 g/l alcool pur în sânge, curba fiind descendentă, de unde rezultă că, anterior, la data producerii efective a accidentului, inculpatul poate să fi avut chiar alcoolemie mai mare.

Fiind contestatevalorile alcoolemiei, prin s-a concluzionat că valoarea teoretică a alcoolemiei inculpatului era de 0,65g%.

Însă raportat la valoarea stiintifică conferită calcului alcoolemiei prin prelevare de probe biologice de actele normative in materie, instanta va retine alcoolemia inculpatului rezultată din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie.

Se are in vedere inclusiv faptul că valoarea de 0,65% rezultă dintr-un calcul retroactiv, care reprezintă o valoare pur teoretică, nu are susţinere ştiinţifică, aşa cum au buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei.

Prin Raportul de expertiza tehnică auto realizată în cauză s-a concluzionat că viteza de circulaţie a autoturismului, în premomentul producerii accidentului, a fost de 121 km/h. Inculpatul a încălcat prevederile art 49  din OUG nr.195/2002 referitoare la limitarea de viteză, in localitate, la maxim 50 km/h, respectiv art.87 alin.1 din acelasi act normativ, având imbibatie in sânge mai mare decât maximul prevăzut de lege, iar victima a încălcat prevederile art.72 alin.3 din OUG nr.195/2002 republicată, referitoare la modalitatea de traversare a drumurilor publice fără marcaj pietonal sau alte indicatoare. Accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă circula cu viteza legală admisă în localitate (50 km/h) sau victima A se asigura că traversarea şoselei se face în condiţii de siguranţă, concluzia fiind in sensul că accidentul ar fi putut fi evitat de ambii perticipanti la trafic, acestia având culpă concurentă de 50% fiecare, in producerea accidentului.

Prin Suplimentul de expertiză la raportul de expertiză tehnică auto s-a concluzionat  că producerea accidentului s-a datorat stării de pericol creată de victima, prin faptul angajării în traversarea drumului public, fără o prealabilă asigurare, respectiv că accidentul putea fi evitat dacă autoturismul rula cu 18 km/h, nu si in cazul deplasării autovehiculului cu o viteză maxim legală admisă pe segmentul de drum, respectiv 50 km/h, culpa retinută fiind de 60% a victimei pieton si 40% a inculpatului.

Retinând că ambele rapoarte indică o culpă comună concurentă, raportat la circumstantele reale si personale ale părtilor implicate in accident, instanta va retine exclusiv concluziile din expertiza tehnică auto realizată initial în cauză, prin care s-a concluzionat că viteza de circulaţie a autoturismului în premomentul producerii accidentului a fost de 121 km/h. Inculpatul a încălcat prevederile art 49  din OUG nr.195/2002 referitoare la limitarea de viteză, in localitate, la maxim 50 km/h, respectiv art.87 alin.1 din acelasi act normativ, având imbibatie in sânge mai mare decât maximul prevăzut de lege, iar victima a încălcat prevederile art.72 alin.3 din OUG nr.195/2002 republicată referitoare la modalitatea de traversare a drumurilor publice fără marcaj pietonal sau alte indicatoare. Accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă circula cu viteza legală admisă în localitate (50 km/h) sau victima se asigura că traversarea şoselei se face în condiţii de siguranţă, concluzia fiind in sensul că accidentul ar fi putut fi evitat de ambii perticipanti la trafic.

Raportat la latura civilă a cauzei au fost audiati părinţii victimei respectiv partea vătămată B, din relatia cu care victima are minorul C/parte vătămată a cauzei prin reprezentant legal B. Acestia au precizat că nu se constituie parte civilă, cu daune materiale sau morale, solicitând doar obligarea inculpatului la plata unei prestatii periodice lunare, conform legii, până la majoratul copilului victimei, minorul C.

Potrivit art.998 – 999 Cod civil autorul prejudiciului este obligat să acopere prejudiciul efectiv produs victimei. La stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei. Aceste elemente pot fi avute în vedere eventual numai la stabilirea modalităţii de plată a despăgubirilor (sumă globală sau plată sub formă de rate).

Gravitatea vinovăţiei nu constituie în principiu un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul prejudiciului răspunzând integral, chiar şi pentru culpa cea mai uşoară. Prejudiciul va trebui să fie reparat de către autor integral, indiferent dacă l-a prevăzut sau nu în momentul săvârşirii faptei, sau dacă fapta este săvârsită cu intentie sau din culpă.

Pe de altă parte obligaţia de despăgubire instituită de art.998-999 Cod civil nu distinge asupra prejudiciului astfel încât este supus reparării atât prejudiciul material produs prin încălcarea unui drept patrimonial cât şi prejudiciul moral produs prin vătămarea unor drepturi nepatrimoniale sau a unor interese legal ocrotite.

Instanta se va raporta, la solutionarea capatului de cerere având ca obiect prestatie periodica în favoarea minorului, la venitul minim pe economia nationala, având în vedere că victima, tatăl minorului nu avea venituri la data când a decedat.

Asadar, în temeiul art. 14 C.proc.pen coroborat cu  art. 346 C.proc.pen., raportat la art.998-999 C.civ., va admite actiunea civilă formulată de de partea vătămată, prin reprezentant legal şi va obliga inculpatul la plata sumei, către minorul prin reprezentantul legal, cu titlu de daune materiale, sub forma prestatiei periodice, pana la majoratul acestuia.

Instanta va obliga inculpatul singur la plata acestor prestatii, având in vedere că în procesul penal, Fondul de protecţie a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurat, conform Deciziei ICCJ nr.3/2010.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare la 21.06.2011.

Domenii speta

Spete similare