Roprietate privată. Revendicare imobiliară. Despăgubiri pentru lipsa de folosinţă.

Sentinţă civilă 310 din 13.02.2008


JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR.  310/C DIN DATA DE 13.02.2008

Proprietate privată. Revendicare imobiliară. Despăgubiri pentru lipsa de folosinţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia  la data de 04.09.2006 reclamanţii R. M.  şi R.G. au chemat în judecată pe pârâţii V. V. şi V.L. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de aproximativ 30 mp teren situat în mun. Mangalia, str. ….şi construcţia edificată pe acest teren, obligarea pârâţilor la plata sumei de 4200 lei( echivalentul sumei de 1200 Euro) reprezentând lipsa de folosinţă  a terenului şi a construcţiei pe o perioadă de 1 an, şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au dobândit imobilul situat în compus din teren în suprafaţă de 461,85 mp şi o construcţie anexă în suprafaţă de 240,62 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP J. V. iar prin încheierea nr. …./12.10.2005 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate.

S-a mai arătat faptul că reclamanţii au dobândit imobilul de la SC  X SRL, care,  anterior perfectării actului de vânzare-cumpărare, se adresase Primăriei Municipiului Mangalia pentru autorizarea desfiinţării construcţiei edificate pe acest teren, a obţinut certificatul de urbanism nr. …/2005 şi autorizaţia de desfiinţare a construcţiilor nr. …/13.09.2005 iar prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 12.10.2005 a fost demolată aproape întreaga construcţie.

Reclamanţii au mai arătat că nu a fost posibilă demolarea în întregime a construcţiei întrucât pârâţii, care aveau o anexă lipită de construcţia reclamanţilor, au procedat la edificarea unui zid în continuarea anexei lor, în partea vestică a anexei propusă pentru demolare, ocupând astfel abuziv, sub pretextul că le aparţine, o porţiune de aproximativ 30 mp teren din proprietate reclamanţilor.

S-a mai arătat faptul că reclamanţii le-au solicitat pârâţilor, prin intermediul notificării nr. ../25.07.2005 emisă de executorul judecătoresc, să desfiinţeze zidul ridicat abuziv, iar prin notificarea nr. …/16.08.2006 le-au solicitat demolarea zidului şi plata sumei de 100 euro/lună începând din luna iulie 2005 şi până la îndeplinirea obligaţiei, sumă reprezentând lipsa de folosinţă a terenului timp de mai bine de 1 an.

Reclamanţii au evaluat  terenul litigios la suma de 750 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 Cod civil, art. 998-999 Cod civil şi art. 274 Cod procedură civilă.

Cererii i-au fost anexate copii de pe înscrisuri.

În şedinţa publică din data de 16.01.2008 reclamanţii şi-au majorat câtimea obiectului cererii de obligare a pârâţilor la acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă a terenului litigios la suma de 5600 lei.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii în revendicare pentru următoarele motive: pârâţii posedă terenul litigios din anul 1970, în baza deciziei nr. …./08.04.1970 a fostului Consiliu Popular Mangalia, au edificat pe teren o locuinţă, în baza autorizaţiei de executare lucrări nr. …/1970, au împrejmuit terenul încă din anul 1970 şi gardurile nu au suferit până în prezent modificări şi au devenit proprietari asupra unui teren în suprafaţă de 680 mp în baza deciziei nr. … din 04.05.1993 a Consiliului Judeţean Constanţa.

 S-a arătat de către pârâţi faptul că din analiza actelor de proprietate ale reclamanţilor şi a documentaţiei cadastrale întocmite cu privire la terenul reclamanţilor  rezultă ca aceştia deţin în proprietate o suprafaţă de 461,85 mp de teren şi  posedă în fapt suprafaţă de 462 mp teren iar din cererea de chemare în judecată nu rezultă despre ce construcţie este vorba şi nici că aceasta s-ar afla pe terenul pârâţilor.

Cu privire la cererea de reparare a prejudiciului constând în lipsa de folosinţă a imobilului, pârâţii au solicitat respingerea ca nefondată cu motivarea că nu au ocupat şi nu au folosit în mod abuziv suprafaţa de teren litigioasă iar din procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor anexat cererii rezultă că la data de 12.10.2005 construcţia a cărei desfiinţare a fost autorizată era demolată în întregime.

În dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a probei cu expertiză tehnică imobiliară.

În combaterea cererii, pârâţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

Apreciind că probele solicitate de părţi sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, instanţa le-a încuviinţat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, în vederea soluţionării cererii formulate de reclamanţi,  instanţa a  reţinut următoarea situaţie de fapt.

Reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. Mangalia, jud. Constanţa, compus din teren intravilan  în suprafaţă de 461,85 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC X SRL şi autentificat de BNP J. V.

Potrivit menţiunilor din contractul anterior menţionat, pe terenul dobândit de reclamanţi se afla o  construcţie anexă  în suprafaţă de 240,62 mp.

Societatea vânzătoare a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat reclamanţilor prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Municipiul Mangalia şi autentificat de BNP J. V.

Dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului litigios a fost intabulat.

Prin autorizaţia de desfiinţare eliberată de Primăria Municipiului Mangalia s-a autorizat demolarea construcţiei anexă edificată pe terenul reclamanţilor, lucrare a cărei finalizare a fost constatată prin procesul-verbal întocmit de Primăria Municipiului Mangalia în prezenta reclamantului.

Prin decizia nr. …/08.04.1970 a fostului Consiliu Popular Mangalia pârâtului V.V. i-a fost atribuit în folosinţă veşnică, în vederea edificării unei locuinţe, o suprafaţă de 200 mp teren în intravilanul Municipiului Mangalia.

Prin decizia nr. …din 04.05.1993 a Consiliului Judeţean Constanţa s-a dispus trecerea în proprietate pârâtului V. V. a terenului în suprafaţă de 680 mp situat în mun. Mangalia, deţinută în baza deciziei nr. …/08.04.1970 a fostului Consiliu Popular Mangalia.

Cu prilejul măsurătorilor efectuate de expertul topograf desemnat în cauză s-a constatat că terenurile aflate în proprietatea părţilor se învecinează, reclamanţii, proprietari ai suprafeţei de 461,85 mp teren,  posedă în fapt un teren în suprafaţă de 430 mp iar pârâţii, proprietari ai unei suprafeţe de 680 mp,  posedă în fapt o suprafaţă de 749 mp.

Din analiza raportului de expertiză întocmit în completare de expertul desemnat în cauză, instanţa a reţinut împrejurarea că pârâţii o ocupă o suprafaţă de 28 mp din terenul proprietatea reclamanţilor, suprafaţă identificată în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică.

Din analiza declaraţiilor date de martorii  audiaţi în cauză instanţa a reţinut împrejurarea că reclamanţii au demolat magazia anexă edificată pe terenul proprietatea lor, cu excepţia unuia dintre pereţi,  şi că au edificat o altă construcţie precum şi o fundaţie pentru un alt edificiu.

Având în vedere situaţie de fapt reţinută instanţa a  apreciat că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea în parte a cererii formulate de reclamanţi.

În drept, potrivit art. 480 Cod civil, „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.

Din definiţia legală a dreptului de proprietate rezultă  şi atributele pe care acest drept le conferă titularului : de a folosi bunul, de a-i culege fructele şi de a dispune de bun.

Dreptul de a folosi bunul presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa, din punct de vedere fizic şi economic, direct şi nemijlocit, prin putere proprie şi în interes propriu, sau de a consimţi ca stăpânirea să fie exercitată, în numele şi în interesul lui, de către o altă persoană.

Faţă de dispoziţiile legale anterior citate şi considerentele teoretice expuse şi având în vedere faptul că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâţii, fără consimţământul reclamanţilor, ocupă o suprafaţă de 28 mp din terenul proprietatea acestora din urmă, instanţa a  apreciat că acţiunea în revendicare este întemeiată.

Susţinerile formulate de pârâţi în cuprinsul întâmpinării nu pot fi reţinute întrucât au fost combătute prin probele administrate în cauză.

Astfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat atât faptul că reclamanţii, proprietari ai suprafeţei de 461,85 mp teren,  posedă în fapt un teren în suprafaţă de 430 mp iar pârâţii, proprietari ai unei suprafeţe de 680 mp,  posedă în fapt o suprafaţă de 749 mp, cât şi împrejurarea că pârâţii o ocupă o suprafaţă de 28 mp din terenul proprietatea reclamanţilor.

Faţă de cele reţinute, instanţa a admite acţiunea în revendicare şi a dispune obligarea pârâţilor să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 28 mp teren situat în mun. Mangalia, identificat în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză topografică întocmit de expert precum şi construcţia parţial demolată existentă pe acest teren.

Cât priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata prejudiciului pentru lipsa de folosinţă a imobilului litigios, instanţa a  apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a fi admisă.

În drept, potrivit art. 998 Cod civil, „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior citate rezultă cele patru condiţii ce se impun a fi întrunite pentru angajarea răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care a săvârşit fapta prejudiciabilă.

Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească, iar potrivit art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, părţile au îndatorirea de a –şi dovedi, în condiţiile legii, pretenţiile şi apărările.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere împrejurarea că reclamanţii, prin probele administrate în cauză,  nu au făcut dovada că prin fapta reţinută în sarcina pârâţilor au suferit un prejudiciu în sumă de 5600 lei, instanţa a apreciat că cererea de obligare a pârâţilor la plata acestei sume de bani nu este întemeiată.

Susţinerile reclamanţilor în sensul că, lipsiţi fiind de folosinţa terenului ocupat de către pârâţi, nu au putut edifica o construcţie pe acest teren, nu au fost  primite întrucât nu au fost dovedite.

Astfel,  din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanţii ar fi fost autorizaţi să edifice vreo construcţie pe acest teren ori că autorizarea nu a fost posibilă datorită faptei pârâţilor.

De asemenea, nici din cererea de chemare în judecată şi nici din  probele administrate în cauză nu rezultă măcar ce fel de construcţie ar fi edificat reclamanţii şi în ce anume constă prejudiciul pretins, respectiv echivalentul în lei al sumei de 100 lei / lunar.

Mai mult, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că reclamanţii, după desfiinţarea anexei preluate o dată cu terenul, au edificat pe acesta o construcţie precum şi o fundaţie pentru un alt edificiu.

Astfel, simpla dovadă a săvârşirii de către pârâţi a unei fapte ilicite nu este suficientă pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestora în condiţiile în care nu este dovedită în cauză îndeplinirea şi a celorlalte condiţii reglementate de art. 998 Cod civil.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse instanţa a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâţilor la plata sumei de 5600 lei.

Având în vedere soluţiile pronunţate asupra celor două capete de cerere formulate de reclamanţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 şi următoarele Cod procedură civilă, instanţa a admite în parte şi cererea de obligare a pârâţilor  la plata cheltuielilor de judecată şi a dispus  obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu acţiunea în revendicare: taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar aferente acţiunii în revendicare, onorariu expertiză topografică, onorariu avocat ales.

Domenii speta