Simulaţie. Acţiune în constatare

Simulaţie. Acţiune în constatare

Prin sentinţa civilă nr.6530/2008 pronunţată în dosar nr. 14680/233/2007,

Judecătoria Galaţi a respins acţiunea civilă privind pe reclamanta B.C. şi pe

pârâţii L.V.G., L.D. şi L.Z. având ca obiect acţiune în constatare.

În motivare, instanţa a reţinut că prin cerere reclamanta B.C. a chemat în

judecată pe pârâtul L.V.G. solicitând împărţirea bunurilor comune dobândite în

timpul căsătoriei. Reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul începând cu

data de  29.04.1995, căsătorie desfăcută prin divorţ. A precizat că în timpul

căsătoriei au achiziţionat apartamentul în care au locuit folosind în acest scop

banii obţinuţi la nuntă şi o serie de bunuri mobile. De asemenea, au realizat o

serie de îmbunătăţiri la apartament.

Pârâtul L.V.G. a formulat întâmpinare arătând că este de acord cu

admiterea acţiunii dar în parte, cu precizarea că apartamentul arătat este

proprietatea părinţilor săi.

La termenul din data de 27.04.2007, reclamanta şi-a completat cererea de

chemare în judecată solicitând ca, în contradictoriu cu pârâţii L.D. şi L.Z., să se

constate calitatea de act simulat al contractului de vânzare-cumpărare al

apartamentului situat în Galaţi, calitatea de cumpărători în acest contract având-

o, în realitate, cei doi foşti soţi, reclamanta şi pârâtul L.V.G.

Motivându-şi în fapt cererea, reclamanta a arătat că între foştii soţi şi

părinţii pârâtului a intervenit o înţelegere în sensul ca aceştia din urmă să

cumpere apartamentul arătat din banii de la nunta copiilor, motivat de faptul că

pârâtul L.V.G. era un mare cheltuitor, amator de jocuri de noroc. Ca urmare,

operaţiunea juridică intervenită în realitate, respectiv actul secret este un contract

de mandat fără reprezentare.

Analizând probele administrate, instanţa a calificat situaţia expusă de

către reclamantă prin cererea de chemare în judecată ca un contract de mandat

fără reprezentare. În literatura juridică un astfel de mandat este definit ca fiind un

act juridic prin care o persoană (mandatarul) lucrează pe seama altei persoane

(mandantul) în baza împuternicirii date de acesta, dar în numele său personal ,

fără a o reprezenta. În acest caz, terţul contractant nu cunoaşte calitatea în care

lucrează mandatarul, convingerea sa fiind că acesta este adevăratul beneficiar al

contractului. Cu alte cuvinte, terţul contractant nu are cunoştinţă despre existenţa

actului secret fiind convins că cel cu care încheie actul este adevăratul beneficiar

al tranzacţiei.

Deşi o astfel de convenţie se deosebeşte de simulaţia prin interpunere de

persoane – văzând că actul simulat nu este încheiat între aceleaşi persoane ca

şi actul secret – raportat la scopul urmărit şi la efecte, în literatura juridică s-a

ajuns la concluzia că şi mandatul fără reprezentare este tot o simulaţie, actul

public consfinţind o situaţie necorespunzătoare realităţii şi, ca urmare, este supus

regimului juridic prevăzut de art.1175 Cod civil.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că, într-adevăr, banii

obţinuţi la nunta celor doi foşti soţi au fost folosiţi pentru achiziţionarea

apartamentului în litigiu. Cu toate acestea, deşi socrii reclamantei, pârâţii L.D. şi

L.Z., au precizat că acţionează pentru binele noului cuplu, în realitate aceştia au

urmărit ca bunul să fie achiziţionat pe numele lor pentru a nu-l pierde în cazul

unui eventual divorţ al tinerilor. Acest aspect reiese şi din faptul că aceştia au fost

cei care au strâns darul de nuntă. Ca urmare, chiar dacă între părţi a existat o

înţelegere în sensul ca tinerii să se mute în acest apartament, nu s-a făcut

dovada existenţei unei înţelegeri în sensul descris de reclamantă în cererea sa

introductivă. În consecinţă instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare