Pretenţii

ROMANIA

JUDECATORIA INEU, JUDETUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR.

SENTINTA CIVILA NR.1838/2011

Sedinta publica din 05 decembrie 2011

Presedinte:

Grefier:

S-a luat în examinare cauza civila privind actiunea promovata de reclamantul F.N. împotriva pârâtei Statul Român prin Ministerul Finantelor Bucuresti pentru pretentii, disjungere.

La apelul nominal se prezinta  reclamantul F.N. asistat de avocat B.I., lipsa fiind pârâta.

Procedura de citare fiind legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei, dupa care se constata ca s-au depus relatiile solicitate de la Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Seleus..

Instanta a comunicat un set de înscrisuri cu reclamantul, în vederea studierii.

Reclamantul arata ca a studiat raspunsul din partea Comisiei locale Seleus si ca procesul-verbal de punere în posesie  atasat acestei adrese nu este semnat, întrucât nu a fost de acord cu amplasamentul stabilit, respectiv nu reprezinta vechiul amplasament detinut de autoarea F.O..

Fata de toate aceste înscrisuri, reclamantul arata ca numai are alte probe de propus sau cereri de formulat.

Instanta constatând ca numai sunt alte probe de administrat, declara faza probatorie încheiata si acorda cuvântul pentru dezbaterea cauzei în fond.

Reprezentantul reclamantului, avocat B.I., a solicitat admiterea actiunii formulate si precizata, obligarea pârâtei la plata sumei de 3200 lei/an/ha începând din anul 1962 pâna la zi, inclusiv pentru anul 2011, precizând ca antecesorii reclamantului au fost în imposibilitatea folosirii terenului, asa cum rezulta si din relatiile comunicate la dosar nici pâna în prezent terenul ce a apartinut antecesoarei reclamantului nu a fost atribuit efectiv mostenitorilor acesteia, cu cheltuieli de judecata.

Reclamantul  personal mai arata ca pârâta nu s-a opus la cererea formulata, respectiv nu a depus întimpinare, astfel ca solicita admiterea actiunii, cu cheltuieli de judecata.

Cererea este scutita de plata taxei judiciare si a timbrului judiciar, pe baza prevederilor art.15 lit.r, din Legea nr.146/1997 republicata si modificata.

J U D E C A T A,

Constata ca prin actiunea formulata la data de 10.10.2011, disjunsa din dosarul nr../246/2006 al Judecatoriei Ineu, scutita de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar potrivit prevederilor art.15 lit.r, din Legea nr.146/1997 republicata si modificata, reclamantul F.N., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor, ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtului la plata unei despagubiri în cuantum de 3.200 lei/an începând din anul 1962 pâna la zi, inclusiv pentru anul 2011.

Cu cheltuieli de judecata.

În fapt a aratat ca, în temeiul raspunderii civile delictuale a înteles sa solicite de la pârât acordarea de despagubiri, întrucât antecesoarea sa, F.O., al carei  nepot este, a fost în imposibilitate de a folosi terenul detinut pe raza localitatii Seleus, în suprafata de 2,30 ha începând cu anul 1962 pâna în prezent.

Cum titularii de drept ai acestui teren, respectiv antecesoarea F.O., iar dupa decesul acesteia mostenitorii legali, au fost în imposibilitate de a folosi aceste terenuri, si a exercitarii dreptului de proprietate, reclamantul se considera prejudiciat, prejudiciu cuantificat la suma de 3.200 lei/an.

În drept au fost invocate prev.art.1 din Protocolul nr.1 aditional la CEDO, fiind incidente si disp.art.480, respectiv art.998-999 c.civil 1864.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri si nu a ridicat exceptii.

Pentru solutionarea cauzei s-au depus la dosar : cerere reclamant f.4, adresa nr../28.11.2001 emisa de Comisia Locala Seleus f.18-19 dosar, procesul verbal de punere în posesie nr.4 din 05.09.2011-anexa nr-23/423 Seleus f.20, copie fila Registrul agricol privind pe F.O. f.21,23, copia titlului de proprietate nr.. emis de Comisia Judeteana Arad la data de 06.02.2004 f.22 dosar.

Asupra cererii reclamantului pe baza probelor de la dosar si în raport de dispozitiile legale aplicabile, instanta retine urmatoarea stare de fapt :

Antecesoarea reclamantului, respectiv F.O., a detinut pe raza localitatii Seleus, suprafata de 2,30 ha teren agricol în extravilan, si respectiv 0,10 ha intravilan, aceasta intrând în CAP Seleus în anul 1962, potrivit Registrului agricol din anii 1959-1963, în copie f.23 dosar.

La aparitia Legii nr.18/1991, mostenitorii acesteia, respectiv F.N., F.F. si  M.E., în calitate de mostenitori legali, respectiv fii ai antecesoarei F.O., au solicitat Comisiei Locale Seleus pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, suprafata de 2,30 ha teren, acestia regasindu-se înscrisi cu suprafata solicitata în anexa 3 a Comisiei de fond funciar Seleus, pozitia 423, fila 18, respectiv fila 21 dosar.

Din suprafata reconstituita, a fost emis Titlul de proprietate nr../06.02.2004, fila 22 dosar, pentru suprafata de 0,82 ha. teren agricol în extravilanul localitatii Seleus, pentru restul suprafetelor fiind puse în posesie alte persoane carora li s-au emis de asemenea titlu de proprietate, respectiv M.E. si A.V., conform relatiilor depuse la fila 18 dosar de catre Comisia Locala Seleus pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.

Comisia Locala Seleus pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a întocmit noul proces-verbal de punere în posesie cu nr.4 din 05.09.2011, privind pe mostenitorii antecesoarei F.O. în vederea punerii efective în posesie cu întreaga suprafata detinuta, fila 20 dosar.

Cu privire la temeinicia solicitarii reclamantului, raportat la temeiul de drept pe care se fondeaza pretentiile acestuia, art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta observa ca acest articol nu se aplica spetei, având în vedere ca în acest sens s-a statuat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza Draculet c/a României, în sensul ca:,, acest articol nu aplica asupra statelor contractante o obligatie generala de a restitui bunurile care le-au fost transferate înainte ca ele sa rectifice conventia.,,

Ca urmare, reclamantul nu poate invoca existenta în patrimoniul sau a unui bun protejat de art.1 din Protocolul nr.1, în perioada 1962-1994, data la care România a ratificat conventia, prin Legea nr.30/1994.

Cu privire la eventuala raspundere delictuala a Statului Român, ca temei a pretinderii cu titlu de despagubiri este de observat ca, terenul ce a apartinut antecesoarei reclamantului nu a facut obiectul unei preluari ilegale, terenul fiind înscris ca aport în CAP, de antecesoarea acestuia, în conditiile inexistentei unui fapt ilicit, ca si conditie de angajare a raspunderii delictuale în speta.

În acest sens, mai trebuie retinut ca membrii fostelor CAP-uri, aveau o serie de drepturi derivate din calitatea de membru cooperator, prin remunerare, drept la pensie, drept la cota parte din beneficii, atribuire de teren în folosinta.

De asemenea, dupa cum s-a retinut mai sus, în anul 1991 odata cu intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, mostenitorii antecesoarei F.O., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar Comisia Locala Seleus pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea mostenitorilor pentru suprafata de 2,30 ha, în natura.

Acestora li s-a emis si Titlul de proprietate pentru suprafata de 0,87 ha., fila 22 dosar, suprafata atribuita efectiv, iar pentru diferenta de suprafata nu s-a eliberat pâna în prezent titlul de proprietate întrucât pe vechile amplasamente s-a realizat  punerea în posesie în favoarea altor persoane, carora li s-au eliberat de asemenea titlu de proprietate, intrând în circuitul civil.

În acest context, este neîndoielnic ca reclamantul, desi titular al unui drept de proprietate se vede privat de folosinta terenului timp de peste 18 de ani, fara a fi primit din partea autoritatilor competente, Comisia Locala Seleus pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv Comisia Judeteana Arad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, despagubiri ori teren în echivalent.

De asemenea, ca autoritatile competente nu au facut demersuri pentru finalizarea procedurii reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului, prin întocmirea procesului-verbal de stabilirea amplasamentului si emiterea titlului de proprietate, în conditiile în care o parte din vechiul amplasament detinut de antecesoarea reclamantului au fost atribuite unor terti.

În speta, se impune deci a se cerceta, în lumina principiului general al respectarii proprietatii daca autoritatile competente au menajat un just echilibru între exigentele interesului general al comunitatii si imperativele protejarii drepturilor fundamentale ale individului, respectiv incidenta jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, asa cum rezulta din cauza Sporrong si Lonroth.

Astfel, potrivit jurisprudentei din cauza mai sus amintita, pentru a fi aplicabile oricare din normele statuate trebuie sa fie vorba de un”bun” care  implica aplicabilitatea art.1 din Protocolul 1 aditional CEDO, si care acopera doua aspecte-bunuri actuale si valori patrimoniale, inclusiv creante în virtutea carora reclamantul  poate pretinde sa aiba cel putin „o speranta legitima” de a obtine dreptul de a se bucura efectiv de dreptul de proprietate.

Ori, reclamantul nu este în posesia unui  „bun”, în conditiile în care, dupa cum CEDO a statuat în nenumarate rânduri în cauze în care s-a pus problema respectarii proprietatii privind terenuri ce intra sub incidenta prevederilor Legii nr.18/1991, reclamantului nu i s-a stabilit dreptul în mod invocabil, prin stabilirea amplasamentului si identificarea lui, sens în care instanta face trimitere la cauza Muresan c/a României, respectiv cauza Dobre c/a României,  reclamantul din cauza pendinte neavând nici un titlu de proprietate, nici o hotarâre judecatoreasca irevocabila prin care autoritatile competente sa fie obligate la stabilirea amplasamentului si atribuirea efectiva.

Prin urmare, omisiunea autoritatilor competente de atribuire efectiva a terenului, nu poate constitui temei de acordarea despagubirilor pretinse de reclamant cu titlu de imposibilitate a folosirii suprafetei de teren ce a apartinut autoarei F.O., manifestare ce se circumscrie marjei de apreciere pe care o au statele de a adopta  sau nu o legislatie, respectiv oportunitatea de a restitui în natura sau prin echivalent, ca si categoriile de persoane îndreptatite, obligatie îndeplinita în speta, potrivit deja celor expuse.

Pe cale de consecinta, având în vedere cele expuse, în drept disp.art.998-999 c.civil, în raport de prev.art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO, se va respinge ca nefondata actiunea reclamantului.

Nefiind solicitate cheltuieli de judecata potrivit prev.art.274 c.pr.civila, nu se vor acorda.

Pentru aceste motive, în numele legii,

H O T A R A S T E

Respinge actiunea formulata de reclamantul F.N. împotriva pârâtului Statul Român prin Minstrul Finantelor Publice, pentru despagubiri.

Fara cheltuieli de judecata.

Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi 05.12.2011.

Presedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare