Rezoluţiune contract de întreţinere. Contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere. Natura juridica a convenţiei.

Sentinţă civilă 15475 din 19.12.2008


Prin cererea înregistrata sub numarul 16165/245/2008, reclamanta  O. V. a chemat în judecata pe pârâtii A. G. si N. C. solicitând ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa dispuna rezolutiunea contractului de vânzare cumparare, cu clauza de întretinere si de pastrare a dreptului de habitatie viager.

În motivarea actiunii, reclamanta arata ca, la data de 20.02.1998 s-a încheiat contractul de vânzare cumparare între O. V. si O. G., în calitate de vânzatori si A. G. si N. C., în calitate de cumparatori, contract autentificat la BNP „S.B.”, având o clauza de întretinere si de habitatie viagera în favoarea vânzatorilor. Se arata în continuare ca, pe lânga pretul de 3 000 000 lei vechi, cumparatorii s-au obligat sa asigure întretinerea si îngrijirea potrivit unui trai decent, pe tot restul vietii si sa suporte cheltuielile de înmormântare pentru cei doi soti. Totodata, se precizeaza în cererea de chemare în judecata ca, pâna la decesul sotului reclamantei, pârâtii au asigurat în mod sporadic întretinerea, însa dupa acest moment acestia nu si-au mai îndeplinit obligatia de întretinere în niciun mod, de circa trei ani fiind plecati din tara.

Prin sentinta civila nr. 15475/19.12.2008 actiunea a fost admisa, instanta retinând urmatoarele:

La data de 20.02.1998, reclamanta O. V. si sotul acesteia, O. G., au încheiat un contract autentificat la BNP „S.B”, intitulat „contract de vânzare cumparare”, cu pârâtii A. (fosta L.) G. si N. C., prin care au înstrainat imobilul compus din o casa de locuit si teren intravilan în suprafata de 5818 m2, vânzatorii rezervându-si dreptul de habitatie asupra întregii case pâna la sfârsitul vietii. Pretul vânzarii înscris în contractul amintit este de 3000 lei, cumparatorii obligându-se, de asemenea, sa asigure „întretinerea si îngrijirea pentru un trai decent” vânzatorilor pe tot restul vietii acestora, suportând totodata si cheltuielile de înmormântare.

Pentru a se determina natura juridica a conventiei încheiate de parti trebuie stabilita obligatia principala fixata de acestea. În cazul de fata, când s-a înstrainat un bun atât în schimbul unei sume de bani cât si al întretinerii, pentru caracterizarea corecta a actului juridic încheiat este necesar sa se examineze, în raport de valoarea bunului transmis, care este obligatia principala, facând proportia dintre pretul în bani si cel în natura. Astfel, fata de obiectul contractului, respectiv o casa de locuit si un teren intravilan în suprafata de 5818 m2, raportat la pretul în bani, 3000 lei si  la obligatia de întretinere stabilita fata de ambii soti vânzatori, este neîndoielnic faptul ca, obligatia principala avuta în vedere de parti la momentul încheierii contractului consta în întretinerea concretizata in cuprinsul conventiei pâna la sfârsitul vietii celor doi vânzatori.

 Prin urmare, instanta apreciaza ca actul juridic încheiat între parti este un contract de întretinere. Asemenea contract este un contract nenumit, nefiind reglementat prin Codul civil, dar nici pus la îndoiala, prin art. 5 Cod civil fiind interzise numai conventiile contrare ordinii publice si bunelor moravuri.

Contractul de întretinere este un contract cu titlu oneros, în temeiul caruia una din parti transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri în schimbul obligatiei pe care aceasta si-o asuma de a-i presta, în natura, cele necesare traiului în tot timpul vietii, fiind, în acelasi timp, si un contract aleatoriu, pentru ca durata obligatiei debitorului de a presta întretinere este în functie de moartea creditorului, „eveniment necert” în ce priveste data survenirii lui (art. 1635 Cod civil).

Prestarea întretinerii reprezinta, în sarcina debitorului, o obligatie de a face, cu caracter strict personal, care,  în caz de neexecutare, determina rezolutiunea contractului respectiv, potrivit art. 1020 C.civ.

Rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalgamtic, constând în desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor în situatia avuta anterior încheierii contractului. Pentru ca rezolutiunea sa fie admisibila, urmatoarele conditii se cer a fi îndeplinite: una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin, neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a îndeplinit obligatia, debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus în întârziere. Caracterul alimentar al prestatiei în cazul contractului de întretinere nu mai necesita punerea în întârziere a debitorului, aceasta ultima conditie nemaifiind impusa în acest caz.

În ceea ce priveste celelalte conditii, instanta urmeaza a le analiza prin prisma probatoriului administrat în cauza.

Astfel, în ceea ce priveste prima cerinta, cea a neexecutarii obligatiei, instanta constata ca, potrivit contractului depus la dosar, pârâtii s-au obligat sa presteze întretinere nediferentiat reclamantei O.V. si sotului acesteia O.G., în contra unor bunuri imobile individualizate,  dar fara specificarea regimului juridic al fiecaruia.

În raport de continutul acestui contract, obligatia de întretinere asumata de debitori are un evident caracter de indivizibilitate, fiind instituita în beneficiul a doi creditori, nefiind vorba de doua obligatii disjuncte pentru fiecare creditor în functie de numarul si/sau valoarea bunurilor obiect al contractului.

Debitorii nu s-au obligat sa presteze doua întretineri distincte, în contra a ceea ce a primit de la fiecare din creditori, ci o singura obligatie indivizibila în beneficiul a doi creditori în schimbul bunurilor acestora.

Prin modul în care partile au convenit, obligatia de întretinere a fost asumata de catre debitori în favoarea ambilor soti, chiar daca bunurile primite ar fi constituit doar proprietatea exclusiva a unui singur creditor al obligatiei, pluralitatea creditorilor neînsemnând, în mod neaparat, existenta unei pluralitati de raporturi obligationale.

Concluzionând, se constata ca obligatia de întretinere constituita în favoarea ambilor soti este indivizibila, întrucât partile contractante au „privit” obiectul sau „sub un raport de nedivizibilitate” (art. 1058 Cod civil).

Or, în cazul unei obligatii indivizibile, cu mai multi creditori, debitorul nu este primit sa o execute decât fata de toti împreuna, dat fiind ca obligatia indivizibila nu este susceptibila de executare partiala.

Potrivit certificatului de deces nr. 29 din data de 10.04.2000 eliberat de Primaria comunei Miroslava, Jud. Iasi, fila 7, sotul reclamantei, O. G. a decedat la data de 09.04.2000. Prin urmare, instanta urmeaza a analiza îndeplinirea obligatiei de întretinere fata de reclamanta creditoare O. V..

Fiind audiat de instanta, martorul G.D. arata ca are cunostinta de faptul ca ambii pârâti au plecat din tara cu aproximativ 5-6 ani în urma. Martorul precizeaza ca nu i-a vazut niciodata pe acestia sa aduca alimente sau bani reclamantei, el locuind în aceeasi comuna cu reclamanta, însa stie ca aceasta lucreaza prin sat pentru a se întretine.

Martora B. M. arata în fata instantei ca este vecina cu reclamanta, locuind în casa de vis-a-vis de aceasta, si nu a observat ca pârâtii sa fi trecut pe la reclamanta, cunoscând faptul ca acestia sunt plecati din tara de aproximativ 5 ani. De asemenea, martora precizeaza ca nu a auzit ca pârâtii sa fi trimis bani sau alimente reclamantei, aratând ca în urma cu un an reclamanta s-a îmbolnavit.

Fata de probatoriul administrat si având în vedere obligatia asumata prin contract de catre cei doi pârâti, si anume asigurarea întretinerii si a îngrijirii  reclamantei pe tot timpul vietii acesteia, instanta apreciaza ca debitorii nu au executat aceasta obligatie.

În ceea ce priveste cea de a doua conditie, vinovatia pârâtilor, instanta constata ca neexecutarea nu s-a datorat unei cauze independente de vointa pârâtilor, ci este imputabila debitorilor. Astfel cum rezulta din probatoriul cauzei, pârâtii au plecat din tara de aproximativ 5-6 ani, timp în care nu au facut nici un demers în a-si executa obligatia de întretinere asumata prin contract fata de reclamanta. Prezumtia de vina instituita în cazul raspunderii contractuale nu a fost rasturnata, instanta retinând prin urmare ca si aceasta din urma conditie este îndeplinita.