Răspundere contractuală

Răspundere contractuală .

 Fructele civile produse de imobile sunt reprezentate de chirii. Aceste fructe se cuvin proprietarului în mod obişnuit ,în baza accesiunii.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Gurahonţ sub nr. 498/238/2013, la data de 08.03.2013, reclamanta M. M. I. S.R.L. prin Lichidator Judiciar . a solicitat în contradictoriu cu pârâta N. D.C. S.R.L., ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 3.146 lei, reprezentând contravaloarea chiriei conform facturii nr. 21/30.09.2009 şi la plata dobânzii legale în materie  comercială, calculată la nivelul dobânzii de referinţă afişat de BNR, începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la plata efectivă.

În motivarea acţiunii,scutită de la plata taxei judiciare de timbru, reclamanta arată că faţă de aceasta a fost deschisă procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006, prin Încheierea civilă nr. 786/CC pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din 01.10.2012, în dosarul nr. 5908/108/2012, aflat pe rolul Tribunalului Arad, Secţia Civilă.

În exerciţiul atribuţiilor care îi revin în calitate de lichidator judiciar, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. g din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a procedat la  efectuarea demersurilor necesare recuperării creanţelor deţinute de către debitoarea  M.M.I S.R.L. faţă de terţi.

Astfel, în urma analizei documentelor contabile ale societăţii M. M.I. S.R.L., lichidatorul judiciar a identificat ca debitor pe  societatea comercială N.D.C. S.R.L., care are o datorie în cuantum de 3.146 lei, reprezentând contravaloarea chiriei conform facturii nr. 21/30.09.2009 emise de furnizor în acest sens. De asemenea, debitoarea datorează societăţii lor penalităţi care urmează a fi calculate raportat la dobânda de referinţă a BNR de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data plăţii efective.

Având în vedere dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă, lichidatorul judiciar a procedat la convocarea debitoarei  N.D.C. S.R.L., la concilierea directă prealabilă chemării în judecată a debitoarei la data de 14.01.2013; aceasta a primit corespondenţa, dar nu s-a prezentat la convocarea transmisă de lichidatorul judiciar la ora şi data stabilită.

Dat fiind faptul M. M.I. S.R.L.. deţine faţă de debitoare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, neachitată până în prezent, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă, să oblige pârâta N.D.C. S.R.L.., la plata sumei de 3.146 lei, cu titlu de debit principal, dobândă legală în materie comercială calculată la nivelul dobânzii de referinţă afişat de BNR începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la plata efectivă şi actualizarea creanţei în raport cu rata inflaţiei  la data plăţii efective către S.C. M. M.I. S.R.L..

În temeiul dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei „toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor sunt scutite de taxa de timbru”.

În drept, reclamanta şi-a întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 25 lit. g din Legea nr. 85/2006 şi art. 7201 şi următoarele din Codul de procedură civilă. 

În probaţiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, probă încuviinţată de instanţă.

Pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Din actele si lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele:

Între reclamanta M. M.I. S.R.L..şi pârâtă  s-a încheiat în data de 28.03.2001 contractul de închiriere, fiind emisă factura nr..

 Faţă de reclamanta M. M.I. S.R.L... a fost deschisă procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2006, prin Încheierea civilă nr. 786/CC pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din 01.10.2012, în dosarul nr. 5908/108/2012, aflat pe rolul Tribunalului Arad, Secţia Civilă  ,fiind numit în calitate de lichidator judiciar .

Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei

La data de 11.12.2012 reclamanta, prin lichidator a apelat la procedura concilierii directe,prevăzută de art. 7201  Cod procedură civilă, pârâta fiind invitată să se prezinte în vederea achitării debitului restant de 3146 lei în data de 14.01.203. Pârâta nu s-a prezentat în vederea soluţionării litigiului.

Reclamanta a urmat procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 6 alin. 2 din Noul Cod civil şi art. 1081-1082 vechiul Cod Civil,1350 din Noul Cod civil pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiţii: 1) existenţa unui prejudiciu, 2) existenţa unei fapte ilicite, 3) existenţa unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită şi prejudiciu, 4) existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul 5) existenţa capacităţii delictuale a celui ce  a săvârşit fapta ilicită.

Cât priveşte prima condiţie menţionată anterior, instanţa de judecată reţine că prin prejudiciu se înţelege efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o alta persoană, faptă de natură a aduce atingere unui drept subiectiv al victimei prejudiciului. Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că prin probele administrate s-a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii.

Astfel, reclamanta a fost privată de posibilitatea exercitării tuturor atributelor dreptului de proprietate, conform art. 480 vechiul Cod civil, art. 555 din Noul Cod civil, pârâtul neachitând chiria.

Potrivit art. 523 din vechiul Cod civil fructele civile produse de imobile sunt reprezentate de chirii. Aceste fructe se cuvin proprietarului în mod obişnuit ,în baza accesiunii,potrivit art. 483 din vechiul  Cod civil.

Instanţa nu poate reţine că pârâtul a stăpânit bunul cu bună credinţă,pentru a se putea aplica principul stabilit de art. 486 Cod civil.

Relativ la a doua condiţie, instanţa de judecata reţine că prin fapta ilicită se înţelege orice faptă a omului prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sau normele de convieţuire socială ce reprezintă o continuare a prevederilor legale, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

Instanţa de judecată apreciază că reclamanta prin probele administrate în cauză a făcut dovada îndeplinirii şi acestei condiţii,fapta ilicită constând în atitudinea pârâtei de a folosi imobilul fără să achite vreo sumă de bani.

Cât priveşte cea de-a treia condiţie, respectiv existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita şi prejudiciu, instanţa constată că şi această condiţie a fost dovedită.

Relativ la cea de-a 4 condiţie, vinovăţia, instanţa reţine că prin vinovăţie se înţelege atitudinea psihică a autorului faptei ilicite, faţă de faptă şi faţă de urmările acesteia. Aplicând criteriul obiectiv pentru stabilirea vinovăţiei, instanţa de judecată apreciază că în prezenta cauză civilă este îndeplinită condiţia vinovăţiei pârâtului în ceea ce priveşte săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, întrucât, dacă s-ar fi comportat ca un „bonus pater familias” ar fi trebuit şi ar fi putut să prevadă consecinţele faptei sale.

Faţă de aceste considerente, instanţa de judecata apreciază că în  prezenta cauza civilă sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile generale ale angajării răspunderii civile contractuale, prev. de art. 1081 vechiul Cod civil,art. 1350 din noul Cod civil.

Cu privire la suma de bani solicitată de reclamantă pentru lipsirea de folosinţă instanţa constată  că aceasta a solicitat plata sumei de 3146 lei.

Ca urmare, instanţa a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de  3146 lei, cu titlul de pretenţii civile, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului şi la plata dobânzii legale în materie  comercială, calculată la nivelul dobânzii de referinţă afişat de BNR, începând cu data scadenţei fiecărei facturi şi până la plata efectivă.

Domenii speta

Spete similare