Obligatie de a face

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA GURAHONŢ Operator  3078/2868

JUDEŢUL ARAD

DOSAR NR.(...)

SENTINŢA CIVILĂ NR. (...)

 Şedinţa publică din data de  (...)

 Judecător : (...)

Grefier :  (...)

S-a luat în examinare acţiunea civilă precizată înaintată de reclamanta  Comuna  (…)  reprezentată  prin  primarul comunei  (…) contra pârâţilor B.M. şi  B.A., pentru obligaţia  de a face .

La apelul nominal s-au  prezentat  pârâtul  B.A. asistat  de  avocat (…)  din cadrul Baroului (…), martorul  R.I. , lipsă fiind reclamanta şi  pârâta B.M. .

Procedura de citare legal îndeplinită.

Acţiunea legal timbrată cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,  sub  prestare  de  jurământ religios,  s-a  procedat  la  audierea  martorului,  declaraţia  acestuia  fiind  consemnată  în  procesul-verbal  ataşat dosarului cauzei.

Reprezentantul  pârâţilor  a depus la dosar cererea acestora adresată  Consiliului  Local (…) pentru  închirierea  spaţiului,  a  arătat că  nu  mai  are  alte  probe  de  propus  şi  a  solicitat  acordarea cuvântului pe fond.

 Instanţa  constatând  că  nu  mai  sunt alte  probe  de administrat, a  declarat  faza  probatorie  încheiată  şi  a  acordat  cuvântul pentru  dezbaterea  cauzei  in  fond.

Reprezentantul  pârâţilor a arătat că  nu  mai susţine  excepţia  lipsei  calităţii  procesuale  active  a reclamantei, a solicitat  respingerea acţiunii  reclamantei  ca neîntemeiată şi cu cheltuieli de  judecată  în toate  instanţele, fond şi recurs .A  depus  la  dosar  concluzii scrise şi chitanţa  de  plată a onorariului avocaţial .

J U D E C A T A,

Constată că prin cererea  de chemare în judecată, înregistrată la aceasta instanţă la data de  20 noiembrie  2009,  reclamanta  Comuna  (…) reprezentată  prin  primarul comunei (…) ,cu  domiciliul procesual  ales la  Societatea  Civilă de  Avocaţi  (…) a solicitat în  contradictoriu cu pârâta  B.M.,  domiciliată în (…), ca prin sentinţa judecătorească să fie obligată  pârâta să-şi  ridice de  pe  terenul proprietatea  publică  a  Comunei  (…)(Parcul  public-Spaţiu verde),  chioşcul stradal pe  care  aceasta  îl deţine  şi  îl foloseşte  fără  a avea  o  autorizaţie  de construire,  potrivit  normelor  legale şi  fără un  contract  de  închiriere  . S-au solicitat cheltuielile de  judecată.

În  motivarea  cererii,  reclamanta a arătat  că  pârâta  B.M.  este  proprietara chioşcului  fără  număr,  localizat  în )…) ,  Parcul  Public  (lângă  fântâna arteziană  din  centrul staţiunii )  ,  chioşc  amplasat  fără autorizaţie  şi  fără  un  contract  de închiriere.  Reclamanta  a  arătat  că  potrivit  prevederilor  art.  3 lit.  h  din  Legea  nr.  50/1991  republicată  privind autorizarea  executării construcţiilor,  autorizaţia de construire  trebuie  obţinută şi  se  eliberează pentru  :….  Lucrări  de construcţie cu  caracter  provizoriu: chioşcuri,  tonete,  cabine  ,  etc.” Pârâta  a  fost  notificată în  mai  multe  rânduri  pentru  a  ridica  chioşcul, aşa  cum  rezultă din  adresa  nr.  871/08.10.2008  emisă  de Primăria  comunei  (…) –Serviciul  Urbanism,  însă  a  refuzat  de fiecare  dată  acest  lucru ,  nejustificat  şi cu  rea-credinţă. A  considerat  că  se  impune de  urgenţă  obligarea  pârâtei  la  ridicarea  chioşcului  de  pe  terenul  pe  care  este  localizat,  deoarece  pe  lângă faptul că  amplasarea  chioşcului este nelegală  şi  neautorizată ,  această  zonă este  traversată  de  reţeaua  de  apă-canal nefiind  permisă amplasarea  nici unei construcţii în  arealul  respectiv şi  pentru  a  înlesni eventualele intervenţii  de urgenţă care  trebuie  făcute  în  caz de  avarii.  Acesta  este  şi  unul  dintre motivele  pentru  care nu  există  un aviz de  amplasament  obţinut de  la  Compania  de  Apă-Canal. Chiar  dacă Legea  nr.  50/1991 prevede la  art.  33 posibilitatea  desfiinţării  pe cale  administrativă a  construcţiilor  executate fără  autorizaţie de  construire  pe  terenuri aparţinând  domeniului  public  sau privat al statului,  reclamanta  a înţeles să  promoveze  prezenta  acţiune  şi a  se  solicita  a  se  pronunţa o  hotărâre. În  consecinţă, a solicitat admiterea  acţiunii  şi să  fie  obligată  pârâta  să-şi  ridice  chioşcul stradal  de  pe  terenul  proprietatea  publică  a  comunei (…) .

Acţiunea  a  fost  întemeiată  în  drept  pe  prev.  art. 109, art. 112 Cod  procedură  civilă, art.  3  lit.  h  din  Legea  nr. 50/1991.

Prin  întâmpinarea  de  la  f 23,  pârâta  B.M.  a solicitat  respingerea acţiunii  reclamantei  ca  nefondată.

În  motivarea  întâmpinării  a invocat  lipsa  calităţii  procesuale  active  a Primarului  Comunei  (…) întrucât  nu  există o  hotărâre  de  Consiliu  Local  care  să-l  autorizeze  să  facă  un  astfel  de  demers.  A  arătat  că,  obiect  al  cauzei  îl  constituie  chioşcul  (…)  din  localitatea  (…).  Acest  chioşc  a  fost  construit în  anul  1988  de  către  Cooperativa  de  Consum  (…),  a  fost  livrat  cooperativei  şi  amplasat  în  anul  1988 ,  dovadă  fiind  în  acest  sens adeverinţa  nr.  18569/30.12.1988.A  arătat că  chioşcul  există de peste  20  de  ani pe  actualul  amplasament. Pârâta a arătat că Cooperativa de consum a achitat contravaloarea  construcţiei şi a plătit toate  obligaţiile  fiscale.  În anul  1992,  Cooperativa  de  Consum  a vândut  la  licitaţie  chioşcul  către  numita  C.M. fostă  G. ,  iar  de  la  aceasta,  pârâta  a cumpărat  acest  bun ,  din  punct  de  vedere  juridic fiind  proprietara clădirii.  Chioşcul  (…) a avut  toate  autorizaţiile necesare  ,  inclusiv  cea  sanitară ,  a achitat  toate  dările către  comună  şi  doar abuzul  primăriei  a generat starea  conflictuală. Pârâta a  arătat  că  cererea  reclamantei este nelegală,  întrucât  se  invocă  prevederile  Legii nr.  50/1991.  Conform  Constituţiei ,  legile  devin aplicabile numai  pentru  viitor,  ele  nu retroactivează,  iar  primăria solicită aplicarea retroactivă a Legii  nr.50/1991  la  unele  situaţii juridice,  născute cu  3 ani  înainte, de  intrarea  ei  în  vigoare.

Prin  precizarea  de  acţiune  de  la  f 42,  reclamanta  a  solicitat atragerea  în  proces  a numitului  B.A. , domiciliat  în comuna  (…)  pentru  ca  prin sentinţă  judecătorească să  fie  obligaţi ambii pârâţi să-şi  ridice de  pe  terenul  proprietatea publică a  Comunei  (…)(Parcul  public-Spaţiu verde) chioşcul  stradal cu  denumirea  „(…)”, întrucât pârâţii contract  de  închiriere  şi  nu  plătesc  nici  un  fel  de  taxe  pentru  terenul  pe  care  este  amplasat  chioşcul. A  solicitat  obligarea  pârâţilor  şi  la  plata cheltuielilor  de  judecată.

În  motivarea  precizării ,  reclamanta  a  arătat  că a  solicitat chemarea  în  judecată  şi a numitului  B.A.,  soţul  pârâtei  B.M., întrucât aceştia deţin în  coproprietate  chioşcul  stradal  „(…)”,  în  baza  contractului contractului  de  vânzare-cumpărare autentificat sub  nr. 538/2008. A arătat că  pârâţii  nu  deţin  contract de  închiriere pentru  terenul  ocupat de  chioşcul  stradal şi  nu  plătesc  nici  o  taxă  pentru  acest  teren. Nu are  nici o relevanţă faptul  că  pârâţii  plătesc  impozit  pentru  chioşc,  întrucât  reclamanta  le  recunoaşte  pârâţilor dreptul  de  proprietate  însă  solicită  ridicarea chioşcului stradal  de pe  terenul  ocupat fără  nici  un  drept. Mai  mult,  terenul  pe  care  se află  amplasat  chioşcul  este  traversat de conductele  de  apă-canal ale  localităţii  şi  pentru  acest  motiv  nu  este  permisă  amplasarea  nici  unei construcţii pe  acest teren. Fiind  vorba  de  o  construcţie provizorie,  reclamanta  a  arătat că  este  îndreptăţită să  solicite  pârâţilor ridicarea  construcţiei ,  urmând  ca  pârâţii să  solicite  închirierea unui  alt  teren pentru  amplasarea  acestei construcţii. Reclamanta  a arătat  că  pârâţii nu  deţin contract  de  închiriere pentru  terenul  pe  care  se  află  amplasat  chioşcul  stradal  şi au  refuzat  să  se  prezinte la  Primăria comunei  (…) pentru  reglementarea  situaţiei şi  intrarea  în  legalitate,  deşi  a  fost  somată prin  adresa  nr.  971/2008.

Pentru soluţionarea cauzei s-au depus la dosar : (…)

Cu  privire  la  excepţia  ridicată  de  pârâtă  prin  întâmpinare , a lipsei  calităţii  procesuale  active  şi  a calităţii  de  reprezentant  a primarului ,  instanţa  de  fond s-a pronunţat  prin  Sentinţa  civilă  nr. (…), în sensul  admiterii  excepţiei  şi  a  respingerii acţiunii.

Împotriva  hotărârii  instanţei  de  fond,  reclamanta  a  formulat recurs  care  a  fost  soluţionat  prin  Decizia  civilă  nr.  (…)  a Tribunalului  (…)

Instanţa  de control  judiciar a  apreciat că  primarul  comunei  are  calitatea  de  reprezentant  al  persoanei  juridice  Comuna  (…) şi  prin  urmare,  a  admis  recursul , a casat  hotărârea  instanţei  de fond  şi a  dispus  trimiterea  cauzei spre  rejudecare.

Întrucât  judecătorul  de  la  instanţa  de  fond  nu  s-a  pronunţat asupra  fondului  cauzei,  nu  s-a  pus  problema  stării  de  incompatibilitate  potrivit  art.  24  pct. 1 Cod procedură  civilă,  judecata  fiind continuată  de  completul  iniţial  investit.

Cu  privire  la  fondul  cauzei, din  coroborarea probelor  administrate, instanţa  retine  în  fapt  următoarele:

În  centrul  Staţiunii  (…), în  zona  parcului  public  central se  află amplasat  chioşcul  comercial  (ghereta) denumit „(…)”, edificat  în  anul  1988 de către  Cooperativa  de Producţie Achiziţii  şi  Desfacere a  Mărfurilor (…),  persoana  juridică  devenită ulterior Cooperativa  de  Consum  (…). Din  examinarea  înscrisurilor  depuse  la  f  25-28,  rezultă  că  spaţiul  comercial a fost  cuprins în  patrimoniul cooperativei,  în  fişele  de  inventar la poziţia „mijloace  fixe” .

Bunul imobil  a  fost înstrăinat  la  licitaţie  publică de către  Cooperativa de Consum (…) către  numita C.M.L. (fosta  G.) ,  fapt  ce  rezulta  din  avizul  nr. 64/27  iulie 1992  şi declaraţia  olografă (f 28),  cumpărătoarea  obţinând Autorizaţia Sanitar-veterinară  de  funcţionare (f 29).

Faptul  dobândirii imobilului  de  către  Cooperativa  de  Consum (…) în  perioada anilor 1988 şi  a transferului  dreptului  de  proprietate  către  persoane fizice, rezultă şi din declaraţia martorului R.I., fostul preşedinte  al  Cooperativei  de  Consum (…)  în  perioada anilor 1988-2005.

În  anul  1999  imobilul a fost  înstrăinat către  pârâţii  B.M.  şi  B.A.  în  baza Contractului  autentic  de  vânzare-cumpărare  nr. 538/08  aprilie 2008 ( f 31),  pârâţii  achitând  obligaţiile fiscale aferente imobilului, fapt  ce  rezultă din  chitanţa nr.0001962/04.12.2008 (f  32).

Pârâţii  s-au  aflat  în  posesia şi folosinţa  imobilului-construcţie  de  la  data  cumpărării, proprietarii construcţiei fiind  toleraţi  pe  terenul  proprietatea Comunei (…). Nu rezultă  din  probele  administrate  ca pârâţii  să  fi  fost notificaţi cu  privire  la folosinţa  terenului  până în  momentul  promovării  prezentei  acţiuni,  ceea  ce  denotă  că  a  existat un  accept  tacit  din  partea  reclamantei.

Din  procesul-verbal  de  şedinţă  din 31  iulie  2008 a  Consiliului  Local  (…), rezultă că pârâţii au  solicitat închirierea,  concesionarea sau  cumpărarea terenului aferent  gheretei comerciale  deţinute, comisia  propunând închirierea  terenului  pe  o  perioadă  de  un  an  urmând a  se  stabili şi chiria  până  la  apariţia  Planului  Urbanistic  General ( poziţia  8 lit. c „ diverse”  din procesul-verbal  de şedinţă f 37).

  Reclamanta îşi  motivează  acţiunea afirmând că spaţiul comercial  proprietatea pârâţilor  funcţionează fără a deţine o autorizaţie  de  construcţie şi  fără un  contract  de  închiriere a  terenului ,  contrar disp.  art.  3  lit.  h din  Legea  nr.  50/1991 republicată,  soluţia  fiind  aceea  de ridicare  a chioşcului  de  pe  teren .

La interogatoriul  scris luat  în  şedinţa publică  din 03  martie  2009 (f  5)  pârâta  B.M. a  arătat  că  imobilul  nu  este o  construcţie  provizorie, că a încercat  să  intre  în legalitate  şi în  acest  sens este  solicitarea adresată  Consiliului  Local  (…) de concesionare,  închiriere ,  vânzare a terenului aferent  construcţiei, iar  vina  pentru  neplata  chiriei  nu-i aparţine, aceasta fiind  achitată până  în  urmă  cu  1-2  ani .

Pârâtul B.A,  soţul pârâtei  B.M,  a  solicitat  respingerea acţiunii  susţinând că  are un  interes comun  cu  soţia  sa (interogator  f.  47).

Cu  privire  la  afirmaţia reclamantei că spaţiul comercial funcţionează

fără ca  proprietarul  să deţină  autorizaţie  de construcţie,  instanţa  reţine că

 imobilul a  fost  edificat  în  anul  1988,  deci  anterior  intrării  în  vigoare  a  Legii  nr.  50/1991  privind  autorizarea  executării  lucrărilor de  construcţii .

Potrivit  principiului  neretroactivităţii  legii  civile , o  lege  civilă  se  aplică  numai  situaţiilor  ce  se  ivesc  în  practică  după adoptarea  ei,  iar  nu  şi situaţiilor  anterioare,  trecute(  art.  15  pct.  (2 ) din  Constituţia  României,  art.  1  Cod  civil). Prin  urmare, Legea  nr.  50/1991  nu  este  aplicabilă situaţiilor  apărute anterior intrării ei în  vigoare,  data  de  07  august  1991.

Potrivit  art. 26 pct. 1 lit.a din Legea  nr.  50/1991  constituie  contravenţie fapta de a  fi  executat  fără  autorizaţie  lucrări de  construire . Dreptul  de  a  constata  contravenţia şi  de a aplica  amenzile  prevăzute  în  lege se  prescrie în  termen  de  2  ani  de  la  data săvârşirii  faptei.

Prin  urmare,  chiar  dacă  s-ar  interpreta că  Legea  nr.  50/1991 s-ar  aplica în  speţă,  dreptul  de  a  aplica  sancţiunea  s-ar  fi  prescris în  termen  de 2  ani  de  la  intrarea în  vigoare  a legii,  deci  în  anul  1993. În  condiţiile  în  care autoritatea  publică  locală  nu  a  luat  măsurile  de constatare  şi  de  sancţionare  a  contravenţiei  în  termenul de  prescriere, de desfiinţare  a construcţiilor,  o astfel  de  cerere  nu  mai  poate  fi  formulată şi  prin  urmare,  instanţa  va respinge  susţinerea  reclamantei.

Cu  privire  la pretenţia  reclamantei  de  ridicare  a  construcţiei  pe  motivul  că  pârâţii  nu  deţin contract  de  închiriere  a terenului ,  instanţa  va  reţine  că  această susţinere  nu  este  justificată, a  existat contract  de  închiriere  până  în  urmă  cu  1-2 ani. Odată  cu  expirarea  contractului,  pârâţii  s-au adresat  Consiliului  Local (…) cu  cerere  de închiriere,  concesionare sau  cumpărare a terenului aferent  gheretei comerciale  deţinute (  proces-verbal  de  şedinţă  a consiliului  local  din  data  de  31  iulie  2008) , comisia  propunând închirierea  terenului  pe  o  perioadă  de  un  an,  urmând a  se  stabili şi chiria  până  la  apariţia  Planului  Urbanistic  General.

Ultima  încercare a pârâţilor de perfectare a contractului a fost materializată prin  cererea  înregistrată  sub  nr.  116/26 ianuarie  2010 .

În  altă  ordine  de  idei ,  reclamanta nu  şi-a  justificat  dreptul  de  proprietate  asupra  terenului din  litigiu,  nu a depus la  dosar  extrasul  de  carte  funciară pentru dovedirea dreptului  de  proprietate  publică sau  privată  al  Comunei  (…)  asupra terenului şi prin  urmare, susţinerea apare ca  nedovedită. În conformitate cu  art.  12  din  Legea  nr.  213/1998 ,  bunurile  din  domeniul  public  pot  fi  date în  administrare , iar  bunurile  din domeniul  privat pot  fi  concesionate,  închiriate  sau vândute.  În  litigiile privind reglementarea  acestor  drepturi,  unitatea  administrativ-teritorială este  reprezentata  de  Consiliul  Judeţean sau  al  Municipiului (…)  sau  de către  Consiliile  Locale care  dau  un  mandat  scris,  în  fiecare  caz, preşedintelui  Consiliului  Judeţean  sau  primarului (  art. 12 pct. 4-6 Legea  nr.  213/1998).

Susţinerea  reclamantei  că imobilul este  amplasat  deasupra  reţelei  de  apă-canal şi  că  ar  reprezenta un  pericol în  caz  de  avarie este neavenită,  imobilul funcţionează în  acel  spaţiu  de  peste  22  de  ani ,  în  aceeaşi  situaţie  aflându-se  şi  alte  spaţii comerciale din  arealul  respectiv.

Relativ  la  raporturile  dintre  proprietarul  terenului  şi  constructorul care  realizează  construcţii  pe  acel  teren  (  art.  494  Cod  civil )  Înalta  Curte  de  Casaţie şi  Justiţie –Secţia  de  Contencios  Administrativ,  prin  Decizia  nr. 1858/11  mai  2004 s-a  pronunţat  în  sensul  că  aceste  raporturi ţin  de  situaţii  de  fapt. „Chiar în  ipoteza în  care ar  fi  fost  vorba despre ridicarea  unor construcţii  de  către  cooperative de  consum pe  terenul  proprietate  de  stat,  aceasta  s-a făcut pe  temeiul  unor  raporturi  juridice  pe  baza  cărora a  fost constituit un  drept  de  folosinţă  în  folosul  cooperativelor asupra acelor  terenuri, iar  cooperativele  au  dobândit  un  drept  de  proprietate asupra  construcţiilor  realizate,  drept  opozabil  erga omnes ,  inclusiv  statului.

În  măsura  în  care , după  anul  1990, cooperativele  nu  s-au  desfiinţat ,  ele  au  rămas  titulare ale  dreptului  de  proprietate asupra  bunurilor  din  patrimoniul  lor,  terenuri,  construcţii,  mijloace  fixe, etc.,  astfel  că  nici  un  alt  subiect  de  drept,  oricare ar  fi  el,  inclusiv  statul, nu  ar  putea împiedica  exerciţiul  acestui  drept Totodată, s-a apreciat că  rămâne  fără  efect şi  eventuala  neînscriere  a drepturilor în  cărţile  funciare,  deoarece  este  vorba  despre drepturi  extratabulare  exercitate ca  atare de  titularii  lor.

Problema pusă  în  discuţie  nu  este  aceea  de  simplă „ atestare”,  de  luare  în  evidenţă  a unor  bunuri  proprietate  publică,  ci  este o  problemă  de  regim  juridic al  bunurilor.  Din acest  punct de  vedere ,  unul  este  regimul  juridic  al  bunurilor proprietate publică şi  altul este cel al bunurilor  proprietatea  cooperativelor care  nu poate  fi  decât cel  de  drept  comun, specific proprietăţii  private.

Instanţa  având  în  vedere  cele  expuse, în  interpretarea  disp.  art.  1073  Cod  civil,  va  respinge acţiunea  reclamantei  ca  neîntemeiată şi  nelegală,  reclamanta  nu a făcut  dovada temeiniciei  susţinerilor  sale .

Ca urmare  a respingerii  acţiunii ,văzând  că  s-au  solicitat de  către partea pârâtă cheltuielile  de  judecată ocazionate prin purtarea procesului , în  baza  prev. art. 274 Cod  civil , instanţa o va obliga  pe  reclamantă  la  plata sumei de 1350 lei RON  cheltuieli  de  judecată  către  pârâţi, justificate  prin  onorariu  avocaţial  (1000  lei  RON  )  şi  cheltuieli  de transport (50 lei  RON / deplasare  x  7  deplasări = 350 lei RON ).

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

ÎN  NUMELE  LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge  acţiunea  precizată  a  reclamantei Comuna  (...) reprezentată  prin  primarul comunei, (...) cu  domiciliul procesual  ales la  Societatea  Civilă de  Avocaţi  (...) contra pârâţilor  B.M.  şi  B.A., ambii  domiciliaţi în comuna  (...) pentru obligaţie de a  face .

Obligă  pe  reclamantă  la  plata  sumei  de 1350  lei  RON  cheltuieli  de  judecată  către  pârâţi.

Cu drept  de recurs  in  termen  de 15  zile  de  la  comunicare.

Pronunţată în  sedinţa  publică  din (...) .

 Judecator,  Grefier,

(...) (...)

Red. (...)

Dact. (...)

5 exp/(...)

Se  va  comunica  cu :

- reclamantul - Comuna  (...) reprezentată  prin  primarul comunei (...) cu  domiciliul procesual  ales  la  Societatea  Civilă de  Avocaţi  (...)

- pârâţii  B.M. 

B.A.  , ambii  domiciliaţi în (...)

Domenii speta

Spete similare