Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa penală nr. 107/09.04.2009

Domeniu asociat - tâlhărie

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş din data de 20.10.2008 inculpaţii B. C. C., T. M., R. C. şi S. C. A. au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie ( art. 211 al. 2 lit. c şi al. 21 lit. a C. pen. ) – primul, complicitate la infracţiunea de tâlhărie ( art. 26 rap. la art. 211 al. 2 lit. c şi al. 21 lit. a C. pen. ) – al doilea şi tăinuire ( art. 211 al. 1 C. pen. ) – ultimii doi inculpaţi.

În fapt, s-a reţinut că în data de 04.10.2008, în trenul personal Mediaş – Sibiu, inculpaţii B. şi T. au intrat în compartimentul deschis, unde se afla partea vătămată O. M.. La un moment dat, când trenul a oprit în halta Târnava, inculpatul minor B. a smuls lănţişorul de la gâtul părţii vătămate şi a fugit împreună cu celălalt coinculpat. În aceeaşi seară cei doi inculpaţi s-au întâlnit cu inculpaţii R. şi S. şi au valorificat lănţişorul prin vânzare către partea vătămată R.G.

Prejudiciul a fost recuperat prin restituire, motiv pentru care partea vătămată O. nu a formulat pretenţii civile.

Partea vătămată R. G. nu a formulat pretenţii civile.

Inculpatul B. a recunoscut săvârşirea faptei, dar a susţinut că a acţionat la constrângerea inculpaţilor R. şi S..

Inculpatul T. a susţinut că nu a avut nicio legătură cu comiterea faptei şi nu a cunoscut despre intenţia de sustragere.

Inculpaţii R. şi S. au confirmat că au călătorit cu acelaşi tren, au susţinut că nu cunoşteau intenţiile celorlalţi coinculpaţi şi că au participat la valorificarea lănţişorului.

Examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv:

-plângerea părţii vătămate O. M. ( f. 5 );

-declaraţiile părţii vătămate O. M. ( f. 6-7, 13, 185 );

-certificatul medico-legal obţinut de partea vătămată ( f. 8 );

-planşa fotografică cu urmele agresiunii pe corpul victimei ( f. 10-12 );

-planşa fotografică privind bunul sustras ( f. 16-18 );

-dovezile de ridicare – restituire a lănţişorului ( f. 19-20 );

-declaraţiile părţii vătămate R. G. ( f. 21-24 );

-procesul – verbal de evaluare a lănţişorului ( f. 25 );

-declaraţiile inculpaţilor B. C. C. ( f. 28-39, 163-164 ), T. M. ( f. 41-48, 165 ), S.C. A. ( f. 50-55, 167 ) şi R. C. ( f. 57-65, 166 );

-procesul – verbal de prezentare pentru recunoaştere ( f. 67-68 ) şi planşa fotografică ( f. 70-72 );

-procesul – verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografie ( f. 74 );

-acte medicale privind pe inculpatul T. M. ( f. 86-87, 161-162 );

-declaraţiile martorilor  L. M. ( f. 88, 284 ), L. R. ( f. 89-90, 283 ), M. S. ( f. 91-93, 168 ), V.E. S. ( f. 94-96, 170 ), K. E. f. 97-99, 169 ), H. H. ( f. 199 );

-referatul de evaluarea privind pe inculpatul minor B. C. C. ( f. 145-149 );

-relaţiile de la Biroul Executări Penale ( f. 179-184 );

-rapoartele de expertiză medico-legală privind suportarea regimului de detenţie ( f. 279 ) şi psihiatrică ( f. 292-294 ) în cazul inculpatului T.M.

instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În data de 04.10.2008 cei patru inculpaţi s-au întâlnit în Copşa Mică şi au consumat băuturi alcoolice la barul din incinta gării. În jurul orei 16 s-au hotărât să se deplaseze la Mediaş. S-au urcat în trenul personal Mediaş – Sibiu, unde inculpaţii B. şi T. s-au aşezat împreună, în timp ce inculpaţii R. şi S. s-au deplasat în cealaltă parte a trenului.

Inculpaţii T. şi B. au intrat în compartimentul în care se afla partea vătămată O. M.. Compartimentul trenului era unul deschis, de o parte şi alta existând banchete. În spatele părţii vătămate mai era o persoană, care a rămas neidentificată. Inculpaţii s-au poziţionat în dreptul banchetei părţii vătămate în partea opusă. B. a rămas în picioare, în timp ce inculpatul T., mai agitat, a stat atât în picioare, cât şi aşezat. Cei doi au observat la gâtul părţii vătămate un lănţişor. Nu s-a putut proba că a existat o înţelegere anterioară intrării în compartiment, dar, în mod cert, atunci când inculpatul B. s-a hotărât să sustragă lănţişorul, T. i-a înţeles intenţia, iar prin prezenţa sa fizică i-a întărit minorului încrederea în reuşită. Au decis să acţioneze atunci când trenul a oprit în halta Târnava. Primul a trecut pe lângă partea vătămată inculpatul T., pentru a deschide uşa compartimentului, iar apoi a vagonului. L-a urmat minorul B., care a prins lănţişorul părţii vătămate şi a tras până s-a desfăcut. Cei doi au fugit, coborând din tren în aceeaşi ordine. Partea vătămată a strigat în urma lor, i-a observat coborând şi a tras semnalul de alarmă, deoarece trenul se pusese deja în mişcare. Cei doi au fost observaţi, prin geam, fugind şi de şeful de tren M. S.

În gara Mediaş partea vătămată a fost îndrumată spre locaţia unde funcţionează poliţia TF de către inculpatul R. C., care a aflat ce s-a întâmplat împreună cu inculpatul S.. Cei doi au rămas în Mediaş câteva zeci de minute şi s-au întors în Copşa Mică cu primul tren.

Inculpaţii T. şi B. au venit în Mediaş în acea după-amiază, însă nu au reuşit valorificarea lănţişorului. S-au întors la Copşa Mică, iar în cursul serii s-au întâlnit cu ceilalţi inculpaţi, le-au arătat bijuteria sustrasă şi le-au solicitat sprijinul în vederea valorificării. Iniţial, inculpaţii S. şi B. au încercat valorificarea lănţişorului la martora K. E. din Copşa Mică cu suma de 400 de lei. Aceasta nu a fost de acord cu preţul şi cei doi au plecat. Au revenit ulterior inculpaţii B. şi T., care au acceptat propunerea iniţială a martorei de 200 de lei. Martora a refuzat tranzacţia la sfatul telefonic al unui poliţist. În acest context, inculpatul S. a mers împreună cu ceilalţi inculpaţi la partea vătămată R. G. şi i-a oferit lănţişorul pentru suma de 500 de lei. Au convenit preţul la 400 de lei. Jumătate s-a plătit pe loc, urmând ca restul să fie dat după verificare şi cântărire în zilele următoare.

Suma de 200 de lei a fost luată de inculpatul S., acesta lăsând inculpatului B. suma de 10 lei, iar lui T. suma de 30 de lei.

În ziua de 06.10.2008 inculpatul S. şi partea vătămată au verificat lănţişorul la o casă de amanet din Mediaş. La întoarcerea în Copşa Mică inculpatul a fost reţinut de poliţie, iar partea vătămată a aflat că lănţişorul este furat şi l-a restituit.

Starea de fapt este probată de susţinerile părţilor vătămate, declaraţiile inculpaţilor R. şi S., declaraţiile tuturor martorilor ascultaţi ( K., V., M. ) şi celelalte constatări ale organelor de urmărire penală, enumerate la începutul considerentelor.

Inculpaţii B. şi T. au încercat să acrediteze ideea că au acţionat sub constrângerea celorlalţi inculpaţi, care i-ar fi indicat lănţişorul de sustras inculpatului minor şi l-ar fi ameninţat cu bătaia prin geamul compartimentului , dacă nu l-ar fi sustras. Susţinerile lor nu sunt susţinute de celelalte probe. Prezenţa inculpaţilor R. şi S. în gara Mediaş este confirmată chiar de partea vătămată O., localizarea lor la intrarea în Mediaş dinspre comuna Târnava, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, făcută de martorul L. M. este incertă sub aspectul datei la care i-a observat, iar la coborârea din tren partea vătămată i-a văzut doar pe cei doi – B.şi T. – fugind. Pentru aceste motive declaraţiile inculpaţilor B. şi T. vor fi înlăturate de instanţă, întrucât nu sunt sincere.

Fapta inculpatului minor B. C. de a sustrage lănţişorul folosind violenţa împotriva părţii vătămate, aflată într-un mijloc de transport, în prezenţa unui alt coinculpat constituie infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. c şi al. 21 lit. a C. pen., pentru care instanţa va stabili pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.

Fapta inculpatului T.M. de a ajuta pe inculpatul B. prin deschiderea uşilor de la compartiment şi vagon imediat după comiterea faptei în scopul facilitării părăsirii locului faptei, precum şi întărirea convingerii inculpatului B. în reuşita acţiunii, prin prezenţa fizică în imediata apropiere în momentul comiterii infracţiunii constituie complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 2 lit. c şi al. 21 lit. a C. pen., pentru care instanţa va stabili pedeapsa de 7 ani închisoare.

Faptele inculpaţilor R. şi S. de a înlesni valorificarea lănţişorului sustras , în scopul obţinerii de foloase materiale constituie infracţiunile de tăinuire, prev. de art. 221 al. 1 C. pen., pentru care instanţa va stabili pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor stabilite instanţa a avut în vedere următoarele criterii:

-limita minimă specială a pedepsei în cazul infracţiunii de tâlhărie, dat fiind cuantumul minim extrem de ridicat prevăzut de legiuitor în C. pen., raportat la circumstanţele concrete;

-limita medie specială a pedepsei în cazul infracţiunii de tăinuire, în contextul dat, descris anterior;

-starea de minoritate a autorului minor, arestat în altă cauză, aflată pe rol şi condamnat nedefinitiv recent în alt dosar pentru furt calificat;

-starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului T. ( a suferit mai multe condamnări, de fiecare dată în termenul de liberare condiţionată – ca şi în prezent -, astfel că nicio pedeapsă nu a apucat să fie considerată executată);

-starea de recidivă postexecutorie a inculpatului R. C. ( a comis prezenta infracţiune după ce pedeapsa anterioară din care fusese liberat condiţionat a fost considerată executată la data de 24.04.2008 );

-antecedenţa infracţională a inculpatului S. ( condamnat chiar cu executare în timpul minorităţii ), care nu atrage starea de recidivă, condamnările anterioare fiind comise în timpul minoratului;

-gravitatea deosebită a infracţiunii de tâlhărie;

-circumstanţele concrete în care au acţionat inculpaţii B. şi T. ( prin violenţă, într-un mijloc de transport, profitând de lipsa de ajutor a părţii vătămate );

-atitudinea nesinceră a inculpaţilor B. şi T. în declaraţiile date;

-starea de sănătate a inculpatului T.;

-concluziile referatului de evaluare a inculpatului minor;

-circumstanţele personale ale inculpaţilor ( tineri, fără ocupaţie, cu antecedenţă penală impresionantă ).

Legat de individualizarea pedepselor se impune o singură subliniere. Diferenţa de tratament sancţionator între participanţii la infracţiunea de tâlhărie, în forma autoratului şi complicităţii este dată de faptul că autorul este minor şi nu a suferit încă o altă condamnare definitivă, spre deosebire de major, care este multirecidivist, împrejurare care, alăturată lipsei de sinceritate, face imposibilă reţinerea de circumstanţe atenuante în cazul majorului.

În cazul inculpatului T. instanţa reţine că fapta a fost comisă în termenul de liberare condiţionată. Fapta a fost la scurt timp înaintea împlinirii termenului de liberare condiţionată ( 26.12.2008 – f. 179 ), motiv pentru care în temeiul art. 61 al. 1 C. pen. instanţa va menţine beneficiul liberării condiţionate de care a beneficiat inculpatul în urma condamnării prin sent. pen. nr. 490/2006 a Judecătoriei Mediaş.

Încadrarea juridică a infracţiunilor din actul de sesizare, pusă în discuţie la ultimul termen de judecată, a suferit modificări, în temeiul art. 334 C. pr. pen., în ce priveşte starea de recidivă greşită reţinută în rechizitoriu inculpaţilor majori. Potrivit celor expuse la individualizarea pedepselor,  în cazul inculpatului T. recidiva postexecutorie nu poate fi reţinută, inculpatul S. nu este recidivist, iar inculpatul R. nu este recidivist postcondamnatoriu.

În temeiul art. 71 al. 2 C. pen. instanţa va interzice inculpaţilor, în cazul minorului, după împlinirea vârstei de 18 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Instanţa a avut în vedere la alegerea pedepselor accesorii gravitatea infracţiunilor, natura acestora, circumstanţele concrete şi persoana inculpaţilor.

Consecinţă a condamnării, în temeiul art. 350 al. 1 C. pr. pen. instanţa va menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul T. M. prin încheierea nr. 32/A din 07.10.2008 a Judecătoriei Mediaş.

Instanţa va constata că inculpatul B. C. este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 88 C. pen. instanţa va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor următoarele durate:

- reţinerea din 06.10.2008 în cazul inculpaţilor R. C. şi S. C. A.;

- reţinerea şi arestul preventiv cu începere de la 06.10.2008 până la zi în cazul inculpatului T. M.;

- arestul preventiv din 07.10.2008 până la 25.10.2008 în cazul inculpatului B. C. C..

Autorii infracţiunilor de tăinuire ar fi beneficiat amândoi de posibilitatea instanţei de a individualiza modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin suspendarea condiţionată, însă în cazul inculpatului R. există un impediment legal din cauza recidivei postexecutorii.

În temeiul art. 81 C. pen. instanţa va suspenda condiţionat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului S. pe o durată de 3 ani şi 6 luni, termenul de încercare fiind stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. pr. pen. instanţa va atrage atenţia acestui inculpat asupra prev. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul comiterii de noi infracţiuni.

Potrivit art. 71 al. 5 C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Instanţa va constata că prejudiciul cauzat părţii vătămate O. M. a fost reparat prin restituirea lănţişorului.

Partea vătămată R. G. nu a formulat pretenţii civile, astfel că suma de 200 de lei va fi confiscată în favoarea statului , conform art. 118 al. 1 lit. e C. pen. astfel: 10 lei de la inculpatul B., 30 de lei de la inculpatul T. şi 160 de lei de la inculpatul S..

În baza art. 191 al. 1 şi 2 C.pr.pen. instanţa va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat în sumă de câte 1000 de lei fiecare, din aceste sume câte 600 de lei reprezentând onorarii apărători din oficiu, avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare