Ultraj

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi dat în dosarul nr. 432/P/2010, la data de 29.10.2010 a fost trimis în judecată inculpatul C. Ghe. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj cu violenţă, prevăzută şi sancţionată de art. 239 alin. 2 şi 5 C.p.În cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că prin plângerea formulată la data de 06.05.2010, subcomisarul de poliţie R. I., din cadrul Poliţiei oraşului Filiaşi, a sesizat săvârşirea infracţiunii de ultraj cu violenţă de către inculpat, susţinând că în noaptea de 05/06.05.2011, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu a fost agresat fizic de către inculpat, cu consecinţa producerii unor leziuni care au necesitat pentru vindecare unu număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.S-a mai arătat că , din probele administrate pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:Urmare a unor sesizări privind tăierile şi sustragerile de arbori din pădurea numitului P. D. Ghe., situată pe raza satului M., punctul „ B.”, la data de 05.05.2010, la nivelul Poliţiei Filiaşi a fost organizată o acţiune în vederea prinderii şi identificării autorilor, acţiune la care au participat mai mulţi lucrători de poliţie, printre care şi subcomisarul parte vătămată R. I.Odată ajunşi la faţa locului, în jurul orelor 24,00 -0,30 din noaptea menţionată, lucrătorii de poliţie şi-au dat seama, după zgomotul ferestraielor mecanice care se auzeau din interiorul pădurii că cele sesizate se confirmă şi au hotărât să aştepte la marginea pădurii, în apropierea drumului de acces în pădure.La mai puţin de 10 minute, au observat o căruţă care se deplasa spre ieşirea din pădure, moment în care au acţionat somându-i pe ocupanţii căruţei să oprească.În aceste împrejurări s-a reuşit prinderea şi imobilizarea celor două persoane aflate în vehiculul cu tracţiune animală, identificate ulterior ca B. Ş. şi M.Ghe.Apoi, o parte dintre lucrătorii poliţiei au rămas la marginea pădurii pentru a asigura paza acestora iar un grup format din lucrătorii de poliţie R.  I. , V. C., S. V. şi T. I. , precum şi martorul S. D. , au intrat în pădure pentru depistarea şi celorlalţi autori.Lătratul unui câine i-a condus pe poliţişti într-un punct al pădurii, unde la lumina lanternelor au observat două căruţe tractate de câte doi cai fiecare şi în care se aflau persoane.Cum persoanele respective erau suspectate de săvârşirea unor fapte ilegale, agentul de poliţie V. C., inspectorul S. V. şi partea vătămată R. I. , care purtau uniforme de serviciu, după ce în prealabil şi-au făcut cunoscută calitatea prin somaţia „ Stai! Poliţia!”, au pornit  în direcţia celor 2 căruţe, în vederea prinderii , imobilizării şi conducerii la sediul poliţiei  pentru identificarea ocupanţilor acestora.Refuzând să se conformeze solicitărilor legale ale celor trei poliţişti, inculpatul, cu intenţia de a-şi asigura scăparea, a lovit caii cu hăţurile, a pus căruţa în care se afla în mişcare şi în goana cailor a reuşit să forţeze cordonul format din poliţişti.Deşi s-a ferit la trecerea căruţei, partea vătămată a fost lovită cu laterala dreaptă faţă a acesteia, împrejurare în care i s-au cauzat leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1735/A 1din 06.05.2010 eliberat de Institutul de Medicină Legală Craiova.Situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu s-a bazat pe următoarele mijloace de probă : recunoaşterea parţială a inculpatului coroborată cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, procesele verbale întocmite de lucrătorii de poliţie şi actul medico-legal.Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi sub nr. 1327/230/2010.În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul conform dispoziţiilor art. 320,323 C.p.p. , care a negat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, a fost luată declaraţie părţii vătămate R. I. , conform dispoziţiilor art. 326 C.p.p., acestea declarând că nu se constituie parte civilă în cauză şi au fost audiaţi  în mod nemijlocit de instanţă martorii consemnaţi în cuprinsul rechizitoriului S. V., Ş. I., S. D.,  P. N., T. I. , V. C. şi M. Ghe.S-a dispus emiterea adresei pentru fişa de cazier judiciar a inculpatului, aceasta fiind înaintată la dosar la data de 19.11.2010.Instanţa a încuviinţat şi administrat în circumstanţiere pentru inculpat,proba cu înscrisuri,  iar în apărare proba testimonială fiind audiaţi martorii  Z. R. A. ,  C. I.şi P. F. şi depusă la dosar o caracterizare întocmită de SC N.I. SRL  Craiova.Analizând întregul material probator administrat în cauză instanţa constată şi reţine următoarele:Urmare a unor sesizări privind tăierile şi sustragerile de arbori din pădurea numitului P. D. Ghe., pe raza satului M. punctul „ B.”, la data de 05.05.2010, la nivelul Poliţiei Filiaşi a fost organizată o acţiune în vederea prinderii şi identificării autorilor, acţiune la care au participat mai mulţi lucrători de poliţie, printre care şi subcomisarul parte vătămată R. I.Odată ajunşi la faţa locului, în jurul orelor 24,oo -0,30 din noaptea menţionată, lucrătorii de poliţie şi-au dat seama, după zgomotul ferestraielor mecanice care se auzeau din interiorul pădurii că cele sesizate se confirmă şi au hotărât să aştepte la marginea pădurii, în apropierea drumului de acces în pădure.

La  puţin timp după această hotărâre , au observat o căruţă care se deplasa spre ieşirea din pădure, moment în care au acţionat somându-i pe ocupanţii căruţei să oprească.În aceste împrejurări s-a reuşit prinderea şi imobilizarea celor două persoane aflate în vehiculul cu tracţiune animală, identificate ulterior ca B. Ş.şi M. Ghe.Apoi, o parte dintre lucrătorii poliţiei au rămas la marginea pădurii pentru a asigura paza acestora iar un grup format din lucrătorii de poliţie R. I. V. C. , S. V. şi T. I-., precum şi martorul S. D. , au intrat în pădure pentru depistarea şi celorlalţi autori.

Lătratul unui câine i-a  făcut pe poliţişti să se îndrepte  într-un punct al pădurii,  punct spre care se îndrepta şi singurul drum de acces făcut ad-hoc de persoanele care au tăiat  pădurea,  pentru a putea pătrunde cu căruţele cât mai adânc în interiorul pădurii . Instanţa constată , din declaraţiile martorilor audiaţi, că acest punct se afla undeva la o distanţă de cca. 200 m  de liziera pădurii iar  acest loc consta practic dintr-o poiană în care inculpatul C. Ghe.împreună cu martorii Ş.I. , Z. A. ; C. I. şi P. F. , cumnatul inculpatului , au ajuns cu 2 căruţe tractate de cai şi au început să taie lemne , cu  ferăstrăul mecanic ce aparţinea martorului P. F.De asemenea, instanţa constată că una dintre căruţe era a lui P. F. iar cealaltă a martorului Ş. I., precum şi faptul că persoanele amintite s-au organizat pentru a tăia lemne împreună iar prima căruţa care a început a fi încărcată a fost cea a lui Ş. I. mai precis  inculpatul şi martorii Z. A. şi C. I.încărcau căruţa cu trunchiurile de copaci, esenţa ştejar, tăiate cu drujba de către P. F. Acesta este momentul în care , inculpatul şi celelalte persoane aflate cu acesta la tăiat de lemne, au auzit zgomotele făcute de poliţişti, atunci când au imobilizat prima căruţă, ce părăsea pădurea, încărcată cu lemne. Inculpatul se apără de maniera că nu a avut reprezentarea că  persoanele care au făcut zgomotele erau poliţişti, ci mai degrabă, proprietarii pădurii, lucru pe care au încercat să îl confirme  şi martorii  Z. A. , C. I.. P. F. şi, mai ales, Ş.I., prin declaraţiile date în faţa instanţeiCeea ce este însă cert, este faptul că odată  ce inculpatul şi celelalte persoane cu care se afla au înţeles că în pădure au venit persoane străine , au oprit activitatea de tăiere şi încărcare a căruţelor , au golit căruţa parţial încărcată a martorului Ş. I., după care, observând  că spre locul în care se  aflau se îndreaptă persoane străine dotate cu lanterne, inculpatul C. Ghe., a pornit primul cu căruţa, conducând hăţurile cailor pe singurul drum de ieşire din pădure, fiind urmat imediat de căruţa condusă de Ş.I. , în care se aflau şi ceilalţi 2 martori., Z.şi C. Acesta este momentul în care  partea vătămată R. I. , aflată împreună cu colegii săi, V. C şi S. V. le-au cerut celor aflaţi în căruţe să oprească , dar deşi poliţi8ştii susţin că au folosit somaţia " Stai, poliţia " , dimpotrivă , inculpatul şi ceilalţi martori care au fost împreună cu el, fie se apără de maniera că au auzit doar somaţia " Stai", fie că nu au auzit nicio somaţie şi nu au observat pe nimeni în drumul lor de ieşire din pădure, însă  cert este că cele 2 căruţe , prima fiind cea condusă de inculpatul C. Ghe., şi-au continuat drumul în goana cailor iar prima căruţă, cea condusă de inculpat , a lovit –o pe partea vătămată, subcomisarul R. I.Faptul că acesta a fost lovit este dovedit în mod cert, nu doar prin declaraţia sa ci şi prin declaraţiile martorilor agenţi de poliţie, V. C. şi S.V., ce l-au văzut doborât, declaraţii ce se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal.

Prin urmare,  nu există nici un dubiu că prima căruţă l-a lovit pe poliţist, deşi inculpatul afirmă că nu l-a văzut pe acesta şi nici nu a observat momentul în care l-a lovit.Pentru existenţa infracţiunii de ultraj, în speţa de faţă,  în mod corect a susţinut apărătorul inculpatului că trebuie îndeplinite următoarele condiţii: inculpatul să fi văzut  persoana pe care a lovit-o şi să-şi fi  dat seama că este poliţist, pentru ca , continuând goana cailor să accepte posibilitatea de a-l lovi pe acesta , chiar dacă nu a urmărit acest lucru, fiind corectă susţinerea procurorului că infracţiunea de ultraj, se poate săvârşi şi cu intenţie indirectă.În concluzie, instanţa va trebui să deceleze şi să lămurească , prin probele administrate, în acest caz, prin declaraţiile date de martori şi de părţi, dacă inculpatul a ştiut că persoanele care se îndreptau spre el sunt poliţişti sau nu, fiind cert că  de văzut le-a văzut, dovadă în acest sens , fiind însăţi declaraţia sa.Astfel,  în declaraţia aflată la fila 15 dosar, inculpatul  afirmă " Nu încărcaserăm decât câteva bucăţi de lemn, când din pădurea am auzit zgomot, motiv pentru care am descărcat şi acele bucăţi de arbori, din căruţa lui Ş. I. Atunci am văzut că spre noi veneau nişte persoane întrucât am observat lanternele. Eu m-am urcat în căruţa cumnatului meu, P. F. iar în cealaltă căruţă care se afla în spatele celei a cumnatului  meu, în sensul ieşirii din pădure şi cred că ceilalţi băieţi şi cumnatul meu au fugit prin pădure întrucât nu i-am văzut anterior să se fi urcat în căruţele noastre. Am  plecat atunci când am văzut că cei cu lanternele se apropiau spre noi. Eu am văzut doar 2 proiectoare mari. Arăt că după mine venea şi căruţa condusă de Ş. I.şi ne-am îndreptat în direcţia de unde veneau acele persoane întrucât pe acolo era drumul de ieşire….. "Inculpatul recunoaşte de asemenea că  atunci când s-a apropiat de aceste persoane s-a folosit de cca. 3 ori somaţia " Stai " şi mai recunoaşte că nu a oprit atunci când a ajuns în apropierea grupului de persoane menţionat , de teamă.Totodată inculpatul, spune că a auzit inclusiv somaţia " Stai, poliţia" , dar după ce a trecut de acest grup de persoane.Prin urmare, este cert că inculpatul înainte de a lovi cu căruţa pe partea vătămată R I., l-a văzut şi deşi nu a urmărit să îl lovească a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, de vreme ce , dorind să scape de acolo, a mânat căruţa spre persoanele care se aflau în faţa sa, blocându-i drumul. Altfel spus, inculpatul a acceptat inclusiv să lovească pe cineva numai să plece din acel loc.Ceea ce rămâne de lămurit în acest moment este faptul  dacă inculpatul a avut reprezentarea că persoanele  sau persoana pe care a acceptat  să le lovească sunt poliţişti. Or, sub acest aspect, declaraţiile sunt contradictorii, inculpatul şi martorii ce au fost împreună cu el la tăiat de lemne, negând faptul că au avut reprezentarea că persoanele ce veneau spre ei, inclusiv partea vătămată, erau poliţişti, crezând mai degrabă că sunt proprietarii pădurii, în timp ce poliţiştii care au însoţit-o pe partea vătămată consideră că au executat somaţia " Stai , poliţia ", au avut lanterne şi echipamentul de poliţie corespunzător , astfel încât inculpatul şi-a dat seama că are în faţă poliţişti.Cum martorii propuşi de inculpat  au fost împreună cu acesta la pădure şi sunt cercetaţi într-un alt dosar , atât ei cât şi inculpatul, pentru  tăiere şi sustragere ilegală de arbori, instanţa apreciază că declaraţiile date de aceste persoane  ar putea avea  o doză mare  de subiectivism.

În egală măsură, se apreciază că şi declaraţiile date de poliţişti ar putea avea aceeaşi doză de subiectivism.Ceea ce rămâne de făcut instanţei este să constate care sunt aspectele ce se coroborează, în privinţa acestei probleme şi sunt apte să înlăture orice îndoială pentru a trage o concluzie clară. Or, coroborate declaraţiile martorilor propuşi de inculpat, mai ales declaraţia martorului Ş. I., cea dată în faţa instanţei, dar mai ales cea dată în dosarul de urmărire penală în care Ş. I. este cercetat pentru tăiere şi sustragere ilegală de arbori, declaraţie solicitată pe cale oficială de către instanţă şi aflată la filele 37- 45 dosar, mai precis în declaraţia aflată la fila 41,  dată imediat momentului în care s-au întâmplat faptele ( 06.05.2010), duc la concluzia că martorul Şchiopu Ion a auzit înainte de a  pleca cu căruţele din poiana în care se aflau somaţia " Stai , poliţia" iar cei de faţă s-au înţeles cum să scape şi au stabilit să nu rămână la faţa locului pentru a fi identificaţi de organele de poliţie, plecând de acolo cu  căruţele.În asemenea împrejurări, instanţa apreciază că şi inculpatul a auzit somaţia " Stai, poliţia ",  a avut reprezentarea clară înainte ca poliţiştii să vină spre el că persoanele care au intrat în pădure sunt poliţişti şi a ştiut atunci când conducea căruţa că are în faţă asemenea persoane.Este de asemenea, o probă certă a faptului că inculpatul a avut reprezentarea că persoanele spre care se îndrepta cu căruţa sunt poliţişti şi din împrejurările în care s-au derulat această întâmplare.Acesta şi martorii care îl însoţeau se aflau la furat de lemne, au fost surprinşi în pădure în timp ce tăiau, persoanele care i-au surprins erau organizate, aveau reflectoare şi se îndreptau spre ei, emiţând somaţii, inculpatul  însuşi recunoscând că a auzit somaţia " Stai ". Or, pentru  orice persoană aflată în situaţia inculpatului ar fi fost foarte clar că nu puteau să fie surprinşi decât de către organe abilitate  ale statului şi nu de particulari , fiind evident că proprietarii pădurii , fie pentru a-i prinde pe făptuitori, fie pentru a-şi face singuri dreptate, nu mai foloseau somaţii, nu veneau înarmaţi cu lanterne, nu veneau pe drumul pe care era cel mai uşor să fie observaţi, adică pe drumul de căruţe. Faţă de aceste probe, pe care instanţa le consideră certe, se apreciază că inculpatul şi-a dar seama că se îndrepta cu căruţa spre nişte poliţişti şi a acceptat să lovească pe oricare dintre ei pentru a-şi asigura scăparea, fiind cert că a lovit-o pe partea vătămată R. I.Nu subzistă nici apărarea inculpatului , cum că nu a putut stăpâni caii ce s-au speriat datorită focului de armă, tras de agentul de poliţie T. întrucât rezultă cert că acesta a folosit pistolul din dotare, doar după ce partea vătămată a fost lovită, după ce a inculpatul a trecut cu căruţa de cordonul de poliţişti şi numai atunci când poliţiştii aflaţi înainte, respectiv V. şi S., au strigat la acesta şi i-au spus că partea vătămată a fost lovită de una dintre căruţe.În consecinţă, instanţa constată că inculpatul a săvârşit infracţiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin 2 şi 5 C.p., în sarcina sa urmând a fi atrasă răspunderea penală.La individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere atitudinea acestuia, de faptul că nu mai are antecedente penale, urmând a se aplica în cauză dispoziţiile art. 74 lit. a şi 76 lit. e C.p., privind circumstanţele atenuante.

De asemenea, se vor avea în vedere toate celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.p., inclusiv faptul că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă.În concluzie, instanţa apreciază că în urma aplicării instituţiilor de drept amintite, ca efect al aplicării circumstanţelor atenuante, amenda penală  este o pedeapsă oportună , de natură a-şi atinge scopul sancţionator, preventiv şi educativ al pedepsei penale.Instanţa apreciază că în raport de persoana inculpatului şi împrejurările cauzei nu se impune aplicarea pedepsei închisoriiCa atare inculpatul va fi condamnat la plata sumei de 1000 lei amendă penală, la plata căreia îl şi obligă pe acesta şi totodată în temeiul dispoziţiilor art. 63 indice 1 C.p., se va atrage atenţia inculpatului că neplata cu rea-credinţă a amenzii penale, poate duce la înlocuirea acesteia cu închisoarea În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 C.p.p., se va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.În baza dispoziţiilor art. 191 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat .În temeiul art. 239 alin. 2 şi 5 C.p., cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 lit. e C.p.Condamnă inculpatul C. GHE.,  la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, la plata căreia îl obligă pe acesta, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, săvârşită împotriva părţii vătămate R. I., În baza art. 63 indice 1 C.p.Atrage atenţia inculpatului că neplata cu rea-credinţă a amenzii penale poate duce la înlocuirea acesteia cu închisoarea.În baza art. 14 şi 346 C.p.p.Ia act că partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză.În baza art. 191 C.p.p.Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă.

Domenii speta

Spete similare