În speţă, contestatoarea a formulat contestaţie la executare, solicitând instanţei anularea tuturor actelor de executare efectuate în baza titlului de credit – contract de credit şi obligarea intimatei la restituirea autoturismului ridicat. Totodată contestatoarea a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva numitului C. L., vânzătorului autoturismului, solicitând obligarea acestuia să restituie preţul încasat. Contestatoarea a susţinut că a achiziţionat autoturismul la preţul de 15.000 Euro, însă la data de 02.11.2012 autoturismul a fost ridicat de executorul judecătoresc, cu motivarea că vehiculul a făcut obiectul unui contract de credit auto încheiat de fostul proprietar.
Instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie, reţinând că partea care a formulat cererea de chemare in garanţie este reclamantă într-o contestaţie la executare iar cererea de chemare în garanţie nu este admisibilă în acest context procesual.
Instanţa a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată. Astfel, s-a reţinut că la data de 18.03.2010 între intimată şi vânzătorul C. L. a fost încheiat un contract de credit în vederea achiziţionării unui autoturism, la articolul 10.1 din acest contract stipulându-se că se constituie garanţie reală mobiliară asupra autovehiculului achiziţionat, garanţie ce a fost publicată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare. Ca urmare a atitudinii de pasivitate a debitorului C. L., la data de 29.04.2010, s-au întreprins prin intermediul executorului judecătoresc măsuri de căutare a bunului, descoperindu-se că autoturismul se află în patrimoniul contestatoarei în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat de aceasta cu C. L.
Instanţa a apreciat că dreptul intimatei de a-şi recupera garanţia instituită asupra autoturismului îi este recunoscut atât de prevederile art. 10.1 din contractul de credit, cât şi de art. 23 alin. 2 titlul VI din Legea 99/1999 potrivit căruia, creditorul are posibilitatea de a-şi exercita dreptul asupra bunului afectat garanţiei, chiar dacă acesta se găseşte în posesia unui terţ.
Prin urmare, s-a reţinut că efectul principal al garanţiei reale mobiliare îl constituie tocmai prerogativa creditorului de a urmări bunul în mâinile oricărei persoane şi prerogativa preferinţei.
Împotriva sentinţei nu s-a formulat nicio cale de atac.
Judecătoria Lehliu-Gara
Contestaţie la executare + suspendare executare
Judecătoria Sectorul 2 București
contestaţie la executare.În conformitate cu dispoziţiile art.112 alin.1(pct.3) Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă „obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu p...
Judecătoria Brezoi
Contestaţie la executare; Competenţă instanţă de executare
Tribunalul Arad
Casarea în totalitate a sentinţei prin care a fost admisă opoziţia la executare în condiţiile Legii nr. 59/1934
Tribunalul Bacău
Contestaţie la executare