Plângere rezoluţie procuror

SENTINŢA PENALĂ 10

DOSAR Nr.289/249/2010

SENTINŢA PENALĂ NR.41 din data de 18.03.2010

 Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară a fost reprezentat de d-ul procuror NM.

Pe rol soluţionarea cauzei penale, având ca obiect plângere rezoluţie procuror formulată de petenul IC,  împotriva intimatului PI.

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, petentul fiind reprezentat de avocat PG şi intimatul de avocat PG.

 Procedura  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Instanţa invocă din oficiu excepţia prematurităţii plângerii şi o pune în discuţia părţilor.

Petentul prin avocat solicită admiterea excepţiei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria LG pentru continuarea cercetărilor.

Procurorul solicită admiterea excepţiei invocate.

Intimatul prin avocat solicită admiterea excepţiei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria LG pentru continuarea cercetărilor.

 I N S T A NŢ A

 Deliberând asupra cererii de faţă:

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 08.03.2010 sub nr.289/249/2010, petentul IC a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale din data de 24.11.2009 dată în dosarul nr.1107/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria LG, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva persoanei PI care se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 193 C.pen. şi art.211 alin.1 şi alin.21 lit.a C.pen. cu aplic. art.33 lit.a .pen.

 În motivarea plângerii se arată că Rezoluţia din data de 24.11.2009 este netemeinică şi nelegală întrucât s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P I astfel că prin luarea acestei măsuri petentului i s-a produs o vătămare a intereselor sale legitime, în sensul că nu s-au făcut cercetări referitor la toate infracţiunile săvârşite de acesta.

 Se arată că la data de 20.07.2009 petentul se întorcea de la serviciu, iar în drum spre casă a trecut pe la terenul său unde i-a găsit pe numiţii PI (S) şi AD (M) cu căruţa, care încărcaseră iarba cosită de petent. În acel moment petentul le-a cerut numiţilor PI (S) şi AD (M) să descarce iarba pe care o furaseră şi să plece de pe terenul său, însă aceştia au refuzat şi au început să-l înjure, iar PI l-a ameninţat că îl omoară îndreptând furcoiul pe care îl avea în mână spre acesta, repetând că dacă petentul nu-i lasă în pace îl omoară.

 Întrucât din auzite petentul ştia că PI este recidivist pentru fapte destul de grave a sunat la 112, de asemenea a sunat-o pe soţia sa şi pe ginerele său BGV, iar în urma apelurilor telefonice s-au prezentat la faţa locului agentul de poliţie D din cadrul Postului de Poliţie TM, soţia petentului şi ginerele acestuia şi de faţă cu aceştia intimatul Paraschiv Ion l-a ameninţat pe petent atât verbal că îl omoară cât şi cu gesturile pe care le făcea cu furcoiul. 

 Arată că procurorul ar fi trebuit să audieze în calitate de martori pe soţia sa, ginerele său şi pe dl. poliţist D de la Postul de Poliţie TM care au fost la faţa locului când intimatul PI l-a ameninţat cu moartea şi a refuzat să-i restituie fânul (iarba) în cauză efectuându-se cercetări incomplete şi eronate bazate doar pe declaraţia martorului AD care a participat efectiv la săvârşirea infracţiunilor alături de PI.

 Mai arată că procurorul nu s-a pronunţat pe toate infracţiunile săvârşite de PI, întrucât la incidentul din 20.07.2009 acesta a avut complice şi pe numitul AD, apreciindu-se că fapta de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin.1 C.pen. nu exista deşi a formulat plângere pentru infracţiunile de ameninţare prev. de art.193 alin.1 C.pen. şi tâlhărie prev. de art.211 C.pen., ori în virtutea rolului său ar fi trebuit să stabilească toate împrejurările care au concurat la declanşarea conflictului, încălcându-se disp. art.202 C.p.pen., care arată că „organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluţionări a acesteia”, art.202 alin.4 C.p.pen. potrivit căruia „organul este de asemenea obligat să strângă date cu privire la împrejurările care au determinat înlesnit sau favorizat săvârşirea infracţiunii, precum şi alte date de natură să servească la soluţionarea cauzei şi art.209 şi 216 C.p.pen. care arată: „procurorul supraveghează urmărirea penală în exercitarea acestor atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare” şi „procurorul în exercitarea supravegherii legii în activitatea şi urmărirea penală, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspunderea penală.”

În drept se invocă dispoziţiile art.278 1 alin.1,3,4, 7, 8 lit.c C.p.p.

 În cauză s-au ataşat dosarele în care s-au pronunţat rezoluţiile date de parchete, potrivit art.2781 alin.3 C.pr.pen.

 Analizând excepţia invocată din oficiu raportată la dosarul de urmărire penală, instanţa reţine următoarele:

 La data de 20.07.2009 petentul IC a formulat plângere penală la Postul de Poliţie T, împotriva lui I zis S din com. S întrucât în ziua de 20.07.2009 se întorcea de la serviciu, iar în drum spre casă a trecut pe la terenul său unde i-a găsit pe I S căruia i-a spus că miriştea este a lui, iar el l-a ameninţat că îl omoară

Prin Rezoluţia din 24.11.2009 dată în dos. nr. 1107/P/2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria LG a dispus neânceperea urmăririi penale faţă de PI pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 al.1 C.p. întrucât fapta nu există.

Împotriva acesteia a formulat plângere petentul şi prin Rezoluţia din 08.03.2010 dată în dos. nr.11/II/2/2010 Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria LG a admis plângerea petentului şi a infirmat rezoluţia de neâncepere a urmăririi penale dispuse faţă de PI dispunând continuarea şi completarea cercetărilor.

 Potrivit art. 278? C.p.p. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C.p.p. împotriva rezoluţiei de neâncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 şi art. 278 C.p.p. la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii competenţa să judece cauza în prima instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Această normă legală vizeză controlul judecătoresc al soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de organul de urmărire penală şi are rolul de a da eficienţă dispoziţiilor cuprinse în art. 21 al.1 din Constituţie potrivit căruia ,, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime”, precum şi dispoziţiilor cuprinse în art.13 din CEDO potrivit căruia ,,orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale”.

Din interpretarea textului menţionat rezultă că este supusă controlului judecătoresc în temeiul art. 278? C.p.pen. şi rezoluţia de neâncepere a urmăririi penale, confirmată, ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilităţii legale reglementate în favoarea părţii interesate prin art. 275-278 C.p.pen.

Potrivit art.275 C.p.p. împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală pot face plângeri părţile şi orice persoane dacă prin măsurile şi actele respective s-a adus o vătămare intereselor legitime ale acestora.

Plângerea împotriva măsurilor sau actelor luate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 278 al.1 C.p.p.)

Când măsurile sau actele sunt ale prim procurorului parchetului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior(art. 278 al.2 C.p.p.)

 Totodată, art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală stabileşte competenţa de soluţionare a plângerilor formulate împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror, în favoarea procurorului ierarhic superior celui care a adoptat actul contestat de către parte.

    Procedura de control pe cale ierarhică, în cadrul unităţii de parchet, constituie, în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată, o etapă prealabilă declanşării verificării actului de către instanţă, în procedura specială reglementată de art. 2781 din Codul de procedură penală.

    Dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală prevăd expres succesiunea etapelor care preced declanşarea controlului judecătoresc şi condiţionează sesizarea instanţei de confirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rezoluţie sau ordonanţă.

 În situaţia particulară în care soluţia de netrimitere în judecată este infirmată de către primul procuror în procedura prevăzută de art. 278 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, soluţia acestuia din urmă urmează a fi supusă controlului ierarhic din raţiuni ce ţin atât de respectarea principiului controlului şi subordonării ierarhice, dar şi a dreptului părţii de a beneficia de un dublu control al soluţiilor de netrimitere în judecată, astfel după cum s-a arătat anterior.

    În speţă soliţia procurorului de caz a fost infirmată de procurorul ierarhic superior acestuia respectiv Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria LG, astfel că Rezoluţia de neâncepere a urmării penale din 24.11.2009 nu mai are nicio putere, ceea ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei soluţii pe cale ierarhică.

    Atacarea direct în instanţă a soluţiei de netrimitere în judecată, adoptată de primul procuror în absenţa confirmării acesteia de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 2 şi 3 C.p.p., echivalează cu prematura sesizare a instanţei prin plângere astfel cum s-a statuat şi prin Decizia RIL nr.1/2009 a ÎCCJ.

Faţă de considerentele ce preced instanţa va admite excepţia prematurităţii şi în baza art. 2781 al.13 C.p.p.va trimite plângerea formulată de petent Parchetului de pe lângă Tribunalul C spre competentă soluţionare.

 Văzând prev. art. 192 al.2 C.p.p. va obliga petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prematurităţii invocată din oficiu.

În baza art. 2781 al.13 C.p.p rap. la art. 278 alin. 2 şi 3 C.p.p. trimite plângerea formulată de petentul IC, împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmării penale din data de 24.11.2009 dată în dosarul nr.1107/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria LG, Parchetului de pe lângă Tribunalul C spre competentă soluţionare.

 În baza art 192 al.2 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

 Cu recurs în 3 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru părţi.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18.03.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

(Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare)

6

Domenii speta

Spete similare