Acord de recunoaşterea vinovăţiei. Lipsa acordului pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Pedeapsă nejustificat de blândă

Prin sentinţa penală nr. 308/03.02.2015 a Judecătoriei Iaşi pronunţată în dosarul nr. 44319/245/2014 s-au dispus următoarele:

„În baza disp. art. 485 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi cu inculpatul Î.F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. şi ped. de art. 337 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. … și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale”.

Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut următoarele:

La data de 23.12.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 44319/245/2014 acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi cu inculpatul Î.F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. şi ped. de art. 337 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 6242/P/2014.

Din actele efectuate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 27.04.2014, inculpatul Î.F., posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B cu vechime din anul 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice, respectiv două beri a 500 ml fiecare, conform susţinerilor sale, a urcat la volanul autoturismului proprietate personală marca Mini Cooper, cu numărul de înmatriculare …. În jurul orei 20,15, în timp ce conducea pe Bd. Alexandru cel Bun, dinspre Podul de Piatră spre cartierul Dacia, în dreptul restaurantului Familial, a fost oprit pentru control de un echipaj al Poliţiei Rutiere Iaşi. Întrucât emana miros de alcool inculpatul a fost testat cu aparatul Drager, rezultând o concentraţie de 0,56 mg/l în aerul expirat. În continuare, inculpatul Î.F. a fost condus de organele de poliţie la Spitalul Clinic „Sfântul Spiridon” Iaşi pentru recoltarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

După ce a ajuns la Unitatea de Primire Urgenţe a spitalului anterior menţionat, inculpatul Î.F. a declarat în faţa organelor de poliţie că refuză recoltarea de probe biologice întrucât are fobie la ace.

Prin procesul verbal din data de 27.08.2014 i s-a adus la cunoştinţa inculpatului, înainte de a fi audiat, că la data de 19.08.2014 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa sub aspectul comiterii infracţiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. şi ped. de art. 337 Cod penal.

Cu aceeaşi ocazie, în aplicarea dispoziţiilor art. 108 alin. (2) din Cod pr. pen. i-a fost pusă în vedere inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei.

La data de 27.08.2014, inculpatul Î.F., asistat de apărătorul ales C.D.-S., împuternicire avocaţială nr. 230 din 28.04.2014, a fost audiat în această calitate, prilej cu care a declarat că-şi menţine în totalitate declaraţiile formulate în prezenta cauză penală, recunoaşte şi regreta săvârşirea faptei, cu precizarea că a refuzat recoltarea de probe biologice întrucât are fobie de ace, solicitând încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

La data de 17.12.2014, cu ocazia reaudierii de către procuror, inculpatul Î.F. a declarat că recunoaşte întocmai fapta pentru care a fost cercetat, îşi însuşeşte încadrarea juridică, respectiv refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. şi ped. de art. 337 Cod penal şi nu mai înţelege să invoce nici un aspect în apărare.

În drept, fapta inculpatului Î.F., constând în aceea că în seara zilei de 27.04.2014, după ce a consumat băuturi alcoolice şi a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală marca Mini Cooper, cu numărul de înmatriculare …, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu toate că la testarea cu aparatul Drager a rezultat o concentraţie de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. şi ped. de art. 337 Cod penal.

Din probele şi mijloacele de probă administrate în cauză rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului.

Având în vedere cele expuse s-a stabilit pentru inculpatul Î.F. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. şi ped. de art. 337 Cod penal.

Cu privire la modul de executare a pedepsei s-a stabilit amânarea executării pedepsei, prin aplicarea disp. art. 83 C. penal, cu un termen de supraveghere de 2 ani, având în vedere faptul că sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa stabilită este de 1 an închisoare; b) inculpatul Î.F. nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; c) în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, apreciez că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, si se impune doar supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

I s-a adus la cunoştinţă inculpatului faptul că pe durata termenului de supraveghere trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, cf. art. 85 alin.1 din C. pen: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În raport de persoana şi conduită inculpatului, s-a apreciat că pentru reeducarea acestuia nu se impune aplicarea nici uneia din obligaţiile prev. de art. 85 al. 2 C. penal.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 Cod procedură penală.

În primul rând, pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 alin. 1 lit. c Cod penal infractorul trebuie să-şi manifeste acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Nici din cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi nici din cuprinsul declaraţiilor date de inculpatul Î.F. în cursul cercetărilor, nu rezultă că acesta şi-a dat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, condiţie obligatorie pentru a fi aplicabilă instituţia amânării aplicării pedepsei.

În al doilea rând, soluția consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Astfel, conform situaţiei de fapt reţinută de procuror în acordul de recunoaştere, inculpatul a condus sub influenţa alcoolului pe raza municipiului Iaşi, pe Bld. Alexandru cel Bun, un bulevard intens circulat, pericolul de a fi implicat într-un accident foarte grav fiind foarte mare, fiind periclitate atât vieţi omeneşti cât şi bunuri materiale.

Instanţa a mai reţinut şi faptul că inculpatul a comis anterior numeroase abateri în calitate de conducător auto, conform cazierului auto aflat la fila 21 d.u.p., dintre care două sancţiuni au fost aplicate pentru conducerea sub influenţa alcoolului şi două sancţiuni pentru accidente cu pagube materiale.

Având în vedere biletul de ieşire din spital şi scrisoarea medicală aflate la filele 34 şi 35 d.u.p., rezultă că inculpatul suferă de o boală care are legătură directă de cauzalitate cu refuzul de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, astfel încât era necesară impunerea obligaţiilor de a se supune măsurilor de tratament în ceea ce priveşte diagnosticul de tulburare anxioasă paroxistică şi de a i se interzice să conducă orice tip de vehicul. 

Raportat la toate aceste aspecte, instanţa a considerat că atât cuantumul pedepsei cât şi dispunerea amânării aplicării acesteia sunt nejustificat de blânde.

Domenii speta

Spete similare