Delapidare. Legea penală mai favorabilă. Latura subiectivă. Amânarea aplicării pedepsei

Prin sentinţa penală nr. 885/18.03.2015, instanţa a dispus:

« În aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, stabileşte pentru inculpatul B., fără antecedente penale, cu aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 308 alin. 1 Cod penal.

În temeiul dispoziţiilor art. 83 alin. 1 Cod penal dispune amânarea aplicării pedepsei principale de un an închisoare stabilite pentru inculpat, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani (…).

Potrivit art. 85 alin. 2 lit. b Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea duratei acestuia, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, cu durata de 30 de zile, în cadrul Direcţiei de Asistenţă Comunitară Iaşi – Căminul de Pensionari Sf. Cuvioasă Parascheva Iaşi sau în cadrul Direcţiei de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat Iaşi – Plaja Nicolina, la alegerea consilierului de probaţiune.”.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat în esenţă următoarele:

În fapt, inculpatul B. a fost angajat în cadrul SC E. ,iar  din fişa postului semnată de acesta rezultă că acesta avea printre atribuții: întocmirea contractelor, monitorizarea derulării și finalizării acestora, încasarea facturilor scadente de la clienți.

Astfel, la data de 25.04.2013, inculpatul a încasat de la diferite societăți comerciale suma totală de 2082,45 lei. La data de 26.04.2013, inculpatul s-a prezentat la punctul de lucru al părții civile și a predat martorei M., persoana care îndeplinește funcția  de casier, chitanțele care atestă încasarea sumei totale de 2082,45 de lei, însă a predat doar suma de 330 lei, declarând martorei că restul sumei de bani o va preda doar după o discuție telefonică cu administratorul V., după cum reiese din declarația martorei audiată în cursul urmăririi penale (fl. 41-42 d.u.p.). Asfel, inculpatul și-a însușit din gestiune suma de 1702,45, reprezentând încasările efectuate în ziua precedentă de la diferite societăți comerciale. Prin adresele nr. 6/07.06.2013 (fl. 12 d.u.p.) și nr. 24/14.03.2014 (fl. 26 d.u.p.), partea civilă a înaintat organelor de urmărire penală statele de plată din care rezultă că inculpatul B. a beneficiat atât în anul 2011, cât și în anul 2012, de 21 de zile de concediu și nu are drepturi salariale neachitate.

Fiind audiat în cursul urmării penale (fl. 46-57 d.u.p.), dar și în cursul  judecății ( fl. 41), inculpatul a recunoscut faptul că și-a însușit suma de 1702,45 lei.

În identificarea legii penale mai favorabile, instanța a luat în considerare noțiunea de lege penală mai favorabilă așa cum a fost definită de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/06.05.2009.

Potrivit acestei decizii, dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, identificarea legii penale mai forabile se realizează prin analiza în ansamblu a reglementărilor incidente atât din vechiul cât și din actualul cod penal.

Instanța a apreciat că reglementarea anterioară este mai severă sub aspectul limitelor de pedeapsă deoarece prevede închisoarea de la 1 la 15 ani, redusă față de închisoarea de la 2 la 7 ani, pedeapsă prevăzută de actuala reglementare, pentru ambele fiind aplicabilă reducerea cu o treime a limitelor, potrivit art. art. 258 alin. 1 C.pen. 1969 și, respectiv, art. 308 C.pen., având în vedere calitatea de funcționar, în sensul vechiului Cod penal, a inculpatului. Prin noul Cod penal, a fost introdusă instituția amânării aplicării pedepsei, instituție care, potrivit art. 90 C.pen., persoana căreia i se aplică nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de amânare. Față de aceste considerente, se impune reținerea legii noi cu titlu de lege penală mai favorabilă datorită posibilității dispunerii amânării aplicării pedepsei, instituție considerată ca fiind susceptibilă de aplicare.

Potrivit noului Codul penal, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, fiind încadrată juridic, prin rechizitoriu, în dispozițiile art. 295 alin. 1 C.pen. raportat la art. 308 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen..

În ceea ce privește atitudinea subiectivă a inculpatului în momentul săvârșirii actelor materiale subscrise infracțiunii de delapidare, fapta inculpatului, angajat pe bază de contract de muncă la o societate comercială, de a-și însuși în scop personal o importantă sumă de bani din gestiunea sa, relevă intenția directă întrucât inculpatul B. a prevăzut și a urmărit producerea unei pagube în patrimoniul părții civile S.C. Essor Group MC S.R.L. Iași. Instanța va înlătura susținerea inculpatului potrivit căreia sumele reținute ar fi reprezentat contravaloarea zilelor de concediu pe anul 2011 și 2012, pe care acesta nu și le-ar fi luat, întrucât pentru reținerea acestei infracțiuni nu prezintă importanță mobilul care l-a determinat pe inculpat să acționeze, în plus, inculpatul însuşindu-şi situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă în rechizitoriu.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere circumstanțele săvârșirii faptei și anume faptul că inculpatul desfășura, în mod frecvent, activități de colectare a încasărilor pentru facturi fiscale emise de partea civilă, al cărei angajat era la momentul comiterii faptei, bucurându-se astfel de un anumit grad de încredere. Prin fapta sa, inculpatul a adus o atingere importantă relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a serviciului, dar și relațiilor sociale referitoare la protecția patrimoniului. S-a avut în vedere modalitatea concretă de operare a inculpatului, numărul relativ mare al actelor material și cuantumul prejudiciului.  Pe de altă parte, lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de astfel de fapte ar încuraja practic nerespectarea relațiilor de serviciu.

Referitor la persoana inculpatului, instanța constată că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat instanței în faza de judecată și a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor, în prezent lucrează ca agent de vânzări, având astfel asigurată o sursă legală de venituri. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de apărătorul din oficiu, mai reiese că inculpatul este căsătorit și are în întreținere doi copii minori. Având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului care este la primul contact cu legea penală, care a avut o conduita corecta, recunoscând de la bun început săvârsirea faptei, instanţa i-aaplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevazut de lege, făcând aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., reducând această limită specială, ca urmare a recunoașterii comiterii faptei.

Instanţa a apreciat că, dat fiind pericolul social ridicat al faptei care a fost comisă de către o persoană care se bucura de încrederea părții civile, în numele căreia proceda la colectarea încasărilor, o renunţare la pedeapsă este inaplicabilă, întrucât, potrivit art. 83, alin.1 C.pen., o asemenea măsură poate fi dispusă dacă infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă.

Faţă de cele expuse, a apreciat că se impune, pentru reeducarea inculpatului şi pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta, stabilirea unei pedepse de 1 (un) an închisoare, dar, în aceeaşi măsură, că  scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, ţinând cont de comportamentul inculpatului înainte şi după săvârşirea faptei, considerând că în mod neîndoielnic pronunţarea hotărârii constituie un avertisment pentru aceasta şi că, chiar fără executarea pedepsei cu închisoarea, inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni. În acelaşi sens, consideră că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aştepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-şi formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 83 din  noul Cod penal, respectiv cuantumul pedepsei aplicate este inferior celui maxim de 2 ani, nu sunt incidente condamnări anterioare la pedeapsa închisorii, iar instanța apreciază  că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar că se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Domenii speta

Spete similare