Contestaţie la executare

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Între parti a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr 2007143895, prin care contestatorul a primit cu împrumut de la BCR SA suma de 7001,5 euro, pe o perioada de 120 de luni.

Prin contractul de cesiune de creante nr J 51/11.01.2011 BCR S.A. a cesionat catre SSaRL prin reprezentant KI R.L. creanta nascuta în temeiul contactului  mai sus mentionat.

 La solicitarea intimatei creditoare SS.a.R.L. prin mandatar S.C. KR S.R.L. (formulata la data de 11.02.2014) s-a inceput executarea silita a debitorului în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 2007143895/16.11.2007, in acest sens BEJ  ODC emiţând încheierea nr. 137/12.02.2014 prin care a admis cererea formulata de creditoare, a dispus înregistrarea cererii de executare silita în Registrul General al BEJ si deschiderea dosarului de executare silita nr. 137/2014.

Prin încheierea din data de 18.02.2014, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 6291/299/2014, s-a încuviintat executarea silita împotriva debitorului în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit  anterior menţionat.

În cadrul dosarului de executare a fost emisa încheierea din data de 14.03.2014 privind cheltuielile de executare, somaţia de plata şi au fost emise adrese de înfiinţare a popririi.

Conform art. 711 NCPC, împotriva executarii silite însesi, precum si împotriva oricarui act de executare, se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.

Instanţa va înlatura apararea contestatorului privind nelegalitatea încheierii de încuviinţare a executării silite motivat de faptul că în considerentele acesteia se face referire la debitorul I.N.A., iar în dispozitiv este menţionat contestatorul, reţinându-se că este evident că încheierea de încuviinţare a executării silite îl priveşte pe contestatorul C.H.A. câtă vreme în dispozitivul respectivei încheieri este menţionat titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr 2007143895/16.11.2007, încheiat de debitorul contestator C.H.A., iar cererea privind încuviinţarea executării silite, adresată Judecătoriei Sectorului 1, a fost formulată împotriva debitorului C. H. A. (f 161).

De asemenea, instanţa apreciază că neîntemeiată apărarea contestatorului privind lipsa calităţii de reprezentant a SC KR SRL, pentru următoarele considerente:

Cesiunea de creanţă intervenită între BCR SA şi SSaRL potrivit contractului nr J 51/11.01.2011, prin care cea dintâi, în calitate de cedent, a cesionat, transmis şi vândut către SC SaRL un portofoliu de creanţe, incluzând creanţa deţinută împotriva debitorului contestator,  a fost notificată acestuia potrivit art 1393 Cod civil, fiind înscrisă şi în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (f 114-117); în aceste condiţii, debitorul este obligat faţă de cesionar odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fără a i se cere consimţământul.

De asemenea, SSARL a împuternicit societatea KI  SRL să o reprezinte în faţa tuturor persoanelor fizice şi în faţa oricărei autorităţi române în vederea colectării creanţelor  (f 110-112).

De altfel, potrivit susţinerilor contestatorului, acesta a încheiat în anul 2012 un angajament de plata cu SSaRL, reprezentata de catre SC KR SRL.

În sustinerea prezentei contestatii, debitorul  a invocat şi faptul ca, desi a achitat ratele aferente acestui credit pâna în anul 2010, creanta de 9581,07 euro pentru care s-a început executarea silita, este mai mare decât suma împrumutata în cuantum de 6700  euro.

Sub acest aspect, instanta retine ca valoarea totala a contractului a fost de 7001,50 euro, cuprinzând capital şi comision de acordare credit, suma de 6700 euro reprezentând doar împrumutul acordat de intimata.

Or, din înscrisurile de la dosar (f 198), coroborate cu sustinerile contestatorului rezulta ca debitorul nu a mai efectuat nicio plata în contul acestui contract începând cu data de 18.05.2010, sens în care intimata a initiat demersurile pentru recuperarea debitului restant.

Nu pot fi primite apararile contestatorului privind lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creantei puse în executare, câta vreme debitul a fost stabilit pe baza prevederilor contractuale, în cuprinsul caruia au fost indicate în mod explicit obligatiile de plata ale împrumutatului, valoarea totala a contractului, cuantumul ratelor lunare, data scadenta a acestora si modul de calcul al penalitatilor de întârziere, prevederi însusite de contestator la data semnarii contractului de credit.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului privind inserarea în contractul de credit a unui comision de risc abuziv, instanţa reţine că, potrivit art 712 alin 2 NCPC, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui; cum legea nu prevede o cale de atac specifică pentru constatarea ca abuzivă a unor clauze-cum este, de exemplu, ipoteza plângerii contravenţionale sau contestaţiei în materie fiscală-, instanţa va înlătura apărarea intimatei în sensul că nu se pot invoca, în cadrul contestaţiei la executare, apărări privind caracterul abuziv al unor clauze contractuale.

De asemenea, nu poate fi primită susţinerea intimatei în sensul că este supusă prescripţiei extinctive acţiunea privind caracterul abuziv al unor clauze contractuale, întrucât consecinţa constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulităţii absolute a acestora, nefiind aplicabilă sancţiunea existentă în cazul nulităţii relative, şi anume anularea clauzei respective; astfel în ceea ce priveşte natura interesului protejat, norma respectivă ocroteşte un interes general, si nu unul individual, fiind evident faptul că legea ocroteşte o categorie generică, aceea a consumatorilor, şi nu o persoană particulară. În consecinţă, neputând fi vorba de o nulitate relativă, ci de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, dreptul la acţiune nu poate fi apreciat ca prescris.

Instanţa observă însă că debitorul contestator nu a precizat motivele pentru care apreciază că este abuziv comisionul de risc, menţionând doar faptul că în anul 2010 a refuzat menţinerea acestuia, cu atât mai mult cu cât nu îşi mai permitea achitarea ratelor.

În cauza dedusa judecatii, comisionul perceput constituie un element al pretului si, în speta, prevederea perceperii acestui comision a fost  clara si fara echivoc, fiind însusita de consumator, prin semnarea contractului si  a planului de rambursare care face parte integranta din contract, devenind  potrivit art.969 Cod civil (în vigoare la data încheierii contractului) lege între parti.

Astfel, se va retine totodata ca acest comision a fost calculat  procentual la valoarea creditului, iar acest fapt era cunoscut de catre debitor la data încheierii conventiei de credit, astfel încât nu se poate sustine împiedicarea  consumatorului de a aprecia costurile creditului.

În speta, consumatorul nu a fost obligat sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea  reala de a lua la cunostinta la data semnarii contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligatiilor acestuia.

 În aceste condiţii, instanţa va înlătura aserţiunea contestatorului în sensul că titlul executoriu conţine un comision de risc abuziv.

De asemenea, potrivit art 4.11 din Condiţiile generale ale contractului de credit, dacă în termen de 30 de zile de la data scadenţei împrumutatul şi/sau coplătitorii/garanţii nu achită rata totală de rambursat, întregul credit şi toate celelalte obligaţii asumate prin semnarea contractului devin exigibile, iar banca este îndreptăţită să procedeze la recuperarea creanţelor sale pe calea executării silite.

La data de 12.01.2011 intimata a notificat debitorului cesiunea de creanţă (f 117-119), solicitând acestuia din urmă achitarea datoriei în cuantum de 30197,05 lei, împreună cu dobânzile aferente, manifestare de voinţă ce reprezintă în fapt declararea scadenţei anticipate a creditului; în aceste condiţii, nu se poate susţine în mod întemeiat faptul că nu este exigibilă creanţa pretinsă de creditoarea intimată.

Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar de intimata reiese ca debitorul a fost înstiintat în permanenta cu privire la obligatiile de plata restante, putând cunoaste în acest fel din ce se compune debitul datorat, astfel ca simpla invocare a încalcarii prevederilor art.662 NCPC nu este suficienta pentru a se retine lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creantei puse în executare, în lipsa altor dovezi în acest sens, cu atât mai mult cu cât contestatorul a solicitat doar administrarea probei cu înscrisuri si nu a apreciat necesara încuviintarea unor probe suplimentare pentru a se verifica modul de calcul al creantei pretinse de intimata.

Pentru considerentele expuse, instanta apreciaza ca executarea silita a fost pornita în mod legal în cauza de fata, cu respectarea prevederilor C.proc.civ., motiv pentru care va respinge contestatia la executare formulata de contestatorul Cora Horia-Alexandru, ca neîntemeiata.

În privinta cheltuielilor de judecata, vazând solutia pronuntata în cauza si prevederile art.453 NCPC, instanta va respinge ca neîntemeiata cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Domenii speta

Spete similare