Art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal

Sentinţă penală 6 din 17.09.2013


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DARABANI

Sentinţa penală nr.

Şedinţa publică din

Instanţa constituită din :

Preşedinte -

Grefier -

Ministerul Public este reprezentat de : Procuror -

Pe rol, judecarea acţiunii penale privind pe inculpatul H. D., domiciliat în xxxx, str. xxxxxx, nr.xx, bl. xx, ap.x , judeţ xxxx, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „vătămare corporală gravă din culpă", prevăzută şi pedepsită de art.184 alin. 2 şi 4 C.pen. şi partea vătămată A. V.din xxxxx, str. xxx, nr. xx, judeţul xxxxx.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din xxxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată şi care face parte integrantă din prezenta sentinţă, termen la care, motivat de cererea apărătorului părţii civile, av.xxxx, pentru a depune concluzii scrise, instanţa a amânat pronunţarea pentru xxxxx iar ulterior,motivat de lipsa concluziilor scrise, instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi, xxxxx.

Lucrările din timpul şedinţei de judecată au fost înregistrate potrivit art. 304 Cod procedură penală, nu s-au solicitat copii după notele grefierului şi nici transcrierea înregistrării.

INSTANŢA,

Prin rechizitoriul nr.xxxx din xxxx, Parchetul de pe lângă Judecătoria xxxxx a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului H. D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „vătămare corporală gravă din culpă", prevăzută şi pedepsită de art.184 alin. 2 şi 4 C.pen., faptă constând în aceea că, la data de xxxxx, în jurul orelor xxxx, în timp ce manevra cu spatele autoutilitara marca xxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx în parcarea autogării xxxxxx a acroşat-o pe partea vătămată A. V. de xxxx ani din xxxx, jud. xxxxx , cauzându-i astfel leziuni traumatice vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale conform concluziilor specialiştilor din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală xxxxxx inserate în certificatul medico-legal nr. xxxx din xxxx.

In dovedirea situaţiei de fapt şi a răspunderii penale a inculpatului, la urmărirea penală au fost administrate următoarele mijloace de probă:

-proces-verbal de sesizare din oficiu ( f. 7);

-plângerea şi declaraţiile părţii vătămate ( f. 8; 18,19; 35);

-proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă acestuia (f.9-17);

certificatul medico-legal nr.xxxx din xxxxx întocmit de specialiştii din cadrul Serviciului de Medicină Legală xxxx ( copie) ( f. 20 dosar);

-declaraţiile martorilor (f. 31-33; 36-40 );

-adresa nr. 2774/21.02.2012 întocmită de Primăria oraşului xxxxx prin care se atestă că segmentul de drum unde a survenit accidentarea victimei este(era) drum public şi era deschis circulaţiei rutiere la data critică ( xxxxx) ( f. 49);

completările la certificatul medico-legal nr.xxxx din xxxx întocmite de specialiştii din cadrul Serviciului de Medicină Legală xxxxxx ca urmare a solicitărilor în acest sens ale prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria xxxxx ( f. 46);

-declaraţiile inculpatului ( f. 23-25; 77).

La cercetarea judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de

:declaraţiile martorilor(f. 60, 68, 106,125,126 ), proba cu înscrisuri şi j .i cu expertiză tehnică autovehicule circulaţie realizată de expertul tehnic xxxx( f.47-58, 88-89 ds.).

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 30.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale şi 20.000 lei daune morale(f.24 ds.).

In cauză a fost introdus, în calitate de asigurător de răspundere civilă, Bulgarski Imoti Vienna Insurance Group(cod BG 04) din Bulgaria , iar ca mandatar - B.A.A.R. - Societateam Uniqa Asigurări S.A.

Inculpatul H. D., prin declaraţia dată în instanţă, a recunoscut şi regretat fapta pentru care a fost trimis în judecată, dar nu se consideră vinovat de producerea acesteia pentru că nu a văzut-o pe partea vătămată în timp ce efectua manevra de întoarcere(f.37 ds.).

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa apreciază ca temeinic dovedită, următoarea situaţie de fapt:

La data de xxxxxx, în jurul orelor xxx, inculpatul H. D. a parcat autoutilitara marca xxxxxxx cu numărul de înmatriculare xxxxx în parcarea autogării xxxxxxxx, revenind după aproximativ 10 minute.

Inculpatul s-a urcat la volanul autoutilitarei, s-a asigurat, uitându-se în oglinzile retrovizoare, după care a început manevra de mers înapoi, deplasându-se aproximativ 0,50 metri , împrejurare în care nu a observat că în spatele autovehiculului se deplasa, în calitate de pieton, partea vătămată A. V. de xx ani din oraşul xxxxxx, impactându-1.

In urma accidentului, partea vătămată a fost proiectată pe carosabil suferind leziuni la nivelul şoldului stâng, fiind necesar transportul acestuia de urgenţă la Spitalul Judeţean xxxxxx, unde a fost operată.

S-a procedat la testarea cu aparatul etilotest în vederea stabilirii eventualei alcoolemii în aerul expirat a conducătorului auto sau a pietonului , rezultatul fiind zero în ambele cazuri.

In urma examinării medico-legale efectuată de specialişti din cadrul S.M.L. xxxxxxx privind vătămarea corporală suferită de numitul A. V.,  prin

certificatul medico-legal nr. xxx/xxxx s-a stabilit un număr de 85 - 90 zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.

Pe timpul efectuării cercetărilor, inculpatul H. D. a adoptat o atitudine de recunoaştere şi regretare a faptei comise, încercând o conciliere cu partea vătămată cu privire la pretenţiile sale civile , achitându-i totodată suma de 4.000 lei.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că accidentul de circulaţie s-a produs din culpa atât a inculpatului, cât şi a părţii vătămate, respectiv inculpatul nu a respectat prevederile art. 54 din OUG 195/2002 "Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează sa efectueze o întoarcere ori sa meargă cu spatele, este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure ca o poate face fără sa perturbe circulaţia sau sa pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic" şi art. 128 alin 2 din H.G 1391/2006 "în locurile in care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea in spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puţin o persoană aflată în afara vehiculului. Persoana care dirijează manevrarea cu spatele a unui vehicul este obligată sa se asigure că manevra se efectuează fără a pune în pericol siguranţa participanţilor la trafic"

Totodată, partea vătămată A. V. a încălcat prevederile art. 167 din HG 1391/2006, respectiv : "Se interzice pietonilor si persoanelor asimilate acestora să traverseze partea carosabilă prin faţa sau prin spatele vehiculului oprit in staţiile mijloacelor de transport public de persoane, cu excepţia cazurilor în care există treceri pentru pietoni, semnalizate corespunzător.

în timpul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul, care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei în materialitatea sa , a încercat să acrediteze ipoteza culpei exclusive a părţii vătămate A. V. Astfel, inculpatul a invocat prevederile art.72 alin.(4) din O.U.G. 195/2002 prezentându-1 însă în mod trunchiat respectiv „Pietoni surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise)...(sau a nerespectării altor obligaţii stabilite prin normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor..."omiţând în mod voit citarea tezei finale a articolului susmenţionat care stipulează „... în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia pe acel sector", prevederi legale /obligaţii care sunt reliefate de art. 165 alin. 2 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 în care se statuează că „în cazul în care vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai când conducătorul acestuia este dirijat de cel puţin o persoană aflată în afara vehiculului", obligaţii pe care învinuitul le-a ignorat în momentul în care a manevrat dubita sa - care nu era prevăzută cu geamuri în partea posterioară şi era cu volan pe partea dreaptă - în marşarier din alveola/locul de parcare al Autogării xxxxx înspre drumul public deschis circulaţiei publice la respectiva dată.

Pe de altă parte, completările la certificatul medico-legal nr. xxxxx din xxxxx solicitate de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria

xxxxxxx ca urmare a cererii formulate în acest sens, în apărare, de inculpat prin avocatul ales, au infirmat posibilitatea ca leziunile să fi fost cauzate prin lovituri/căzături multiple astfel încât , coroborând rezultatele actelor medico-legale întocmite în cauză cu declaraţiile martorilor - şi în principal a martorului ocular/direct, nemijlocit xxxxx - rezultă că acestea (leziunile) au fost cauzate numai de impactarea/împingerea părţii vătămate A. V. de către autovehiculul condus de inculpatul H. D. urmată de căderea susmenţionatei părţi vătămate pe carosabilul acoperit cu înveliş asfaltic. De asemenea, este de menţionat că într-adevăr este posibil - după cum susţine inculpatul şi este confirmat şi de medicul legist în completările la certificatul medico-legal nr. xxxx din xxxx întocmite de specialiştii din cadrul Serviciului de Medicină Legală xxxxx , că leziunile suferite de partea vătămată să se fi amplificat ca urmare a afecţiunilor sale organice preexistente ( maladia „PARKINSON") dar acest aspect nu exclude culpa inculpatului, rezultatul socialmente periculos fiind progresiv în timp.

Din raportul de expertiză în cauză rezultă că accidentul s-a produs din următoarele cauze:

inculpatul H. D., de la începerea manevrei de mers înapoi nu s-a asigurat temeinic că poate face această manevră fără să pună în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic, încălcând astfel prevederile art.54 alin.(l) din O.U.G. 195/2002;'

inculpatul H. D. , care la manevra de mers înapoi, neavând vizibilitate totală asupra traseului imediat pe care urma să-1 parcurgă autoutilitara, a pornit fără să fie dirijat de o persoană aflată înafara autovehiculului său, încălcând astfel prevederile art. 128 alin.(2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002;

administratorul societăţii"xxxxx", care nu a amenajat incinta autogării cu marcaje pentru parcare, astfel încât să nu permită autovehiculelor ieşirea cu spatele în str.xxxxx, sau să numească o persoană care să dirijeze autovehiculele care nu au vizibilitate totală la mersul înapoi;

administratorul străzii xxxxx , respectiv Primăria or.xxxxx, care nu a amenajat prin marcaje şi indicatoare această stradă în zona autogării, astfel încât toţi participanţii la trafic , inclusiv pietonii, să se poată deplasa în deplină siguranţă;

nu se poate considera a fi vinovat de producerea acestui accident partea vătămată A. V.

Au  fost  respinse obiecţiunile  formulate  de  inculpat  asupra concluziilor raportului de expertiză pentru următoarele considerente:

Nu se poate face referire la art.72 din O.U.G.915/2002 şi nici la art. 167 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, deoarece:

partea vătămată nu s-a angajat în traversarea unei străzi ; aceasta s-a deplasat de la o bancă din incinta autogării spre un autobuz care urma să parcheze în incinta autogării. Nu se poate vorbi de obligaţiile părţii vătămate de a urma un anume traseu amenajat, deoarece acesta nu există nici în prezent în autogara „ xxxxxx" sau pe strada xxxxx, aşa după cum s-a arătat şi în raport.

S-a apreciat că inculpatul a încălcat prevederile art.128 alin.(2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, deoarece autoutilitara xxxxx este prevăzută cu două oglinzi retrovizoare(dreapta şi stânga) care nu asigură vizibilitatea în toată zona din spate a acesteia şi, în consecinţă, orice persoană aflată în spatele autovehiculului nu poate fi observată de conducătorul auto. Partea vătămată aflată, din nefericire, în zona fără vizibilitate din spatele autoutilitarei, nu a încălcat nicio prevedere din legislaţia specifică, deoarece nici autogara şi nici strada nu sunt amenajate pentru circulaţia pietonilor, iar aceştia trebuie să aibă posibilitatea să se deplaseze terestru.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulaţie.

în drept, fapta inculpatului H. D. , care la data de XXXXX, în jurul orelor XXXX, în timp ce manevra cu spatele autoutilitara marca XXXXXX cu nr. de înmatriculare XXXXXXX în parcarea autogării XXXX a acroşat-o pe partea vătămată A. V. de XX ani din XXXXXX, jud. XXXXXX , cauzându-i astfel leziuni traumatice vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale conform concluziilor specialiştilor din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală XXXXXX inserate în certificatul medico-legal nr. XXXXX din XXXXX, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „vătămare corporală gravă din culpă", prev. de art.184 alin.(2) şi (4) Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa va ţine cont de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, dar şi de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, dar fără a fi recidivist, în cauză fiind aplicabile prevederile art.37 lit.a) şi b) şi art.38 alin.(2) teza I Cod penal, este şomer, căsătorit, are 2 copii minori în întreţinere.

Inculpatul a avut un bun comportament anterior comiterii faptei, a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului cauzat părţii vătămate civile,plătind acesteia suma de 3.370 lei, dar nereuşind să ajungă la o înţelegere privind acoperirea integrală a prejudiciului, a avut o atitudine sinceră şi cooperantă pe parcursul desfăşurării procesului penal, motive pentru care, vor fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art.74 lit.a), b) şi c) Cod penal.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare, pe care o consideră suficientă pentru atingerea ţelului şi scopului pedepsei prev. de art.52 Cod penal.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 Cod penal, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României ( hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu

lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 teza I Cod penal, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. a teza I- Cod penal nu se va face în mod automat prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal", decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 Cod procedură penală, este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport cu natura faptelor săvârşite, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a -Il-a şi lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei faţă de criteriile expuse şi constatând că sunt întrunite cerinţele prev. de art.81 Cod penal, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare calculat conform art.82 Cod penal.

în baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind condiţiile revocării suspendării condiţionate.

în baza art.71 alin.(5) Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Referitor la acţiunea civilă, partea vătămată A. V. s-a constituit parte civilă la termenul din 7 iunie 2012(f.24 dosar) cu suma totală de 30.000 lei, din care : 10.000 lei daune materiale şi 20.000 lei daune morale. Partea civilă a recunoscut că inculpatul i-a plătit suma de 3.370 lei, reprezentând 2.370 lei contravaloarea unei proteze medicale şi suma de 1.000 lei.

în cauză a fost introdus asigurătorul de răspundere civilă - Societatea de Asigurare Bulgarski Imoti Vienna Insurance Group(cod BG 04 actualmente Bulstrad) din Bulgaria , Societatea Uniqa Asigurări S.A. Bucureşti şi Biroul Asigurătorilor de Vehicule din România (B.A.A.R.).

în dovedirea pretenţiilor civile, partea civilă a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

Prejudiciul invocat de partea civilă trebuie dovedit potrivit Normelor aprobate prin Ordinul C.S.A. nr.5/2010 şi a dispoziţiilor de drept comun din Codul civil privind răspunderea delictuală.

Din declaraţiile martorei XXXXX rezultă că a primit de la partea vătămată suma de 2.000 lei pentru a-i presta diferite activităţi constând în lucrarea terenului grădină, săpat şi alte activităţi(f. 126 ds.), precum şi faptul că partea vătămată a cheltuit suma de 4.000 lei pentru spitalizare şi medicamentaţie. Şi martorul XXXXX (f.144 ds.) confirmând că grădina părţii vătămate , după accident, a fost lucrată de alte persoane care au fost plătite şi că a aflat că partea vătămată a împrumutat bani pentru a plăti muncitorii.

Instanţa va reţine ca dovediră numai suma de 2.000 lei pentru plata lucrărilor efectuate de martora xxxxx şi va respinge pretenţiile pentru cheltuielile de spitalizare şi medicamentaţie care nu au fost dovedite cu chitanţe, din contra, inculpatul H. D. făcând dovada achitării medicamentelor.

In ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de partea civilă, potrivit art.14 alin.(3) C.pr.pen. rap. la art.998 C.civ., „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-1 repara".

De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirile având rolul de a da o compensare victimei.

Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat şi prejudicii morale decurgând din numărul mare de zile în care a fost indisponibilizată la pat, traumele fizice şi psihice suferite, care au afectiv participarea acesteia la viaţa socială şi de familie, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Ca urmare, instanţa apreciază că suma de 1.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral.

Autovehiculul condus de către inculpat la data producerii accidentului avea plătită Cartea Verde încheiată în Bulgaria. Potrivit disp.art.54 alin.(2) din Legea nr. 136/1995: „ Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.48 alin.(2)", iar potrivit art.48 alin.(2) din aceeaşi lege „ Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condiţiile prezentei legi, în una din următoarele situaţii:

a)dacă numărul de înmatriculare/înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaţionale de asigurare VALABILE în România;

b)dacă posedă documente internaţionale de asigurare VALABILE în România".

Prin adresa OJ 0937/29.03.2013, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România confirmă valabilitatea asugurării autoturismului înmatriculat sub nr.TX 1501 XC la data de 26 mai 2011 - data producerii accidentului şi că, în conformitate cu prevederile art.54 alin.(2) coroborate cu cele ale art.48 alin.(2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, precum şi în baza art.4.5 din Regulamentele Interne ale Sistemului Internaţional Carta Verde, B.A.A.R. va reprezenta interesele Societăţii Bulgai^ki Imoti Vienna Insurance Group( actualmente Bulstrad)din Bulgaria, care va răspunde în calitate de asigurător de răspundere civilă, prin mandatarul său legal din România - Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Din aceste motive instanţa a dispus scoaterea din cauză a S.C.Uniqa Asigurări S.A.

Faţă de cele ce preced, în baza art.55 alin.(l), art.50 din Legea nr. 136/1995, va obliga asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP (BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA să plătească părţii civile A. V. suma de 10.000 lei daune morale.

Va respinge celelalte pretenţii civile.

Va obliga asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP (BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA să plătească părţii civile AROTĂRIŢEI VASILE suma de 1.000 lei reprezentând onorariu apărător ales.

în baza art.lll alin.(6) din O.U.G. 195/2002 va fi prelungit dreptul de circulaţie a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, dar nu mai mult de rămânerea definitivă a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Condamnă pe inculpatul H. D., xxxxxxxxx, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 184 alin. (2) şi (4) Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) Cod penal , art. 76 lit. e) Cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.

In baza art. 71 alin. (2) Cod penal interzice inculpatului exerciţiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) Cod penal.

în baza art. 81-82 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi3 luni.

în baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind condiţiile revocării suspendării condiţionate.

în baza art. 71 alin. (5) Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

în baza art. 55 alin. (1), art. 50 din Legea nr. 136/1995 obligă asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP

(BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA să plătească părţii civile AROTĂRIŢEI VASILE suma de 10.000 lei daune morale. Respinge celelalte pretenţii civile.

Obligă asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP (BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA să plătească părţii civile A. V. suma de 1.000 lei reprezentând onorariu apărător ales.

In baza art. 191 alin. (1) Cod procedură penală obligă inculpatul H. D., să plătească 780 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prelungeşte dreptul de circulaţie a inculpatului pe o durată de 30 zile, dar nu mai mult de rămânerea definitivă a hotărârii.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpat şi de la comunicare pentru partea civilă A. V. şi asigurătorul de răspundere civilă BULGARSKI IMOTI VIENNA INSURANCE GROUP (BULSTRAD), prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA.

Pronunţată în şedinţă publică la data de xxxxxx 2013.