Contestaţie la executare. Excepţia tardivităţii motivelor de contestaţie privind prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, demararea executării silite cu nerespectarea dispoziţiilor og 22/2002, nelegalitatea încheierilor privind cheltuielile de

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de xx.xx.2017, sub nr A/299/2017, contestatoarea A.A.A.S. a formulat, in contradictoriu cu intimata S.C. U.R. S.A. T.J. şi terţul poprit I S.A.,  contestaţie la executare împotriva actelor de executare din dosarul execuţional X/2010 instrumentat de BEJ M.M.I., reprezentate de poprirea înregistrată la sediul I S.A., pentru plata sumei de 5.403.621,56 lei, reprezentând debit restant şi cheltuieli de executare, solicitând admiterea contestaţiei la executare, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și întoarcerea executării.

Contestatoarea a invocat perimarea executării silite, în baza art. 389 alin. 1 C.proc.civ. 1864, în susţinerea căreia a arătat că între data emiterii somaţiei de plată, respectiv 19.04.2011 şi data următorului act de executare, respectiv adresa de înfiinţare a popririi din data de 19.04.2017, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care nu a mai fost efectuat nici un act de executare în dosarul de executare nr. X/2010.

Contestatoarea a invocat, în subsidiar, în ipoteza desfiinţării executării silite, excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, în baza dispoziţiilor art. 405 C.proc.civ. 1864, arătând că termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 27.05.2010 şi s-a împlinit la data de 27.05.2013.

În continuare, s-a precizat că titlurile executorii pe care terţii le obţin faţă de AAAS nu pot fi executate prin poprirea sumelor de bani ale  I S.A. deoarece se încalcă disp. art 454 şi urm Cpc, Legii 137/2002, OUG 23/2004, OUG 88/1997. Astfel, contestatoarea a subliniat că I S.A. nu are faţă de AAAS nicio obligaţie legală cu obiect sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, din fişa emisă de ONRC şi registrul acţionarilor deţinut de I S.A. dovedindu-se că Statul Român este unicul titular al dreptului de proprietate asupra I S.A..

Contestaţia formulată împotriva actelor de executare întocmite în dosarul nr. X/2010 a fost întemeiată şi pe dispoziţiile imperative ale OG nr. 22/2002 care stabilesc pentru instituţiile publice un regim special şi derogatoriu de la normele generale. Sub acest aspect, contestatoarea a subliniat că art. 2 din actul normativ invocat stabileşte termenul de 6 luni în care instituţia debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată, termen care curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.  Totodată, contestatoarea a invocat şi prevederile art. 4 din OG 22/2002 şi, faţă de dispoziţiile legale invocate, a subliniat că AVAS, în calitate de ordonator principal de credite este singura instituţie care poate dispune efectuarea de plăţi către debitori, iar biroul executorului judecătoresc nu poate, în această fază procesuală, să înfăptuiască nici un act de executare silită. În acest sens, contestatoarea a apreciat că intimata ar fi trebuit să se adreseze ordonatorului de credite pentru înscrierea creanţei sale, învederând că intimata a procedat direct la executarea silită, solicitând şi cheltuieli efectuate cu executarea.

Contestatoarea a arătat şi faptul că, raportat la dispoziţiile OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, în vederea realizării creanţei pe care un creditor o are împotriva unui debitor instituţie publică, acesta este obligat să urmeze calea procedurală reglementată de actul normativ cu caracter special. S-a arătat de către contestatoare că, raportat la prevederile legale invocate, procedura executării silite reglementată de dreptul comun are un caracter subsidiar, apreciind că se poate apela la aceasta numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligaţiei, în termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somaţiei.

În ce priveşte natura juridică a termenului de 6 luni reglementat de art. 2 din OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, contestatoarea a apreciat că este un veritabil termen de graţie acordat de lege debitorului instituţie publică, prin care executarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestor debitori este amânată până la împlinirea termenului. Faţă de cele arătate, contestatoarea a apreciat că intimata trebuia să se adreseze direct AVAS în vederea efectuării plăţii, solicitându-i acesteia punerea în executare, de bună voie, a dispoziţiilor titlului executoriu în discuţie şi nu să treacă la executarea silită, ignorând dispoziţiile imperative ale art. 3 din OG 22/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

În continuare, contestatoarea a invocat nelegalitatea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. X/2010, motivată de încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 modificată şi completată, subliniind că prin includerea TVA, onorariul executorului a depăşit plafonul legal. S-a mai susţinut că s-au stabilit în sarcina AVAS sume de plată cu titlu de cheltuieli de executare fără a se lua în considerare faptul că, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de dispoziţiile speciale, plata debitului poate fi făcută de bunăvoie.

În drept, au fost invocate disp. art.399 și urm cPC, art.403 alin.1 și urm. CPC, art.404 ind.1 și urm. CPC, Legea nr.92/2011, OG nr.22/2002 modificată prin Legea nr.110/2007, OUG  nr. 51/1998/, Legea nr.92/2011

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de conexitate a dosarului nr.15165/299/2017, excepția autorității provizorii de  lucru judecat față de dosarul nr.109648/299/2015 având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, iar pe fondul cauzei a solicitat  respingerea contestației la executare, ca nefondată.

Instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese la BEJ M.M.I. pentru comunicarea dosarului de executare X/2010, relațiile comunicate fiind atașate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 992/11.11.2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. X/95/2008 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. U.R. S.A. în contradictoriu cu pârâta AVAS, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.521.800 lei echivalent a 1.088.000 euro cu titlul de despăgubiri. Prin decizia nr. 119/27.05.2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. X/95/2008 a fost respins ca nefondat apelul formulat de AVAS, hotărârea rămânând irevocabilă prin nerecurare.

La data de 15.12.2010, creditoarea S.C. U.R. T.J. S.A. prin lichidator judiciar S S.P.R.L. s-a adresat cu cerere de executare silită prin poprire şi urmărire imobiliară a acestei sentinţe către BEJ M.M., fiind deschis dosarul de executare nr. X/2010.

Prin încheierea din data de 10.02.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. X/300/2011 a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei AVAS, la cererea creditoarei S.C. U.R. T.J. S.A. prin lichidator judiciar S S.P.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa comercială nr. 992/11.11.2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. X/95/2008.

Prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert P.M. la data de 11.03.2011 suma datorată de debitoare a fost actualizată cu indicele de inflaţie.

Prin procesul verbal de calcul actualizare sume din data de 11.03.2011 executorul judecătoresc a stabilit că debitoarea are de achitat creditoarei suma de 4.935.092,52 lei, sumă ce reprezintă creanţa iniţială actualizată la nivelul lunii ianuarie 2011.

Prin procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare din data de 19.04.2011  executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 68.348,57 lei, iar prin somaţia emisă la data de 19.04.2011 a pus în vedere debitoarei ca, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, să se conformeze dispoziţiilor titlului executoriu în sensul de a achita creditoarei suma de 5.003.440,57 lei reprezentând creanţă actualizată şi cheltuieli de executare.

Prin adresa emisă la data de 28.10.2011 executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor deţinute de debitoare la Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Sectorului 1 până la concurenţa sumei de 5.003.440,57 lei, debitoarea fiind înştiinţată despre această măsură.

Prin încheierea din data de 14.11.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. X/301/2011 a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei AVAS, la cererea creditoarei S.C. U.R. T.J. S.A. prin lichidator judiciar S S.P.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa comercială nr. 992/11.11.2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. X/95/2008.

Prin încheierea din data de 09.12.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. X/299/2011 a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei AVAS, la cererea creditoarei S.C. U.R. T.J. S.A. prin lichidator judiciar S S.P.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 992/11.11.2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. X/95/2008.

Prin adresa emisă la data de 14.02.2012 executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor deţinute de debitoare la Trezoreria Centrală a Mun. Bucureşti până la concurenţa sumei de 5.003.440,57 lei, debitoarea fiind înştiinţată despre această măsură.

Prin încheierea din data de 27.01.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. X/4/2011 a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei AVAS, la cererea creditoarei S.C. U.R. T.J. S.A. prin lichidator judiciar S S.P.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa comercială nr. 992/11.11.2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. X/95/2008.

Creditoarea a formulat mai multe cereri de stăruire în executare, în continuare fiind emise mai multe adrese de înfiinţare a popririi către terţii popriţi identificaţi.

Prin procesul verbal de actualizare debit din data de 28.10.2015, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului cu indicele preţurilor de consum la nivelul lunii septembrie 2015, rezultând un debit actualizat de 5.338.889,26 lei.

Prin procesul-verbal de actualizare cheltuieli de executare din data de 28.10.2015, executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de actualizare la suma de 64.732,30 lei.

Prin somaţia emisă la data de 28.10.2015 executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei ca, în termen de o lună de la primirea acesteia, să se conformeze titlului executoriu şi să achite creditoarei suma de 5.403.621,56 lei reprezentând creanţă actualizată şi cheltuieli de executare.

Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii motivelor de contestaţie privind prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, demararea executării silite cu nerespectarea dispoziţiilor OG 22/2002, nelegalitatea încheierilor privind cheltuielile de executare şi actualizare, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.401 alin 1 Cpc, contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.

În speţă, executorul judecătoresc a emis şi comunicat prima somaţie de plată în data de 19.04.2011 către debitoarea obligată prin titlul executoriu, în aceste condiţii instanţa apreciind că nu mai poate fi adusă în discuţie aplicabilitatea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 şi nici prescripţia dreptului de a cere şi obţine executarea silită, aceste motive de contestaţie privind executarea silită însăşi, termenul de formulare a acesteia fiind depăşit.

Totodată, art.401 alin.1 lit a Cpc prevede un termen de 15 zile pentru formularea contestaţiei la executare, termen care începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.

Cum încheierile de actualizare a debitului şi stabilire a cheltueililor de executare au fost de asemenea comunicate odată cu somaţiile de plată, motivul de contestaţie privind nelegalitatea acestora este tardiv formulat.

De altfel, este evident faptul că debitoarea avea cunoştinţă de aceste acte de executare încă din anul 2015, de vreme ce a înţeles să le atace şi prin contestaţia la executare ce a format obiectul dosarului nr.109648/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (apărările invocate în dosarul din 2015 şi în prezentul dosar fiind aceleaşi).

Totodată, chiar dacă s-ar admite că actele de executare menţionate au fost comunicate din nou contestatoarei, această împrejurare nu este de natură să o repună pe contestatoare în termenul legal de 15 zile pentru formularea contestaţiei la executare, întrucât aceasta a uzat deja de prevederile art.401 CPC (în dosarul nr.X/299/2015).

Faţă de cele reţinute, instanţa apreciază că excepţia tardivităţii motivelor de contestaţie referitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, demararea executării silite cu nerespectarea dispoziţiilor OG 22/2002, nelegalitatea încheierilor privind cheltuielile de executare şi actualizare este întemeiată, urmând să o admită şi să respingă aceste motive de contestaţie, ca tardiv formulate.

Faţă de modul de soluţionare al excepţiei tardivităţii, instanţa  va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa motivelor de contestaţie referitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, demararea executării silite cu nerespectarea dispoziţiilor OG 22/2002, nelegalitatea încheierilor privind cheltuielile de executare şi actualizare, ca rămasă fără obiect.

Totodată, dat fiind că adresa de înfiinţare a popririi contestată în prezenta cauză a fost comunicată contestatoarei la data de 26.04.2017, iar contestaţia la executare a fost formulată la data de 04.05.2017, instanţa va respinge în rest excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

De asemenea, instanţa va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată raportat la dosarul nr X/299/2015, în privinţa motivelor de contestaţie pentru care nu a fost admisă excepţia tardivităţii, reţinându-se că nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cât timp în prezentul dosar se contestă un act de executare emis în anul 2017, ulterior celor contestate în dosarul nr X/299/2015 .

Instanţa va înlătura motivul de contestaţie privind necomunicarea către contestatoare a adresei de înfiinţare a popririi, reţinând că executorul judecătoresc a procedat în conformitate cu disp. art 454 Cpc, înştiinţând debitoarea contestatoare despre măsura popririi, astfel cum rezultă din dovada de înmânare depusă la fila 412 din vol III dosar.

În ceea ce priveşte perimarea executării silite invocată de către contestatoare cu privire la actele din dosarul nr. X/2010, instanţa constată că, potrivit art. 389 alin. 1 C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. Însă, conform art. 390 C.proc.civ., dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie. Potrivit art. 454 alin. 1 C.proc.civ., poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată. Având în vedere că în prezenta cauză executarea silită a fost pornită prin poprire, nemaifiind efectuate alte acte de executare care să privească o altă formă de executare, instanţa, faţă de dispoziţiile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă ca neîntemeiat motivul de contestaţie referitor la perimarea executării silite începută prin poprire.

În ce priveşte motivul de nelegalitate a adresei de poprire constând în împrejurarea că terţul poprit nu are faţă de AAAS nicio obligaţie legală cu obiect sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale,  lipsind raportul juridic între terţul poprit I S.A. şi debitoare, instanţa îl apreciază întemeiat.

Astfel, din dispoziţiile art. 2 lit. a din OUG 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale rezultă că parte din acţiunile societăţilor comerciale din categoria cărora face parte şi terţul poprit aparţin statului şi au fost supuse vânzării prin intermediul instituţiei publice desemnate să realizeze întregul proces de privatizare. Această instituţie, denumită în prezent AAAS are ca atribuţii, conform art. 4 ind. 3 alin. 2 lit. a, să exercite toate drepturile ce decurg din calitatea de acţionar a statului, precum şi conform lit. b, să ia toate măsurile necesare pentru realizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale. Dispoziţiile art. 13 alin. 1 din OUG 88/1997 sunt în acelaşi sens. La fel şi dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, care prevăd că instituţia publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, având în vedere pe lângă preţ şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare.

Conform art. 1 alin. 2 din OUG 23/2004, AAAS este instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei.

Atribuţiile AAAS sunt stabilite prin art. 5, printre acestea fiind şi cea de administrare a participaţiilor statului în calitate de acţionar/asociat la societăţile comerciale aflate în patrimoniul său şi cea de vânzare a acţiunilor/părţilor sociale deţinute de stat la aceste societăţi comerciale. Şi prin art. 12 din OUG 51/1998, astfel cum a fost modificată prin art. 13 din OUG 23/2004, au fost stabilite atribuţiile AVAS (în prezent AAAS).

Din toate aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că debitoarea AAAS nu este proprietara acţiunilor, ci instituţia împuternicită cu administrarea şi valorificarea acestora.

Astfel, nu pot face obiectul popririi sau al sechestrului acţiunile deţinute de Statul Român la terţul poprit, neexistând un raport juridic între AAAS şi terţul poprit.

Însă, instanţa reţine că pentru executarea obligaţiei de plată a sumelor prevăzute prin titluri executorii, precum şi a altor sume, a fost stabilită modalitatea de plată a acestora, astfel: finanţarea cheltuielilor de personal, a celor aferente funcţionării AVAS şi a celor pentru reprezentarea României, de către AVAS, în faţa Curţii de Arbitraj Internaţional a Centrului Internaţional pentru Reglementarea diferendelor relative la Investiţii se asigură integral de la bugetul de stat, iar bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, astfel cum prevede art. 3 alin. 1 şi 2 din OUG 23/2004. În ceea ce priveşte veniturile realizate din activitatea de administrare şi privatizare, acestea urmează regimul stabilit prin OUG 113/2006, conform alin. 3 al art. 3, iar veniturile realizate din activitatea de valorificare a creanţelor preluate vor asigura executarea obligaţiilor de plată a sumelor prevăzute prin titluri executorii având ca obiect creanţe deţinute împotriva AAAS, altele decât cele privind drepturi salariale, în limitele sumelor aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, conform alin. 3 ind. 1.

Totodată, potrivit art. 9 OUG 51/1998, astfel cum a fost modificată prin art. 13 din OUG 23/2004, finanţarea AVAS este asigurată din … a) sume rezultate din valorificarea activelor statului menţionate la art. 2 alin. 1.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea AVAS şi a CNVM, executarea obligaţiilor de plată ale AVAS se asigură din veniturile bugetului de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului, indiferente de izvorul acestora.

Prin urmare, obiectul executării silite îl pot forma doar veniturile prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului, buget ce se aprobă prin hotărâre a Guvernului, şi nu alte sume de bani sau acţiunile pe care le deţine statul la terţul poprit.

Aceste dispoziţii legale anterior enunţate instituie o normă specială de procedură în materia executării silite a obligaţiilor stabilite în sarcina AAAS prin titluri executorii, în sensul că stabileşte sursa din care urmează a se plăti sumele de bani la care contestatoarea debitoare a fost obligată, şi anume bugetul de venituri şi cheltuieli al AAAS. Rezultă, astfel, că singurul mod de recuperare a creanţelor este poprirea asupra acestor venituri, astfel că poprirea altor bunuri este nelegală.

Măsura popririi este contrară dispoziţiilor legale enunţate având în vedere că aceste acţiuni sunt doar în administrarea contestatoarei, iar terţul poprit nu are faţă de AAAS vreo obligaţie care să aibă ca obiect titluri de valoare.

Totodată, executarea silita nu poate purta decat asupra bunurilor debitorului si care apartin acestuia, iar nu si cu privire la bunurile asupra cărora debitorul are doar obligatia legala de a le administra sau chiar valorifica.

Pentru aceste considerente instanţa va admite în parte contestaţia şi va anula adresa de înfiinţare a popririi privind pe terţul poprit I S.A. de BEJ M.M.I. în dosarul de executare nr.X/2010.

Văzând că prin cererea introductivă contestatoarea a solicitat şi suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii, având în vedere dispoziţiile art. 403 din Cpc, conform cărora aceasta se poate dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare, precum şi faptul că prin prezenta hotărâre contestaţia a fost soluţionată pe fond, instanţa o va respinge ca rămasă fără obiect.

Cât priveşte capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, se reţine că, potrivit art 404 ind 1 Cpc,  în toate cazurile  în care se desfiintează titlul executoriu sau insasi executarea silită, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare acesteia,  iar potrivit art 404 ind 2 Cpc, in cazul in care instanta judecatoreasca care a desfiintat titlul executoriu  sau insasi executarea silita nu a dispus  restabilirea situatiei anterioare, cel indreptatit o va putea cere pe cale separata.  Având în vedere însă că din actele de executare depuse la dosar nu reiese că s-ar fi reţinut vreo sumă de bani, instanţa va respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia tardivităţii motivelor de contestaţie referitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, demararea executării silite cu nerespectarea dispoziţiilor OG 22/2002, nelegalitatea încheierilor privind cheltuielile de executare şi actualizare, şi respinge aceste motive de contestaţie, ca tardiv formulate.

Respinge în rest excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa motivelor de contestaţie referitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, demararea executării silite cu nerespectarea dispoziţiilor OG 22/2002, nelegalitatea încheierilor privind cheltuielile de executare şi actualizare, ca rămasă fără obiect.

Respinge în rest excepţia autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiată.

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea A.A.A.S. –A.A.A.S., cu sediul în ….., în contradictoriu cu intimata S.C. U.R. S.A. T.J., cu sediul în …... - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR S. S.P.R.L., ….., terţul poprit I S.A., …….

Anulează adresa de înfiinţare a popririi privind pe terţul poprit I S.A., emisă de BEJ M.M.I. în dosarul de executare nr.X/2010.

Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca prematur formulată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, xx.xx.2017.

Domenii speta

Spete similare