Acţiune în regres – îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale - dobânzi legale – regimul juridic al daunelor interese

Sentinţă civilă 39 din 08.01.2015


Potrivit art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „ actele şi faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sale, sau după caz, a săvârşirii sau producerii lor.”

Potrivit dispoziţiilor art.103 din acelaşi act normativ „obligaţiile născute din faptele juridice extra contractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor.”

Din interpretarea textele legale mai sus menţionate rezultă că legea aplicabilă în speţă este legea aflată în vigoare la data producerii faptului juridic (10.04.2011), respectiv dispoziţiile Vechiului cod civil.

Potrivit disp. art.998, 999 VCC, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.

Potrivit prevederilor art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

În speţă, reclamanta a făcut dovada că a achitat persoanei asigurate suma pretinsă prin prezenta acţiune în data de 20.03.2012 (f.15) şi care reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat autoturismului marca Dacia Logan cu număr de înmatriculare B-00-… asigurat la societatea reclamantă conform poliţei facultative Casco seria AV nr…..3/…… (cu valabilitate de la data de ….. şi până la data de ……) ca urmare a accidentului produs la data de ….. din culpa exclusivă a pârâtului.

Din înscrisurile depuse de către reclamantă la dosarul cauzei, respectiv autorizaţia de reparaţii (f.5), constatarea avariilor (f.10), proces  verbal de constatare a avariilor, factura fiscală AST nr……/…… (f.13,14) dar şi extrasul de cont bancar (f.15) rezultă şi contravaloarea prejudiciului cauzat, neputând fi astfel reţinută apărarea pârâtului, conform căreia contravaloarea reparaţiilor ar fi fost în sumă de numai 2500 lei.

Aşadar, fiind îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv existenţa unei fapte ilicite imputabile pârâtului, existenţa unui prejudiciu şi existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul suferit de reclamantă prin plata contravalorii despăgubirilor către persoana asigurată, instanţa având în vedere prevederile legale mai sus citate, va admite cerere de chemare în judecată şi va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumei de 4138,06 lei reprezentând contravaloare despăgubiri achitate.

Cu privire la plata dobânzii legale, instanţa reţine că aceasta are regimul juridic al unor daune interese moratorii, care repară consecinţele întârzierii în executarea obligaţiei şi care se supune aceleiaşi legi ca şi capătul principal de cerere, respectiv Codul civil de la 1864 (care nu se poate aplica unui singur aspect al soluţionării cauzei), care în art.1088 stabileşte că, în cazul obligaţiile civile, dobânzile sunt datorate din ziua cererii de chemare în judecată (respectiv 09.10.2014).

În ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că pârâtul este partea care a pierdut procesul, în raport de dispoz.art.453 NCPC şi faţă de solicitarea reclamantei, instanţa urmează să oblige pe pârâta la plata către reclamant a sumei de 294,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând taxa judiciară de timbru).