Anulare decizie

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 2825/2015

Şedinţa publică de la 16 Iunie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE …….

Asistent  judiciar ……..

Asistent  judiciar …………..

Grefier …………

Pe rol fiind judecarea contestaţiei formulată de reclamantul SI în contradictoriu cu pârâta CNCFCova, având ca obiect anulare decizie.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat MA pentru reclamantul SI şi consilier juridic VC pentru pârâta CNCF.

Fiind primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, instanţa în baza dispoziţiilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă va proceda la verificarea competenţei.

Procedând la verificarea competenţei, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa apreciază că este competentă general, material şi teritorial să judece cauza de faţă,  în temeiul  dispoziţiilor art. 269 alin.1 şi 2  din Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 2 din Codul de procedură civilă.

În baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa procedează la estimarea termenului rezonabil pentru cercetarea procesului.

Apărătorul reclamantului a estimat durata necesară pentru soluţionarea procesului ca fiind de patru luni.

Reprezentantul pârâtei a estimat durata necesară pentru soluţionarea procesului ca fiind de trei luni.

Instanţa apreciază că soluţionarea cauzei de faţă se poate face la primul termen de judecată.

În baza art. 258 alin. 1 raportat la dispoziţiile art. 255 alin. 1 Codul de procedură civilă, instanţa, apreciind proba cu înscrisuri solicitată de reclamant admisibilă şi concludentă, o va încuviinţa.

După care constatând că nu mai sunt alte cererii de formulat şi probe de administrat s-a acordat cuvântul părţilor prezente.

Avocat MI pentru reclamantul SI a solicitat admiterea contestaţiei anularea deciziei nr. 82/2/272/10.02.2015 emisă de pârâta CNCFC, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei contestate şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale dintre salariul încasat şi cel cuvenit începând cu data de 10.02.2015 şi până la reintegrarea efectivă, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic VC pentru pârâta CNCFC a solicitat respingerea contestaţiei conform motivelor invocate prin întâmpinare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin contestaţia înregistrată la data de 11.03.2015 pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. …………/95/2015, reclamantul SI a solicitat în contradictoriu cu pârâta CNCFC ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 82/2/272/10.02.2015 emisă de pârâta CNCFC, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei contestate şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale dintre salariul încasat şi cel cuvenit începând cu data de 10.02.2015 şi până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că este angajatul societăţii parate din anul 1998, conform contractului individual de munca încheiat pe perioada nedeterminata si înregistrat sub nr. 19.241/31.10.1997 la Direcţia Generala de Munca si Protecţie Sociala a Municipiului Bucureşti.

Că, pe parcursul derulării contractului individual de munca, societatea pârâta prin decizia nr. 82/2/339/2004 l-a numit în funcţia de şef secţie, pe care a deţinut-o până la data emiterii deciziei contestate.

Că, prin decizia contestată pârâta a dispus ca începând cu data de 10.02.2015 sa fie eliberat  din funcţia de sef secţie si numit in funcţia de sef Laborator I.

S-a invocat de către reclamant că din anul 2004, de când a deţinut funcţia de sef Secţie I şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corespunzător, însă pârâta prin decizia contestata i-a modificat unilateral locul muncii, felul muncii, cât şi drepturile salariale, fără ca măsura dispusa să fi fost justificată de modificarea structurii organizatorice a societăţii sau de un al motiv întemeiat, in limitele legale.

In acest context, prin actul adiţional nr. 82/273/10.02.2015 i-a fost modificat în mod unilateral contractul individual de muncă de către societatea pârâtă in ceea ce priveşte felul muncii si salariul, modificările dispuse neavând caracter temporar, ci determinat, astfel că măsura dispusă de către angajator este nelegală.

Astfel, potrivit art. 41 alin.l din Codul muncii "contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor", alin.2 al aceluiaşi articol dispunând ca "cu titlu de excepţie, modificarea unilaterala a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile si in condiţiile prevăzute de prezentul cod".

De asemenea , art. 41 alin.3 din Legea 53/2003 dispune ca "modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna" , iar potrivit art. 48 din Codul muncii "angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fără consimţământul salariatului si in cazul unor situaţii de forţa majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului in cazurile si in condiţiile prevăzute de prezentul cod".

Că, din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezulta ca modificarea contractului individual de munca poate avea loc numai prin acordul pârtilor, iar modificarea unilaterala a aceluiaşi contract este posibila numai în cazurile si în condiţiile prevăzute de Codul muncii, in speţa neregăsindu-se nici unul din cazurile prevăzute de art. 48, dreptul muncii necunoscând instituţia modificării unilaterale cu caracter permanent a contractului individual de muncă al salariatului.

S-a invocat, că prin trecerea sa din funcţia de sef secţie I în funcţia de sef laborator I este evident ca i-a fost schimbat felul şi locul muncii, dar si retribuţia lunară, iar aceasta schimbare dintr-o funcţie de conducere intr-o funcţie de execuţie nu este justificată, fiind totodată nelegală, întrucât societatea pârâta neinvocând nici un temei legal în cuprinsul deciziei care ar fi condus la adoptarea acestei masuri, rezultă cu certitudine că modificarea clauzelor oricărui contract individual de munca pe criterii discriminatorii este interzisa prin lege si sancţionată de instanţa cu anularea deciziei atacate.

În drept, şi-a întemeiat contestaţia pe disp. art. 41, 48 si urm. din Legea 53/2003 republicată.

În dovedirea contestaţiei s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile, precum şi orice alte probe concludente şi pertinente ce ar reieşi din dezbateri şi ar conduce la soluţionarea cauzei cu celeritate.

S-au depus la dosarul cauzei decizia nr. 82/2/272/10.02.2015 emisă de pârâta CNCFC, contractul individual de muncă al reclamantului înregistrat sub nr. 8/2/65/1998, actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 82/273/10.02.2015 şi actele adiţionale la contractul individual de muncă anterioare actului adiţional contestat şi fişa postului reclamantului din data de 17.06.2014.

Pârâta CNCFC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală.

S-a arătat de pârâtă că, potrivit art. 19 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivelul CNCF,,încadrarea şi promovarea personalului de specialitate se face .... în funcţii conducere prin numire, cu respectarea condiţiilor minime de pregătire şi vechime a prevederilor legale."Astfel, numirea şi implicit revocarea persoanei din funcţie e un act de natura administrativă, unilateral ce poate fi dispus de către conducătorul unităţii conform dispoziţiilor nr. 153/20.12.2006 şi 61/22.07.2009 Hotărârii de Guvern nr. 581/1998".

Că, numirea se făcea conform Dispoziţiei Directorului General nr. 153/2006 şi art.2 (l) în Nota Finală la "Condiţiile Minime de Pregătire şi Vechime" aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie a CNCF nr. 15/15.11.2012.

Totodată măsura de revocare din funcţie a fost luată în mod legal conform împuternicirilor de care dispune conducătorul unităţii cu funcţie de Director, numit astfel prin Dispoziţia nr. 2486/05.05.2014, act individual în ceea ce-l priveşte şi relativ cu privire la atribuţiile pe care le are si prerogativele pe care le poate exercita în îndeplinirea atribuţiilor funcţiei.

Că, începând cu data de 10.02.2015 reclamantul a fost eliberat din funcţia de şef şi numit în funcţia de Şef Laborator I aşa cum rezultă din Decizia 82/2/272/10.02.2015 însuşită contestator prin semnătură, urmând ca prin actul adiţional la contractul individual de muncă să se modifice elementele esenţiale ale contractului individual de muncă al reclamantului respectiv locul de muncă, salariul si felul muncii.

Numirea în funcţia de şef laborator I s-a făcut conform Dispoziţiei 153/2006, dispoziţia nr.61/22.07.2009 şi art.2 (l) din Nota Finală la "Condiţiile Minime de pregătire şi vechime" aprobată prin HCA a CNCF 15/15.11.2012.

Că, la data de 10.02.2015 SRCF Craiova - Serviciul Resurse Umane potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. 1 din Codul Muncii i-a comunicat informarea sub nr.82/2/266, informare care fost apoi completată prin încheierea actului adiţional la contractul individual de muncă în care au fost menţionate funcţia, salariul, locul muncii) care au fost semnate fără obiecţiuni de reclamant.

Că, prin semnarea actului adiţional, reclamantul a fost de acord cu modificarea contractul individual de muncă.

Or, în speţă, faptul ca schimbarea locului si felului muncii, precum si a salariului, a intervenit ca urmare a convenţiei dintre părţi, actul adiţional nr. 82/273/10.02.2015 face dovada faptului ca principiul consensualităţii a fost respectat.

S-a arătat că reclamantul a fost revocat din funcţia de Şef Secţie şi numit în funcţia de Şef Laborator I, decizia având caracterul unui act intern emis e directorul sucursalei în virtutea competentelor ce i-au fost acordate, în vederea bunei organizări a activităţii.

Că, reclamantul a acceptat postul de Şef Laborator I, iar motivele de constrângere invocate de aceasta nu îmbracă natura juridica a unui viciu de consimţământ ce ar putea duce la anularea deciziei.

În condiţiile în care numirea în funcţie se face fără concurs, fără o selecţie pe baza unor criterii obiective, fără să fie reglementată o anumită durată pentru care se face numirea, fără să existe reglementari privind condiţiile în care se face revocarea, s-a apreciat de către pârâtă că revocarea din funcţie trebuie sa fie un act simetric actului de numire, adică să se facă de director, fără nicio alta condiţie.

În concret s-a invocat de către pârâtă că în cauză nu a avut loc o concediere si nici raporturile de munca nu au încetat, decizia contestată fiind un act de gestiune al conducerii Sucursalei Regionale.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

În dovedire s-au depus la dosarul cauzei decizia nr. 1/2486/05.05.2014; informarea nr.82/2/266/10.02.2015 emisa de Serviciul Resurse Umane; decizia nr.82/2/272/10.02.2015 emisa de Serviciul Resurse Umane; dispoziţia nr. 153/20.12.2006 a CNCF SA; dispoziţia nr. 61/22.07.2009 a CN CF SA; nota finala - HCA 15/15.11.2012 şi actul adiţional nr.82/273/10.02.2015 emis de SRCF Craiova.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, susţinând în esenţă că aplicarea semnăturii pe actul adiţional nu reprezintă acordul său de voinţă, ci numai luarea la cunoştinţă cu privire la emiterea acestui act şi de asemenea că pârâta l-a obligat să semneze actul adiţional la contractul individual de  muncă sub rezerva pierderii locului de muncă, astfel că acesta reprezintă un motiv întemeiat de constrângere, îmbrăcând norma juridică a unui viciu de consimţământ ce conduce în mod evident la anularea deciziei.

Tribunalul analizând contestaţia de faţă în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie reţine şi constată următoarele:

În fapt;

Reclamantul SI a solicitat în contradictoriu cu pârâta CNCFC ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 82/2/272/10.02.2015 emisă de pârâta CNCFC, reintegrarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei contestate şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale dintre salariul încasat şi cel cuvenit începând cu data de 10.02.2015 şi până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că prin trecerea sa din funcţia de şef Secţie I în funcţia de şef Laborator I i-a fost modificat unilateral contractul individual de muncă, respectiv felul muncii, locul muncii şi retribuţia lunară cu încălcarea prevederilor art. 41 alin. 1 din Codul muncii.

Că, prin actul adiţional nr. 82/273/10.02.2015 i-au fost modificate elementele esenţiale ale contractului individual de muncă, modificări ce nu au un caracter temporar, ci nedeterminat, modificări dispuse pe criterii discriminatorii interzise prin lege şi sancţionate cu anularea deciziei contestate.

S-a invocat de către reclamant că decizia emisă de pârâtă nu a avut la bază acordul său, deoarece aplicarea semnăturii pe actul adiţional nu reprezintă voinţa sa, ci numai luarea la cunoştinţă despre emiterea actului şi mai mult că a fost obligat să semneze actul adiţional la contractul individual de muncă sub rezerva pierderii locului de muncă, aceasta reprezentând un motiv de constrângere ce îmbracă natura juridică a unui viciu de consimţământ ce conduce la anularea deciziei contestate.

În drept, instanţa reţine următoarele:

La data de 10.02.2015 SRCF Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. 1 din Codul muncii i-a comunicat reclamantului informare înregistrată sub nr. 82/2/266 cu privire la trecerea acestuia de pe funcţia de şef Secţie I pe funcţia de şef Laborator I, sens în care s-a încheiat actul adiţional nr. 82/273/10.02.2015 la contractul individual de muncă, în care au fost menţionate funcţia, salariul şi locul muncii.

Actul adiţional mai sus menţionat a fost semnat de către reclamant fără obiecţiuni (fila 11 la dosar).

Astfel, schimbarea locului şi felului muncii, precum şi a salariului a intervenit ca urmare a convenţiei dintre părţi, actul adiţional nr. 82/273/10.02.2015 fiind semnat de către reclamant la rubrica salariat.

Prin actul adiţional nr. 82/273/10.02.2015 încheiat la contractul individual de muncă reclamantul SI a consimţit la modificarea elementelor contractului individual de muncă privind felul muncii, locul muncii şi retribuţia, în sensul că activitatea se desfăşoară la Laborator I Laborator, semnând actul adiţional, fără obiecţiuni.

Reclamantul nu a făcut dovada existenţei unor vicii de consimţământ la momentul încheierii actului adiţional, nu a făcut dovada că a fost lipsit de discernământ la momentul semnării actului, a faptului că a fost în eroare la acel moment şi nici că a fost obligat să semneze actul adiţional, respectiv că a fost constrâns în vederea semnării actului.

Prin semnarea actului adiţional la contractul individual de muncă, personal şi fără nici o obiecţie reclamantul şi-a manifestat acordul său de voinţă cu privire la locul de muncă pe care urma să-l ocupe.

În concret, instanţa reţine că în speţă există acordul salariatului în ceea ce priveşte schimbarea felului muncii, locului muncii şi a salariului.

Or, art. 41 din Codul muncii este o expresie a principiului consensualismului relaţiilor de muncă, transpus la nivelul contractului individual de muncă.

Este evident că modificarea unor clauze ale oricărui contract sinalagmatic civil sau comercial, inclusiv ale contractului individual de muncă, nu se poate realiza prin voinţa unilaterală a unei singure părţi, ci necesită şi manifestarea acordului de voinţă a părţii cocontractante.

În aplicarea acestui principiu fundamental al contractelor, legiuitorul de dreptul muncii stabileşte regula conform căreia, nici angajatorul şi nici salariatul nu pot modifica nici o clauză a contractului individual de muncă fără acordul expres al celuilalt.

Raportat la probatoriul administrat în cauză instanţa reţine că reclamantul a acceptat postul de şef Laborator I prin semnarea actului adiţional, nefăcând dovada motivelor de constrângere invocate de acesta prin răspunsul la întâmpinare şi nici faptul că prin emiterea deciziei angajatorul a procedat la modificarea contractului individual de muncă în mod unilateral.

Pentru aceste considerente şi cu motivarea mai sus expusă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de reclamantul SI, CNP ……, domiciliat în …., în contradictoriu cu pârâta CNCFC, cu sediul în ………..

Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune  la Tribunalul Gorj

Pronunţată în şedinţa publică din 16.06.2015, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare